DECIZIA nr. 61 din 22 ianuarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de instanță, din oficiu, în Dosarul nr. 1.639/115/2021 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.103D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 383D/2023, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate similară, ridicată de Tamás Piroska în Dosarul nr. 1.262/96/2022 al Tribunalului Harghita - Secția civilă.
punctul 4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 5.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 383D/2023 la Dosarul nr. 3.103D/2021, care a fost primul înregistrat.
punctul 6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care face trimitere la considerentele Deciziei nr. 582 din 14 aprilie 2009, prin care Curtea Constituțională a reținut că stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea anumitor particularități, poate să opteze pentru o anumită configurație a unei căi de atac.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
punctul 7.
Prin Încheierea din 5 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.639/115/2021, Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
punctul 8.
Prin Încheierea din 7 februarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.262/96/2022, Tribunalul Harghita - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990.
punctul 9.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, din oficiu, și de Tamás Piroska în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor emise de agențiile județene pentru plăți și inspecție socială cu privire la cererile de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
punctul 10.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că recursul este singura cale de atac ce poate fi exercitată, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, împotriva hotărârilor pronunțate în materia contenciosului administrativ. Dispozițiile de lege criticate exceptează de la recurs sentințele pronunțate de tribunal în primă instanță, prin care s-a soluționat acțiunea în contencios administrativ împotriva deciziei Comisiei pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990.
punctul 11.
Se precizează că, spre deosebire de soluția legislativă criticată, conform art. 15 alin. (1)-(3) din Decretul-lege nr. 118/1990, agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București, în baza sesizărilor primite sau din proprie inițiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor decretului-lege. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, se emite decizie de revizuire, iar împotriva deciziei de revizuire astfel emise persoana interesată poate introduce contestație, în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Așadar, decizia de revizuire emisă de comisie poate fi contestată în condițiile legii contenciosului administrativ, fără să fie restricționat dreptul la recurs.
punctul 12.
Se arată că pe calea recursului se asigură verificarea legalității hotărârilor pronunțate de instanța de contencios administrativ prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, ca garanție a respectării principiului legalității consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție. Scopul recursului este acela de a îndrepta erorile de drept comise la judecarea în primă instanță, iar excluderea căii extraordinare de atac a recursului împotriva sentințelor pronunțate de tribunal, prin care s-a soluționat fondul cauzelor având ca obiect deciziile Comisiei de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990, creează discriminare față de părțile din cauzele ce au ca obiect contestația împotriva deciziei de revizuire, precum și față de părțile care contestă alte acte administrative emise de diferite comisii și cărora nu li se înlătură dreptul la recurs. Astfel, deși se găsesc în situații similare, părțile beneficiază de un tratament juridic diferit în funcție de decizia contestată, ceea ce contravine prevederilor art. 16 din Constituție, în condițiile în care tratamentul discriminatoriu nu își găsește nicio justificare obiectivă și rezonabilă.
punctul 13.
Se mai arată că, sub aspectul asigurării egalității cetățenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că, în instituirea regulilor de acces al justițiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ținut de respectarea principiului egalității în drepturi. Prin urmare, instituirea unor reguli speciale în ceea ce privește căile de atac nu este contrară acestui principiu atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. El nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994). Însă, din perspectiva interesului de a cere și de a obține îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor Comisiei de aplicare a prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990, părțile se află într-o situație similară cu cele din procesele având ca obiect decizia de revizuire. Astfel fiind, tratamentul juridic diferențiat care rezultă din dispozițiile de lege criticate este nejustificat și conduce la discriminare.
punctul 14.
Accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește. Este adevărat că regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești sunt de competența exclusivă a legiuitorului, așa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție. Dar, așa cum a reținut Curtea Constituțională în Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege, însă cu respectarea regulii consacrate de art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căreia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiție, ceea ce semnifică faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care lea instituit nicio categorie sau grup social (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994).
punctul 15.
De asemenea, se susține că soluția legislativă criticată instituie un regim derogatoriu de la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fără o justificare obiectivă și rezonabilă. În plus, se susține că lipsa căii de atac favorizează o practică diferită, neunitară, la nivelul tribunalelor.
punctul 16.
În susținerea excepției este amintită Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, paragrafele 26-30, referitoare la recursul în cazul soluționării cererilor evaluabile în bani, respectiv cele peste 1.000.000 lei, care pot să beneficieze de controlul de legalitate, și cele sub valoarea menționată, care erau excluse de la această garanție procedurală. De asemenea, se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 500 din 15 mai 2012 prin care instanța de contencios constituțional și-a reconsiderat jurisprudența în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, în practică, unele instanțe judecătorești, în lipsa unei căi de atac împotriva hotărârilor pe care le pronunță, absolutizează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în materia circulației pe drumurile publice. Aceste instanțe nu își mai exercită astfel rolul activ în ceea ce privește administrarea tuturor probelor utile, pertinente și concludente în cauză, respingând astfel plângerile contravenționale fără a intra în cercetarea fondului.
punctul 17.
Tribunalul Harghita - Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată.
punctul 18.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 19.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
Paragraf
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 20.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 21.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, care au următorul cuprins:
-
Art. 13 alin. (8) teza a doua: „(8) Împotriva deciziei persoana interesată poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este definitivă. Contestațiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.“
punctul 22.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, astfel cum acestea se interpretează în temeiul art. 20 din Constituție și prin prisma exigențelor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 124 alin. (2) privind stabilirea prin lege a competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată și art. 129 privind folosirea căilor de atac.
punctul 23.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată în cauze aflate pe rolul tribunalului, ca instanță competentă, potrivit textului de lege criticat, să judece contestațiile formulate de persoanele interesate împotriva deciziilor emise de agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, cu privire la stabilirea calității de beneficiar al drepturilor acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990, precum și a indemnizației lunare cuvenite persoanelor ce intră în sfera de aplicare a acestuia. Critica de neconstituționalitate vizează absența din cuprinsul actului normativ menționat a reglementării căii de atac a recursului împotriva hotărârii pe care o pronunță tribunalul.
punctul 24.
În acest context procesual, Curtea reține că, pentru a avea legătură cu cauza, prevederile care consacră caracterul definitiv al hotărârii tribunalului pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate numai într-un cadru procesual în care eventuala admitere a acesteia să producă efecte juridice în cauză. Așadar, pentru a fi admisibilă din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 cu privire la necesitatea existenței unei legături între textul de lege criticat și cauza în soluționarea căreia se ridică excepția de neconstituționalitate, aceasta ar fi trebuit ridicată într-un cadru procesual creat prin formularea unei căi de atac, instanța superioară celei a cărei hotărâre a fost atacată urmând ca, în ipoteza admiterii excepției, să declare admisibilă calea de atac și să o judece ca atare. Or, indiferent de soluția pe care o va pronunța Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată în procesele aflate pe rolul tribunalului, ca instanță unică, potrivit textului de lege criticat, aceasta nu ar produce niciun efect cu privire la rezolvarea fondului cauzelor în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 132 din 27 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 809 din 30 august 2025, paragrafele 14-16).
punctul 25.
Prin urmare, ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.
punctul 26.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de instanță, din oficiu, în Dosarul nr. 1.639/115/2021 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Tamás Piroska în Dosarul nr. 1.262/96/2022 al Tribunalului Harghita - Secția civilă.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Harghita - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Cristian-Nicolae Sima
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
