Curtea Constituțională validează plafonarea salariilor din învățământ: OUG-urile de austeritate bugetară sunt conforme cu Legea fundamentală
Prin Decizia nr. 57 din 22 ianuarie 2026, publicată în Monitorul Oficial la 27 iulie 2026, Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani împotriva ordonanțelor de urgență care au plafonat și limitat creșterile salariale ale personalului din învățământ în perioada 2023–2024. Decizia, definitivă și general obligatorie, tranșează un litigiu de amploare — peste 60 de dosare conexate la Tribunalul Botoșani — și confirmă dreptul Guvernului de a interveni prin ordonanțe de urgență în politica salarială a statului atunci când situații extraordinare, precum criza post-pandemică și deficitul bugetar excesiv, impun măsuri de consolidare fiscală. Personalul din învățământul preuniversitar de stat, reprezentat sindical, pierde astfel o bătălie juridică esențială în lupta pentru aplicarea integrală a grilei salariale din Legea-cadru nr. 153/2017.
Context și obiective
Disputa constituțională își are originea în mecanismul de salarizare instituit prin Legea-cadru nr. 153/2017, care prevedea, începând cu anul 2023, calcularea salariilor personalului bugetar prin înmulțirea coeficienților din anexele legii cu salariul minim brut pe țară. Aplicarea integrală a acestui algoritm ar fi generat creșteri salariale semnificative pentru personalul din învățământ. Guvernul a intervenit însă succesiv, prin trei ordonanțe de urgență, pentru a limita aceste creșteri.
Prima intervenție a fost realizată prin OUG nr. 168/2022, care a stabilit pentru anul 2023 o majorare de doar 10% față de nivelul din decembrie 2022, fără a depăși valorile nominale din 2022 prevăzute în anexele Legii-cadru. A doua și a treia intervenție au vizat anul 2024: OUG nr. 115/2023 a instituit o majorare generală de 5% pentru personalul bugetar și o majorare distinctă de 20% în medie, în două tranșe, pentru personalul din învățământ, iar OUG nr. 128/2023 a stabilit salariile din învățământ conform unei anexe proprii, derogând în continuare de la algoritmul Legii-cadru.
Sindicaliștii au susținut că aceste derogări succesive golesc de conținut prevederile legii adoptate de Parlament și transformă ordonanțele de urgență într-un instrument de contracarare a voinței legiuitorului primar, invocând precedentele favorabile din 2008–2009, când Curtea Constituțională a sancționat exact un astfel de comportament normativ al Guvernului.
Cine este vizat
Decizia afectează în mod direct personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat, în special membrii de sindicat reprezentați de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, care au formulat cereri de recalculare și majorare salarială în fața Tribunalului Botoșani. Prin extensie, soluția Curții Constituționale are relevanță pentru întregul personal plătit din fonduri publice, întrucât validează mecanismul prin care Guvernul poate deroga temporar de la grila salarială stabilită prin Legea-cadru nr. 153/2017.
Decizia vizează, de asemenea, toate instanțele judecătorești care soluționează litigii similare pe teritoriul României, acestea fiind obligate să aplice interpretarea dată de Curtea Constituțională.
Argumentele Curții Constituționale
Curtea a analizat în detaliu argumentele sindicaliștilor și a constatat că precedentele invocate — Decizia nr. 1.221/2008 și Decizia nr. 842/2009 — nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Diferența esențială rezidă în contextul adoptării actelor normative: în 2008, Guvernul a contracarat măsuri salariale pe care le aprobase el însuși prin ordonanță simplă și care fuseseră validate de Parlament prin lege de aprobare, totul în interval de câteva săptămâni. În schimb, OUG-urile din 2022–2023 au fost adoptate pe fondul unei situații extraordinare de natură economico-financiară — pandemia COVID-19, deficitul bugetar excesiv și recomandarea Consiliului UE din aprilie 2020 privind corectarea deficitului public al României.
Curtea a subliniat că ordonanța de urgență reprezintă „modalitatea constituțională excepțională de legiferare" prin care puterea executivă este abilitată să intervină rapid pentru îndepărtarea consecințelor negative generate de situații neobișnuite. În acest context, invocarea așteptărilor legitime derivate din legile-cadru este „improprie", întrucât aceste legi sunt menite să implementeze politica legislativă pe termen mediu și lung, în condiții de normalitate.
În privința pretinsei încălcări a dreptului de proprietate, Curtea a reiterat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia nu există un drept al persoanei de a continua să primească un salariu într-un anumit cuantum în viitor, statul bucurându-se de o largă marjă de apreciere în determinarea politicilor salariale pentru angajații plătiți din bugetul public.
Referitor la invocarea art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi, Curtea a precizat că acest text constituțional se referă exclusiv la restrângeri operate prin lege în sens formal, nu prin ordonanțe de urgență, pentru care sunt incidente prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție — prevederi a căror nerespectare nu a putut fi reținută.
Implicații practice
Decizia consolidează jurisprudența constituțională favorabilă politicii de austeritate bugetară promovate de Guvern în materia salarizării personalului public. Prin validarea tuturor celor trei ordonanțe de urgență, atât punctual — articolele contestate — cât și în integralitate, Curtea închide practic calea atacurilor de neconstituționalitate extrinsecă sau intrinsecă formulate în contextul litigiilor salariale din învățământ pentru perioada 2023–2024.
Pentru cadrele didactice și organizațiile sindicale care au dosare similare pe rolul instanțelor, decizia reprezintă un semnal clar că strategia de contestare a plafonărilor salariale pe calea excepției de neconstituționalitate nu mai este viabilă, cel puțin în parametrii argumentativi utilizați până acum. Soluția Curții sugerează, totodată, că eventualele contestări viitoare ar trebui să demonstreze schimbarea fundamentală a contextului economic care a justificat inițial derogările — și anume încetarea situației extraordinare invocate de Guvern.
Curtea a notat, independent de analiza de constituționalitate, că personalul din învățământ a beneficiat de majorări salariale mai ridicate comparativ cu alte categorii profesionale bugetare, ceea ce atenuează, din perspectiva instanței de contencios constituțional, caracterul discriminatoriu al măsurilor contestate.
Ce trebuie să faci acum
- Verifică dacă ai pe rol dosare de recalculare salarială întemeiate pe neconstituționalitatea OUG nr. 168/2022, OUG nr. 115/2023 sau OUG nr. 128/2023 — aceste argumente nu mai pot fi susținute.
- Reconsideră strategia juridică pentru litigiile aflate în curs: fundamentarea pretențiilor trebuie reorientată către alte temeiuri de drept, cum ar fi aplicarea directă a Legii-cadru nr. 153/2017 în măsura în care derogările temporare și-au încetat efectele.
- Consultă un avocat specializat în dreptul muncii și drept constituțional pentru a evalua dacă, pentru perioade ulterioare anului 2024, mai subzistă temeiuri valabile pentru acțiuni de majorare salarială.
- Urmărește evoluția legislativă privind prelungirea sau încetarea măsurilor derogatorii de la Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât Curtea a subliniat caracterul temporar și excepțional al acestor măsuri.
- Organizațiile sindicale ar trebui să evalueze oportunitatea unor demersuri legislative sau de dialog social, având în vedere că instanța constituțională a confirmat explicit competența exclusivă a legiuitorului în materia stabilirii drepturilor salariale ale personalului bugetar.
Sursa: DECIZIA nr. 57 din 22 ianuarie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-07-27.
