DECIZIA nr. 57 din 22 ianuarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, ale art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene și ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învățământ și alte sectoare de activitate bugetară, precum și a celor trei acte normative, în integralitatea lor
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, ale art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene și ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învățământ și alte sectoare de activitate bugetară, excepție ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în numele și în calitate de reprezentant legal al unor membri de sindicat, în Dosarul nr. 1.651/40/2023 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.185D/2024.
punctul 2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.186D/2024-nr. 2.191D/2024, nr. 2.223D/2024, nr. 2.224D/2024, nr. 2.259D/2024-nr. 2.263D/2024, nr. 2.330D/2024-nr. 2.335D/2024, nr. 2.483D/2024-nr. 2.491D/2024, nr. 2.910D/2024, nr. 2.911D/2024, nr. 2.987D/2024-nr. 2.990D/2024, nr. 3.155D/2024, nr. 3.191D/2024, nr. 3.254D/2024-nr. 3.256D/2024, nr. 3.369D/2024, nr. 130D/2025- nr. 134D/2025, nr. 759D/2025-nr. 764D/2025, nr. 781D/2025- nr. 783D/2025 și nr. 1.542D/2025-nr. 1.547D/2025, având ca obiect aceeași excepție de constituționalitate ca în primul dosar strigat sau, după caz, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și ale art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, excepția fiind ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în numele și în calitate de reprezentant legal al unor membri de sindicat, în dosarele nr. 1.653/40/2023, nr. 1.775/40/2023, nr. 1.776/40/2023, nr. 1.821/40/2023, nr. 1.823/40/2023, nr. 1.874/40/2023, nr. 2.607/40/2023, nr. 160/40/2024, nr. 2.611/40/2023, nr. 2.630/40/2023, nr. 2.631/40/2023, nr. 2.634/40/2023, nr. 2.636/40/2023, nr. 1.590/40/2023, nr. 1.626/40/2023, nr. 1.631/40/2023, nr. 1.661/40/2023, nr. 1.812/40/2023, nr. 1.820/40/2023, nr. 1.656/40/2023, nr. 1.660/40/2023, nr. 1.665/40/2023, nr. 1.767/40/2023, nr. 1.770/40/2023, nr. 1.817/40/2023, nr. 1.878/40/2023, nr. 2.206/40/2023, nr. 2.220/40/2023, nr. 2.640/40/2023, nr. 163/40/2024, nr. 2.638/40/2023, nr. 2.669/40/2023, nr. 2.205/40/2023, nr. 1.872/40/2023, nr. 297/40/2024, nr. 2.633/40/2023, nr. 1.629/40/2023, nr. 2.635/40/2023, nr. 2.799/40/2023, nr. 298/40/2024, nr. 2.609/40/2023, nr. 2.641/40/2023, nr. 2.671/40/2023, nr. 2.773/40/2023, nr. 2.797/40/2023, nr. 2.642/40/2023, nr. 2.668/40/2023, nr. 2.670/40/2023, nr. 2.775/40/2023, nr. 2.796/40/2023, nr. 2.803/40/2023, nr. 2.774/40/2023, nr. 2.584/40/2023, nr. 2.583/40/2023, nr. 1.595/40/2023, nr. 2.610/40/2023, nr. 2.632/40/2023, nr. 2.643/40/2023, nr. 2.672/40/2023 și nr. 2801/40/2023 ale Tribunalului Botoșani - Secția I civilă.
punctul 4.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 5.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în numele și în calitate de reprezentant legal al unor membri de sindicat, în calitate de autori ai excepției, a depus, în toate dosarele, un punct de vedere prin care solicită admiterea excepției.
punctul 6.
Președintele Curții, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.186D/2024-nr. 2.191D/2024, nr. 2.223D/2024, nr. 2.224D/2024, nr. 2.259D/2024-nr. 2.263D/2024, nr. 2.330D/2024-nr. 2.335D/2024, nr. 2.483D/2024-nr. 2.491D/2024, nr. 2.910D/2024, nr. 2.911D/2024, nr. 2.987D/2024-nr. 2.990D/2024, nr. 3.155D/2024, nr. 3.191D/2024, nr. 3.254D/2024-nr. 3.256D/2024, nr. 3.369D/2024, nr. 130D/2025-nr. 134D/2025, nr. 759D/2025-nr. 764D/2025, nr. 781D/2025- nr. 783D/2025 și nr. 1.542D/2025-nr. 1.547D/2025 la Dosarul nr. 2.185D/2024, care a fost primul înregistrat.
punctul 7.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Indică, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 547 din 29 octombrie 2024, în care s-a reținut că stabilirea drepturilor salariale ale personalului bugetar intră în competențele exclusive ale legiuitorului, precum și Decizia nr. 578 din 9 iulie 2020, prin care se recunoaște legiuitorului posibilitatea de redimensionare a politicii salariale pentru personalul plătit din fonduri publice, și arată că salarizarea reprezintă un proces complex ce implică corecții și corelări în ansamblul actelor normative care fac parte din fondul național al legislației.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
punctul 8.
Prin Încheierea din 12 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.651/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.185D/2024); prin Încheierea din 12 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.653/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.186D/2024); prin Încheierea din 12 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.775/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.187D/2024); prin Încheierea din 12 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.776/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.188D/2024); prin Încheierea din 12 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.821/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.189D/2024); prin Încheierea din 12 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.823/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.190D/2024); prin Încheierea din 12 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.874/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.191D/2024); prin Încheierea din 14 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.607/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.223D/2024); prin Încheierea din 14 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 160/40/2024 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.224D/2024); prin Încheierea din 27 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.611/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.259D/2024); prin Încheierea din 27 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.630/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.260D/2024); prin Încheierea din 27 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.631/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.261D/2024); prin Încheierea din 27 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.634/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.262D/2024); prin Încheierea din 27 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.636/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.263D/2024); prin Încheierea din 13 mai 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.590/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.330D/2024); prin Încheierea din 13 mai 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.626/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.331D/2024); prin Încheierea din 13 mai 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.631/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.332D/2024); prin Încheierea din 13 mai 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.661/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.333D/2024); prin Încheierea din 13 mai 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.812/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.334D/2024); prin Încheierea din 13 mai 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.820/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.335D/2024); prin Încheierea din 28 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.656/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.483D/2024); prin Încheierea din 28 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.660/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.484D/2024); prin Încheierea din 28 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.665/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.485D/2024); prin Încheierea din 28 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.767/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.486D/2024); prin Încheierea din 28 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.770/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.487D/2024); prin Încheierea din 28 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.817/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.488D/2024); prin Încheierea din 28 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.878/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.489D/2024); prin Încheierea din 28 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.206/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.490D/2024); prin Încheierea din 28 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.220/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.491D/2024); prin Încheierea din 10 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.640/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.910D/2024); prin Încheierea din 10 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 163/40/2024 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.911D/2024); prin Încheierea din 19 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.638/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.987D/2024); prin Încheierea din 19 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.669/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.988D/2024); prin Încheierea din 19 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.205/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.989D/2024); prin Încheierea din 19 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.872/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.990D/2024); prin Încheierea din 13 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 297/40/2024 (Dosarul Curții Constituționale nr. 3.155D/2024); prin Încheierea din 6 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.633/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 3.191D/2024); prin Încheierea din 25 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.629/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 3.254D/2024); prin Încheierea din 25 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.635/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 3.255D/2024); prin Încheierea din 25 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.799/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 3.256D/2024); prin Încheierea din 24 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 298/40/2024 (Dosarul Curții Constituționale nr. 3.369D/2024); prin Încheierea din 31 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.609/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 130D/2025); prin Încheierea din 31 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.641/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 131D/2025); prin Încheierea din 31 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.671/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 132D/2025); prin Încheierea din 31 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.773/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 133D/2025); prin Încheierea din 31 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.797/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 134D/2025); prin Încheierea din 21 ianuarie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 2.642/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 759D/2025); prin Încheierea din 21 ianuarie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 2.668/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 760D/2025); prin Încheierea din 21 ianuarie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 2.670/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 761D/2025); prin Încheierea din 21 ianuarie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 2.775/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 762D/2025); prin Încheierea din 21 ianuarie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 2.796/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 763D/2025); prin Încheierea din 21 ianuarie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 2.803/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 764D/2025); prin Încheierea din 25 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.774/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 781D/2025); prin Încheierea din 25 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.584/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 782D/2025); prin Încheierea din 25 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.583/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 783D/2025); prin Încheierea din 18 decembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.595/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 1.542D/2025); prin Încheierea din 18 decembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.610/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 1.543D/2025); prin Încheierea din 18 decembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.632/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 1.544D/2025); prin Încheierea din 18 decembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.643/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 1.545D/2025); prin Încheierea din 18 decembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.672/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 1.546D/2025) și prin Încheierea din 18 decembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.801/40/2023 (Dosarul Curții Constituționale nr. 1.547D/2025), Tribunalul Botoșani - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, ale art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene și ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învățământ și alte sectoare de activitate bugetară și, după caz, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și ale art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.
punctul 9.
Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în numele și în calitate de reprezentant legal al unor membri de sindicat, în cauze având ca obiect principal soluționarea unor cereri de recalculări și majorări salariale.
punctul 10.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele de lege criticate amână, în mod succesiv, aplicarea dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu privire la cuantumul salariilor pentru învățământul preuniversitar de stat, stabilind alți algoritmi de majorare care conduc la salarii în cuantum inferior. În acest mod se golesc de conținut dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, evitându-se punerea în aplicare a algoritmului astfel stabilit de majorare a salariilor, salariile din învățământul preuniversitar de stat fiind plafonate, în final, la sumele din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023. Se consideră că dispozițiile art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 sunt neconstituționale, încălcând prevederile art. 15 alin. (1) din Constituție prin faptul că nesocotesc voința Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a țării, actele normative adoptate de Guvern fiind destinate organizării și aplicării legii, iar nu lipsirii de eficiență a acesteia.
punctul 11.
Se susține că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul de proprietate, drepturile salariale fiind asimilate noțiunii de bun, conform practicii din dreptul european și intern, și protejate în consecință.
punctul 12.
Se mai arată că, deși Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 are o amplă expunere de motive, din analiza acesteia nu se conturează existența niciunuia dintre cazurile prevăzute de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală în care exercițiul dreptului la salarizare, astfel cum a fost acesta stabilit prin Legea-cadru nr. 153/2017, poate fi limitat sau restrâns, și nici nu s-a dovedit că restrângerea a fost necesară, în mod obiectiv, într-o societate democratică.
punctul 13.
De asemenea, se susține că actele normative criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 115 alin. (4), modificarea succesivă a Legii-cadru nr. 153/2017 prin ordonanțe de urgență ale Guvernului nefiind justificată de existența unei situații extraordinare. În susținerea acestui motiv de neconstituționalitate, autorii excepției invocă Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 și Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009.
punctul 14.
Tribunalul Botoșani - Secția I civilă apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale și menționează Decizia nr. 578 din 9 iulie 2020 prin care Curtea Constituțională a reținut că o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice este un aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.
punctul 15.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 16.
Guvernul, în dosarele nr. 2.187D/2024, nr. 2.188D/2024 și nr. 2.191D/2024, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și indică jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 608 din 6 octombrie 2015 și Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2017.
punctul 17.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
Paragraf
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere depus de autorii excepției, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 18.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 19.
Obiectul reunit al excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierilor de sesizare, îl constituie dispozițiile art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022, ale art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1139 din 15 decembrie 2023, și ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învățământ și alte sectoare de activitate bugetară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 29 decembrie 2023. Textele de lege criticate au următorul conținut:
-
Art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022:
Citat
Alineatul (1)
Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăși valoarea nominală pentru anul 2022 stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare.
Alineatul (2)
Prin derogare de la prevederile art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, pentru care nu există funcție similară în plată, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară se stabilește la nivelul reglementat pentru anul 2022 în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradația corespunzătoare vechimii în muncă.
-
Art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023:
Citat
Alineatul (3)
Prin excepție de la alin. (1) și prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază ale personalului din învățământ se majorează în anul 2024 cu 20%, în medie, în 2 tranșe, respectiv:
litera A)
prima tranșă începând cu data de 1.01.2024;
litera B)
a doua tranșă începând cu data de 1.06.2024.
-
Art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023: „Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2024, salariile de bază ale personalului din învățământ se stabilesc conform anexei la prezenta ordonanță de urgență.“
punctul 20.
Dispozițiile la care fac trimitere prevederile criticate au următorul conținut:
-
Art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023: „(1) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2024, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice potrivit prevederilor legale în vigoare se majorează cu 5% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023.“;
-
Art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017: „(2) Începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.“;
-
Art. 39 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017:
Citat
Alineatul (1)
Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.
Alineatul (2)
În situația în care prin aplicarea alin. (1) nu există funcție similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, se stabilește prin înmulțirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradația corespunzătoare vechimii în muncă.
punctul 21.
Având în vedere formularea de către autorii excepției a unor motive de neconstituționalitate extrinsecă a ordonanțelor de urgență ale Guvernului din care fac parte articolele criticate punctual, prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că obiect al excepției îl reprezintă și cele trei acte normative, în integralitatea lor.
punctul 22.
Curtea observă că dispozițiile art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 și art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 și-au încetat aplicarea anterior sesizării Curții, însă, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanța de contencios constituțional se va pronunța asupra constituționalității acestora în forma care continuă să producă efecte juridice în cauzele în care excepțiile au fost invocate și după ieșirea lor din vigoare.
punctul 23.
Prevederile constituționale invocate de autorii excepției ca fiind încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor prin raportare la art. 15 alin. (1) privind principiul universalității, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, astfel cum acesta se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 1 paragraful 1 teza a doua privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 115 alin. (4) referitoare la condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență.
punctul 24.
Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii excepției invocă precedentul constituțional reprezentat de Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, și Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009, prin care a fost constatată neconstituționalitatea unor ordonanțe de urgență ale Guvernului prin care erau prorogate măsuri de creșteri salariale prevăzute de legiuitor pentru personalul din învățământ, măsuri similare celor vizate de ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 168/2022, nr. 115/2023 și nr. 128/2023.
punctul 25.
Cu privire la aceste critici, Curtea reține că prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, precitată, a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 sunt neconstituționale. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008 modifica unele prevederi ale Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament. Curtea, prin această decizie, a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament, încalcă art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Totodată, a considerat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. (6) coroborate cu cele ale art. 41 și ale art. 47 alin. (1) din Constituție și, în consecință, a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5).
punctul 26.
Prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, precitată, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. Întrucât prin textele criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 erau, practic, reglementate măsuri de aceeași natură ca cele stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008, de reducere a creșterilor salariale stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 și aprobate prin Legea nr. 221/2008, Curtea a aplicat, mutatis mutandis, raționamentul ce a fundamentat soluția de admitere pronunțată prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008.
punctul 27.
Curtea reține însă că același raționament nu este aplicabil și în prezenta cauză, nefiind întrunite aceleași condiții-premisă specifice actelor normative sancționate prin deciziile de admitere mai sus menționate, chiar dacă, prin toate actele normative criticate, Guvernul a intervenit cu măsuri restrictive față de politicile de creșteri salariale stabilite anterior prin lege.
punctul 28.
Astfel, Guvernul, prin ordonanțele de urgență a căror neconstituționalitate a fost constatată prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 și Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, în același an în care a adoptat Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008), prin care a stabilit anumite creșteri salariale ce urmau să fie acordate în anul 2008 personalului din învățământ, și la foarte scurt timp după ce aceste măsuri au fost asumate de Parlament prin adoptarea legii de aprobare - Legea nr. 221/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008), a adoptat mai întâi Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 31 octombrie 2008) și apoi Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 11 noiembrie 2008), prin care a contracarat măsurile de creștere salarială abia aprobate atât de Guvern, cât și, ulterior, de Parlament. În aceste condiții, Curtea Constituțională a constatat încălcarea art. 61 alin. (1) și a art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece adoptarea de către Guvern a acestor ordonanțe de urgență nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament.
punctul 29.
Or, contextul socioeconomic în care au fost adoptate atât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 este diferit de cel în care au fost adoptate ordonanțele de urgență ale Guvernului sancționate de Curtea Constituțională prin deciziile de admitere invocate de autorii prezentei excepții.
punctul 30.
Curtea reține, în esență, că actele normative criticate - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 - conțin soluții juridice de principiu asemănătoare prin aceea că prevăd măsuri de limitare a unor creșteri salariale, măsuri stabilite anual de Guvern prin acte normative proprii succesive, astfel: pentru anul 2023 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și, respectiv, pentru anul 2024 prin ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 115/2023 și nr. 128/2023.
punctul 31.
Prin Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1247 din 11 decembrie 2024, paragraful 31, Curtea a examinat expunerea de motive ce însoțește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1332 din 31 decembrie 2020, și a observat că acest act normativ instituie unele măsuri fiscal-bugetare, adoptate în contextul răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 și al pandemiei de COVID-19, măsuri care urmăreau, în esență, reducerea unor cheltuieli publice, pe de o parte, și, pe de altă parte, utilizarea unor resurse financiare în scopuri impuse în mod special de acest context pandemic globalizat. Măsurile restrictive stabilite pentru anul 2021 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 au fost prelungite, sub aspect temporal, și pentru anul 2022, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1202 din 18 decembrie 2021. Curtea a reținut din analiza notei de fundamentare ce însoțește acest din urmă act normativ că limitarea creșterii cheltuielilor bugetare permanente (cu salarizarea personalului plătit din fonduri publice) a fost absolut necesară, alături de alte măsuri, pentru evitarea vulnerabilizării și producerii unor consecințe negative asupra bugetului de stat aferent anului 2022, cum ar fi un deficit al bugetului general consolidat de 6,2% din produsul intern brut, reducerea veniturilor bugetare în anul 2022 cu 0,5% din produsul intern brut sau fonduri insuficiente în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în contextul menținerii crizei sanitare determinate de situația epidemiologică din România generată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2. Curtea a considerat că împrejurările expuse au caracter obiectiv, cuantificabil și se constituie în situații extraordinare, care au impus urgent măsuri cu caracter excepțional, temporar și derogatoriu de la legea generală a salarizării, astfel că nu s-a putut reține susținerea potrivit căreia motivele invocate la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021 nu sunt justificate (în același sens, a se vedea Decizia nr. 631 din 7 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 martie 2025, paragraful 36).
punctul 32.
În continuarea actelor normative a căror constituționalitate a fost constatată prin Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, precitată, a fost emisă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, în a cărei amplă expunere de motive se arată că, pe lângă menținerea, de către Organizația Mondială a Sănătății, a pandemiei cauzate de virusul SARS-Cov-2, în lipsa numeroaselor măsuri luate prin respectiva ordonanță de urgență, inclusiv cele de reducere a creșterilor salariale pentru personalul plătit din fonduri publice, deficitul bugetului general consolidat ar fi ajuns la 10,3% din produsul intern brut, ceea ce ar fi avut ca efect creșterea datoriei publice cu riscul înăspririi condițiilor de finanțare a statului, în contextul în care, prin Recomandarea Consiliului Uniunii Europene din 3 aprilie 2020, în vederea încetării situației de deficit public excesiv, s-a solicitat statului român să pună în aplicare în mod riguros măsurile necesare pentru corectarea deficitului excesiv. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 se reglementează în același sens ca în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, și anume limitarea creșterilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, situația salariilor de bază ale personalului din învățământ fiind reglementată distinct atât în cadrul art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, cât și prin art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, emisă ca urmare a dispozițiilor alin. (4) al art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023. În expunerea de motive a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023 se menționează, ca și în reglementarea anterioară, necesitatea corectării deficitului public excesiv, măsură dispusă prin Recomandarea Consiliului Uniunii Europene din 3 aprilie 2020, și necesitatea păstrării echilibrelor bugetare prin adoptarea de măsuri menite să limiteze creșterea cheltuielilor bugetare permanente. Cele trei ordonanțe de urgență conțin expuneri de motive detaliate, în care sunt enunțate situațiile extraordinare intervenite, imperios a fi reglementate în mod urgent. Astfel, respectivele reglementări nu puteau fi amânate fără riscul producerii unor consecințe deosebit de grave și insurmontabile, la nivelul întregii societăți, cerințele impuse de art. 115 alin. (4) din Constituție fiind, prin urmare, respectate.
punctul 33.
Prin esența ei, ordonanța de urgență reflectă modalitatea constituțională excepțională de legiferare, prin care puterea executivă - reprezentată de Guvern - este abilitată să intervină rapid, cu măsuri ferme și de aplicabilitate imediată, pentru îndepărtarea anumitor consecințe negative sau riscuri generate de o situație neobișnuită, cu caracter extraordinar, astfel că, în acest context, este improprie invocarea așteptărilor legitime ce decurg prin raportare la legile-cadru într-o materie sau alta, menite, de regulă, să implementeze pe termen mediu și/sau lung politica legislativă în respectivul domeniu, în condiții obișnuite, de normalitate.
punctul 34.
În jurisprudența sa, Curtea a reținut că scopul urmărit de legiuitor la adoptarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, a fost acela de eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare, prin stabilirea unor reguli de creștere etapizată a salariilor și impunerea unui nivel maxim al salariului prin lege pentru toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. Curtea a arătat că, în virtutea principiilor statului de drept și al securității juridice, Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă, într-adevăr, sursa așteptărilor legitime în materie de salarizare pentru personalul plătit din fonduri publice, însă nu se pot nega dreptul și, totodată, obligația constituțională ale legiuitorului delegat - Guvernul - de a interveni în politica salarială a statului pe fondul apariției unor situații imprevizibile și insurmontabile, care riscă să declanșeze efecte negative de amploare în societate. Astfel, a fost necesar ca măsurile preconizate de Parlament în anul 2017 și transpuse în Legea-cadru nr. 153/2017 să fie modificate prin ordonanțe de urgență emise de Guvern, pe fondul unor situații de o gravitate fără precedent, cum a fost pandemia de COVID-19, context în care întreaga politică bugetară a trebuit să se adapteze pentru a răspunde unor noi imperative publice impuse, inițial, de protecția sănătății publice și, ulterior, de stabilitatea economiei naționale (în acest sens, a se vedea, ad similis, Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, precitată, paragrafele 29 și 30).
punctul 35.
Așadar, contextul sociopolitic în care au fost adoptate, pe de o parte, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008, a căror neconstituționalitate integrală sau parțială a fost constatată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 și Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, invocate de autorii excepției, și cel în care au fost adoptate, pe de altă parte, ordonanțele de urgență ale Guvernului criticate în prezenta cauză nu se pot asemăna sub niciun aspect, chiar dacă aceste acte normative prevăd măsuri asemănătoare, constând în prorogarea/reducerea unor creșteri salariale preconizate de legiuitorul primar, motiv pentru care nici considerentele reținute prin acele decizii de admitere ale Curții Constituționale nu pot fi aplicate mutatis mutandis.
punctul 36.
Independent de aspectele antemenționate, Curtea observă că, deși prin ordonanțele de urgență ale Guvernului supuse criticii de neconstituționalitate s-a avut în vedere amânarea și/sau diminuarea creșterilor salariale stabilite anterior, personalul din învățământ a beneficiat de majorări salariale mai ridicate comparativ cu cele acordate altor categorii profesionale.
punctul 37.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, referitoare la universalitatea drepturilor și a obligațiilor, Curtea observă că acestea conferă fiecărei persoane posibilitatea de a beneficia de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și de a-și asuma obligațiile prevăzute de acestea. Textul constituțional menționat instituie un principiu de largă aplicare și, ca urmare a formulării sale generice, nu poate fi invocat în sine pentru evidențierea unor eventuale vicii de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 33 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 28 mai 2020, Decizia nr. 560 din 29 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 28 mai 2020, paragraful 34, Decizia nr. 690 din 17 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 7 iulie 2025, paragraful 27, Decizia nr. 59 din 25 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 12 august 2025, paragraful 29).
punctul 38.
Față de criticile raportate la prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, astfel cum acesta se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 1 paragraful 1 teza a doua privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională observă că a mai analizat, în jurisprudența sa, dispoziții legale cu un conținut normativ similar celui contestat în prezenta cauză, care stabileau menținerea și pentru viitor a salariilor la un nivel anterior.
punctul 39.
Prin Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, precitată, paragrafele 40 și 41, Curtea a reținut că, printr-o decizie anterioară (Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013), a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, raportat la criticile de neconstituționalitate ce reclamau încălcarea dreptului de proprietate protejat de art. 44 din Constituție, critici formulate din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un „bun“. Cu acel prilej, Curtea a subliniat, în acord cu jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94). Totodată, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23), întrucât statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz și alții împotriva Spaniei, paragraful 57) (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 654 din 21 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1022 din 5 noiembrie 2025, paragraful 49).
punctul 40.
În ceea ce privește criticile formulate prin raportare la prevederile art. 53 din Constituție, Curtea reține că acest text se referă la condițiile în care exercițiul unui drept sau al unei libertăți fundamentale poate fi restrâns numai prin lege, înțeleasă în accepțiunea sa strictă, de act juridic formal adoptat de Parlament, și nu prin alt act normativ. Întrucât prin prezenta excepție de neconstituționalitate sunt criticate dispoziții cuprinse în ordonanțe de urgență ale Guvernului, Curtea reține că art. 53 din Constituție, invocat în motivare, nu poate fi incident, aplicabile fiind, sub aspectul interzicerii afectării drepturilor și libertăților fundamentale printr-o ordonanță de urgență, prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție. Or, față de considerentele de mai sus, conform cărora sunt neîntemeiate criticile de neconstituționalitate raportate la dispozițiile art. 44 din Constituție, Curtea constată că nu poate fi reținută nerespectarea normelor cuprinse în art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, antemenționată, paragraful 45, sau Decizia nr. 515 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 10 februarie 2025, paragraful 45).
punctul 41.
Față de cele de mai sus, nu se poate identifica nicio încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, odată ce atât legile, cât și celelalte prevederi constituționale invocate de autorii excepției au fost respectate.
punctul 42.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în numele și în calitate de reprezentant legal al unor membri de sindicat, în dosarele nr. 1.651/40/2023, nr. 1.653/40/2023, nr. 1.775/40/2023, nr. 1.776/40/2023, nr. 1.821/40/2023, nr. 1.823/40/2023, nr. 1.874/40/2023, nr. 2.607/40/2023, nr. 160/40/2024, nr. 2.611/40/2023, nr. 2.630/40/2023, nr. 2.631/40/2023, nr. 2.634/40/2023, nr. 2.636/40/2023, nr. 1.590/40/2023, nr. 1.626/40/2023, nr. 1.631/40/2023, nr. 1.661/40/2023, nr. 1.812/40/2023, nr. 1.820/40/2023, nr. 1.656/40/2023, nr. 1.660/40/2023, nr. 1.665/40/2023, nr. 1.767/40/2023, nr. 1.770/40/2023, nr. 1.817/40/2023, nr. 1.878/40/2023, nr. 2.206/40/2023, nr. 2.220/40/2023, nr. 2.640/40/2023, nr. 163/40/2024, nr. 2.638/40/2023, nr. 2.669/40/2023, nr. 2.205/40/2023, nr. 1.872/40/2023, nr. 297/40/2024, nr. 2.633/40/2023, nr. 1.629/40/2023, nr. 2.635/40/2023, nr. 2.799/40/2023, nr. 298/40/2024, nr. 2.609/40/2023, nr. 2.641/40/2023, nr. 2.671/40/2023, nr. 2.773/40/2023, nr. 2.797/40/2023, nr. 2.642/40/2023, nr. 2.668/40/2023, nr. 2.670/40/2023, nr. 2.775/40/2023, nr. 2.796/40/2023, nr. 2.803/40/2023, nr. 2.774/40/2023, nr. 2.584/40/2023, nr. 2.583/40/2023, nr. 1.595/40/2023, nr. 2.610/40/2023, nr. 2.632/40/2023, nr. 2.643/40/2023, nr. 2.672/40/2023 și nr. 2.801/40/2023 ale Tribunalului Botoșani - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, ale art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene și ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învățământ și alte sectoare de activitate bugetară, precum și cele trei acte normative, în integralitatea lor, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Tribunalului Botoșani - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Mihaela-Carmen Munteanu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
