Curtea Constituțională a României a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva prevederii din Decretul-lege nr. 118/1990 care elimină calea de atac a recursului în contestațiile privind drepturile persoanelor persecutate politic de regimul comunist. Decizia nr. 61 din 22 ianuarie 2026, pronunțată cu unanimitate de voturi și publicată în Monitorul Oficial la 7 august 2026, lasă neschimbat regimul procesual conform căruia hotărârea tribunalului în aceste cauze rămâne definitivă, fără posibilitatea unui control de legalitate în fața unei instanțe superioare. Soluția Curții nu tranșează însă fondul problemei constituționale, ci se limitează la un impediment procedural, ceea ce menține deschisă dezbaterea privind compatibilitatea acestei restricții cu principiile egalității în drepturi și accesului liber la justiție.
Context si obiective
Decretul-lege nr. 118/1990 reglementează acordarea unor drepturi — în principal indemnizații lunare — persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată începând cu 6 martie 1945, persoanelor deportate în străinătate sau constituite în prizonieri. Articolul 13 alin. (8) din acest act normativ stabilește că persoana nemulțumită de decizia agenției județene pentru plăți și inspecție socială poate formula contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la comunicare. Teza a doua a aceluiași alineat prevede însă că hotărârea tribunalului este definitivă, ceea ce înseamnă că nu poate fi atacată cu recurs.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în două dosare distincte: din oficiu, de Tribunalul Caraș-Severin, și de partea Tamás Piroska în fața Tribunalului Harghita. Curtea Constituțională a conexat cele două cauze, având obiect identic, și le-a soluționat împreună.
Cine este vizat
Decizia privește în mod direct beneficiarii sau solicitanții de drepturi în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 — persoane persecutate politic, deportate sau constituite în prizonieri în perioada regimului comunist, precum și urmașii acestora. Aceștia rămân, în continuare, în situația de a nu dispune de o cale de atac împotriva sentinței tribunalului prin care li se soluționează contestația formulată împotriva deciziei comisiei județene.
De asemenea, decizia are relevanță pentru instanțele judecătorești — în special tribunalele — care judecă în primă și ultimă instanță aceste contestații, precum și pentru agențiile județene pentru plăți și inspecție socială care emit deciziile administrative contestate.
Argumentele autorilor exceptiei si pozitia Curtii
Autorii excepției au invocat mai multe argumente substanțiale. În primul rând, au susținut existența unei discriminări contrare art. 16 din Constituție: în timp ce contestațiile împotriva deciziilor inițiale ale comisiei sunt lipsite de recurs, contestațiile împotriva deciziilor de revizuire emise de aceleași agenții, conform art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990, beneficiază de regimul complet al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, inclusiv de calea de atac a recursului. Astfel, părți aflate în situații juridice similare ar primi un tratament procesual diferit, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.
În al doilea rând, autorii au argumentat că eliminarea recursului încalcă accesul liber la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție și dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Lipsa unui control de legalitate exercitat de o instanță superioară ar favoriza o practică judiciară neunitară la nivelul tribunalelor din țară.
Curtea Constituțională nu a examinat însă fondul acestor argumente. Invocând prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional a constatat că excepția nu îndeplinește condiția legăturii cu cauza. Rațiunea este una de logică procesuală: excepția a fost ridicată în fața tribunalului, adică a instanței unice competente conform textului criticat. Or, chiar dacă Curtea ar fi declarat neconstituțională eliminarea recursului, această soluție nu ar fi produs niciun efect în dosarele pendinte la tribunal, întrucât acesta nu are competența de a judeca un eventual recurs. Excepția ar fi fost admisibilă doar dacă ar fi fost ridicată într-un cadru procesual creat prin formularea efectivă a unei căi de atac în fața instanței superioare — de exemplu, în fața curții de apel sesizate cu un recurs declarat împotriva sentinței tribunalului. Curtea Constituțională a invocat în sprijinul acestei soluții și precedentul stabilit prin Decizia nr. 132 din 27 martie 2025.
Implicatii practice
Respingerea excepției ca inadmisibilă are o consecință paradoxală: problema de fond — compatibilitatea eliminării recursului cu principiile constituționale — rămâne nejudecată. Curtea nu a spus că textul este constituțional, ci doar că excepția nu a fost ridicată în cadrul procesual adecvat. Aceasta înseamnă teoretic că o nouă sesizare, formulată de o parte care declară efectiv recurs la curtea de apel și ridică excepția în acel cadru, ar putea determina Curtea Constituțională să se pronunțe pe fond.
Până la o eventuală reconsiderare, regimul juridic rămâne neschimbat: hotărârea tribunalului în contestațiile întemeiate pe art. 13 din Decretul-lege nr. 118/1990 este definitivă și nu poate fi atacată cu recurs. Persoanele interesate trebuie să fie conștiente că singura instanță care le va analiza cauza este tribunalul, ceea ce face ca pregătirea dosarului și argumentația juridică prezentată în primă instanță să aibă o importanță cu atât mai mare.
Ce trebuie sa faci acum
- Beneficiarii sau solicitanții de drepturi conform Decretului-lege nr. 118/1990 care au contestații pendinte trebuie să acorde o atenție deosebită probatoriului și argumentației juridice în fața tribunalului, aceasta fiind singura instanță care va soluționa cauza.
- Avocații care doresc să conteste eliminarea recursului pe cale constituțională ar trebui să formuleze efectiv recurs la curtea de apel și să ridice excepția de neconstituționalitate în acel cadru procesual, conform indicațiilor rezultate din prezenta decizie.
- Instanțele de judecată care intenționează să sesizeze din oficiu Curtea Constituțională pe această temă trebuie să se asigure că excepția este ridicată într-un cadru procesual în care eventuala admitere ar produce efecte concrete în cauza respectivă.
Sursa: DECIZIA nr. 61 din 22 ianuarie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-08-07.
