Curtea Constituționala a respins, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, ridicată de Cristian Munteanu în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin Decizia nr. 107 din 5 februarie 2026, instanța constituțională a reiterat că hotărârile Parlamentului privind numirea judecătorilor la Curtea Constituțională nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, iar tentativa de a extinde obiectul excepției de neconstituționalitate pentru a include astfel de acte parlamentare excedează competențelor Curții.
Context si obiective
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul soluționării unui recurs formulat împotriva unei sentințe prin care fusese respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a Hotărârii Camerei Deputaților nr. 15/2010 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională. Autorul excepției, Cristian Munteanu, a susținut că art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este neconstituțional întrucât nu permite persoanelor interesate și afectate de o hotărâre a Camerei Deputaților, a Senatului sau a Camerelor reunite să conteste în justiție un astfel de act, pe care îl califică drept administrativ.
Textul criticat reglementează competența Curții Constituționale de a se pronunța asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului și a hotărârilor plenului celor două Camere, stabilind totodată cercul restrâns al subiecților de sezină: președinții Camerelor, grupurile parlamentare sau un număr minim de 50 de deputați ori 25 de senatori. Sesizarea Curții Constituționale a fost făcută prin Încheierea din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată sub nr. 583D/2021.
Cine este vizat
Decizia privește în mod direct orice persoană fizică sau juridică care ar intenționa să conteste în instanță hotărârile Parlamentului privind numirile în funcții de demnitate publică, în special cele referitoare la numirea judecătorilor Curții Constituționale. Prin reconfirmarea inadmisibilității unei astfel de acțiuni, Curtea trasează o linie clară între actele administrative — supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ — și actele juridice specifice autorității legiuitoare, care se supun exclusiv controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, la sesizarea subiecților prevăzuți limitativ de lege.
Argumentele partilor si pozitia institutiilor
Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că dispozițiile criticate sunt constituționale, subliniind că hotărârile privind numirea judecătorilor Curții Constituționale sunt emise în exercitarea unei prerogative proprii a forului legislativ și nu constituie acte administrative. Instanța supremă a invocat inclusiv jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Cauza Golder împotriva Regatului Unit, pentru a susține că dreptul de acces la instanță vizează plângerile privind drepturi și obligații cu caracter civil, nu actele de suveranitate națională.
Guvernul a considerat excepția neîntemeiată, subliniind că hotărârile Parlamentului sunt supuse unei forme de control jurisdicțional adecvat naturii lor constituționale, prin mecanismul prevăzut la art. 146 lit. c) și l) din Constituție. Guvernul a invocat jurisprudența constantă a Curții Constituționale, inclusiv Decizia nr. 847 din 18 noiembrie 2020, în care Curtea a admis sesizarea privind numirea președintelui Consiliului Legislativ. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat puncte de vedere. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea excepției ca inadmisibilă.
Rationamentul Curtii Constitutionale
Curtea a identificat două cauze distincte de inadmisibilitate. Prima vizează legătura cu soluționarea cauzei: excepția a fost ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă, iar motivul inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ nu îl constituie dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ci chiar dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (6), care exclud din sfera contenciosului administrativ actele juridice specifice autorității legiuitoare. Legea fundamentală, prin art. 67, califică hotărârile Camerei Deputaților drept acte juridice specifice ale Parlamentului, iar Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 oferă prin art. 2 alin. (1) lit. c) o definiție a actului administrativ pe care hotărârile Camerei Deputaților nu o întrunesc.
A doua cauză de inadmisibilitate privește limitele de competență ale Curții Constituționale. Curtea a constatat că autorul excepției urmărește, în realitate, modificarea și completarea textului criticat cu o ipoteză juridică pe care acesta nu o reglementează — respectiv posibilitatea ca o parte din proces să sesizeze instanțele judecătorești pentru controlul hotărârilor Parlamentului. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Mai mult, autorul excepției tinde la modificarea normei constituționale cuprinse la art. 146 lit. d), prin introducerea unui nou obiect al excepției de neconstituționalitate — hotărârile Parlamentului —, ceea ce Curtea a calificat drept „de neacceptat".
Instanța constituțională și-a consolidat raționamentul prin referirea la propria jurisprudență anterioară, în special la Decizia nr. 127 din 14 martie 2024, care a respins o excepție similară pe aceleași temeiuri.
Semnificatia deciziei
Decizia nr. 107/2026 reafirmă un principiu fundamental al dreptului constituțional românesc: separația clară între actele parlamentare și actele administrative, cu consecințe directe asupra căilor de atac disponibile. Hotărârile Parlamentului privind numirile în funcții de demnitate publică rămân exclusiv în sfera controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, la sesizarea subiecților limitativ prevăzuți de lege, și nu pot fi contestate de justițiabili pe calea contenciosului administrativ. Decizia este definitivă și general obligatorie, fiind pronunțată cu unanimitate de voturi sub președinția Elenei-Simina Tănăsescu.
Sursa: DECIZIA nr. 107 din 5 februarie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-07-13.
