DECIZIA nr. 107 din 5 februarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Cristian Munteanu în Dosarul nr. 1.597/2/2017*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 583D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, invocând în susținere Decizia nr. 127 din 14 martie 2024. Legiuitorul constituțional a stabilit, prin art. 146 lit. d) din Constituție, limitele excepției de neconstituționalitate, precum și obiectul acesteia. În schimb, autorul excepției urmărește extinderea acestor limite, propunând în mod nepermis introducerea unui nou tip de obiect al controlului de constituționalitate, care nu este prevăzut de norma constituțională.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.597/2/2017*/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Excepția a fost invocată de Cristian Munteanu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a hotărârii Camerei Deputaților de numire a unui judecător la Curtea Constituțională.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că norma criticată este neconstituțională deoarece nu permite persoanelor interesate și afectate de o hotărâre a Camerei Deputaților, a Senatului sau a Camerelor reunite să conteste în justiție acest act administrativ.
punctul 6.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. Hotărârile privind numirea judecătorilor Curții Constituționale sunt emise în exercitarea unei prerogative proprii a forului legislativ. Aceste acte nu sunt simple decizii administrative, ci expresia unei competențe reglementate prin Constituție și prin legi speciale, precum Legea nr. 47/1992. Procedura de numire presupune multiple activități care reflectă specificul activității parlamentare și caracterul colectiv al deciziei.
punctul 7.
În acest context, instanța a reținut că, deși art. 21 din Constituție garantează dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime, acest drept nu se extinde asupra actelor care nu sunt de natură administrativă. Astfel, hotărârile Parlamentului privind numirile în funcții de demnitate publică nu pot fi supuse controlului instanțelor de contencios administrativ, întrucât nu sunt acte de punere în executare, ci manifestări ale suveranității naționale. Această interpretare este susținută și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Cauza Golder împotriva Regatului Unit, unde s-a statuat că dreptul de acces la instanță vizează plângerile privind drepturi și obligații cu caracter civil.
punctul 8.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 9.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Normele criticate ce permit Curții să se pronunțe asupra constituționalității hotărârilor Parlamentului - fie că sunt adoptate de Camera Deputaților, de Senat sau de plenul reunit - se întemeiază pe art. 146 lit. c) și l) din Constituție. Aceste dispoziții consacră nu doar controlul asupra regulamentelor parlamentare, ci și asupra oricărei hotărâri, indiferent de caracterul ei normativ sau individual, cu condiția ca aceasta să afecteze valori, principii sau instituții de rang constituțional.
punctul 10.
Guvernul a invocat jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat în mod constant că hotărârile Parlamentului pot fi supuse controlului de constituționalitate dacă au relevanță constituțională. Spre exemplu, în Decizia nr. 847 din 18 noiembrie 2020, Curtea a admis sesizarea privind numirea președintelui Consiliului Legislativ, considerând că actul parlamentar vizat întrunește condițiile de admisibilitate. De asemenea, de-a lungul timpului, Curtea a dezvoltat criterii jurisprudențiale suplimentare pentru admisibilitatea sesizărilor, precum relevanța obiectului și invocarea efectivă a normelor constituționale, nu doar formală.
punctul 11.
Dispozițiile criticate nu încalcă dreptul de acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție și de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât hotărârile Parlamentului sunt supuse unei forme de control jurisdicțional adecvat naturii lor constituționale.
punctul 12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, care au următorul cuprins:
Citat
Alineatul (1)
Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori.
punctul 15.
În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil astfel cum sunt interpretate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 13 - Dreptul la un remediu efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
punctul 16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost invocată în cadrul soluționării unui recurs formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a Hotărârii Camerei Deputaților nr. 15/2010 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 15 iunie 2010.
punctul 17.
Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 127 din 14 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 24 septembrie 2024. La paragrafele 19-21 și 23 din această decizie, Curtea a observat că, datorită specificului său, această excepție de neconstituționalitate ridică două probleme de admisibilitate de naturi juridice diferite. Astfel, prima problemă de admisibilitate vizează în mod direct un aspect ce ține de natura controlului de constituționalitate (abstract/concret), respectiv legătura cu soluționarea cauzei a textelor contestate, iar a doua problemă de admisibilitate are în vedere limitele de competență a Curții Constituționale. Art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 constituie sediul materiei în privința condițiilor de admisibilitate ce țin de cadrul procesual în care se ridică excepția de neconstituționalitate (autoritatea în fața căreia se ridică excepția, titularul dreptului de a o invoca ori legătura cu soluționarea cauzei), precum și de obiectul excepției în ceea ce privește trăsăturile distinctive și definitorii ale normei care poate fi supusă controlului (caracterul său de act de reglementare primară, de a fi în vigoare și de a nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională în precedent). În schimb, art. 61, art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituție, precum și art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 constituie un cadru referențial cu privire la condițiile de admisibilitate ce țin de limitele de competență ale instanței constituționale atunci când aceasta procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea neputând să modifice sau să completeze textul criticat și nici să îl interpreteze sau să îl aplice în cauza a quo. Având în vedere natura acestor condiții de admisibilitate, precum și succesiunea logică a intervenirii acestora în procedura de analiză a admisibilității excepției de neconstituționalitate, vor fi analizate mai întâi cele cuprinse de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, iar ulterior cele ce privesc delimitarea competenței Curții în raport cu celelalte autorități publice.
punctul 18.
Cu privire la legătura cu soluționarea cauzei a textelor contestate, Curtea a reținut în jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2017, sau Decizia nr. 243 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 30 mai 2019, că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Excepția de neconstituționalitate va fi însă admisibilă în situația în care sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția.
punctul 19.
Curtea observă că însăși Legea fundamentală, prin dispozițiile art. 67, califică hotărârile Camerei Deputaților drept acte juridice specifice autorității legiuitoare, hotărârea din cauza de față fiind emisă în exercitarea prerogativelor de numire a unui judecător la Curtea Constituțională, prevăzute de art. 142 alin. (3) din Legea fundamentală. De asemenea, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, prin art. 2 alin. (1) lit. c), oferă definiția actului administrativ, hotărârile Camerei Deputaților neîntrunind condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale. Dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (6) garantează controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, cu excepția actelor administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul, în mod evident nefiind incluse în sfera acestora și actele juridice specifice autorității legiuitoare, respectiv hotărârile Camerei Deputaților. Or, excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 care reglementează competența Curții Constituționale de a se pronunța asupra constituționalității hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, precum și subiectele de sezină.
punctul 20.
Prin urmare, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă, întrucât motivul inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ nu îl constituie dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ci chiar dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (6).
punctul 21.
În continuare, Curtea observă că autorul excepției critică art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 întrucât nu permite sesizarea, de către una dintre părțile procesului, a instanțelor judecătorești pentru exercitarea controlului asupra hotărârilor Parlamentului pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională.
punctul 22.
O astfel de critică vizează în realitate modificarea și completarea textului criticat cu o ipoteză juridică pe care nu o reglementează, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională nu are competența să creeze noi norme legale prin completarea unui text legal deja existent, ci doar să verifice conformitatea normelor existente cu exigențele constituționale și să constate constituționalitatea sau neconstituționalitatea acestora. Mai mult decât atât, autorul excepției tinde chiar la modificarea normei constituționale cuprinse la art. 146 lit. d), în sensul introducerii unui nou obiect al excepției de neconstituționalitate, și anume hotărârile Parlamentului, ceea ce este de neacceptat.
punctul 23.
Având în vedere cele două cauze de inadmisibilitate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
punctul 24.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Cristian Munteanu în Dosarul nr. 1.597/2/2017*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 5 februarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Ioana-Laura Paris
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
