DECIZIA nr. 177 din 8 aprilie 2025referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Mihai Anastasescu, Emilia Anastasescu, Constantin Dănescu și Petruța Dănescu în Dosarul nr. 2.752/105/2018 al Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.267D/2020.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că, astfel cum reiese din textul de lege, contestația formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 vizează exclusiv cuantumul despăgubirilor, neavând niciun efect asupra transferului dreptului de proprietate, iar interpretarea pe care o propun autorii excepției de neconstituționalitate este lipsită de temei, deoarece obligația de plată a sumei contestate devine exigibilă doar la epuizarea procedurii judiciare. Critica referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii, în sensul că, odată contestată, suma nu mai poate fi încasată, nu se poate susține, întrucât acest aspect este consecința atacării în instanță a cuantumului despăgubirii de către persoanele interesate.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea din 3 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.752/105/2018, Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Mihai Anastasescu, Emilia Anastasescu, Constantin Dănescu și Petruța Dănescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursurilor declarate împotriva unei sentințe prin care a fost admisă, în parte, acțiunea privind obligarea la plata unor dobânzi legale (remuneratorie și penalizatoare) și actualizarea sumelor datorate/achitate cu rata inflației pentru plata cu întârzierea a contravalorii sumei stabilite ca despăgubire printro hotărâre judecătorească, în contextul unui litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 198/2004.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu trebuie să aducă atingere condițiilor cumulative sacrosante, care caracterizează în termeni imperativi regimul juridic al exproprierii, în sensul că impun dubla condiționalitate - despăgubirea să fie, concomitent, dreaptă și prealabilă. Or, o despăgubire al cărei cuantum drept stabilit de instanță în contenciosul exproprierii ar fi datorată titularului numai de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, prealabil fiind doar cuantumul contestat de titularul dreptului de proprietate, ar înfrânge în mod brutal prevederile constituționale, din moment ce nu ar mai fi prealabilă transferului dreptului de proprietate. Prin urmare, sintagma „exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii“, cuprinsă în dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, este constituțională numai în măsura în care se interpretează în sensul că despăgubirea stabilită în cuantum drept în urma contenciosului exproprierii în favoarea titularului dreptului de proprietate privată expropriat este exigibilă în cuantumul respectiv anterior transferului dreptului de proprietate, și nu la finalul contenciosului exproprierii, așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 31 din 2 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la soluția legislativă cuprinsă în Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, și care este similară cu cea criticată sau chiar identică. Or, dacă s-ar considera valabilă soluția legislativă în discuție, precum și interpretarea sa, garanția de ordin constituțional a despăgubirii prealabile într-un cuantum drept ar rămâne în afara oricărei protecții juridice efective prin mijloace de drept civil (realizabilă, spre exemplu, prin instituția daunelor moratorii).
punctul 6.
Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate prevederile constituționale menționate în susținerea acesteia. Astfel, soluția legislativă criticată este cuprinsă în acte normative ce reglementează cadrul legal privind procedura de expropriere și stabilirea despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate și dreptul de a contesta pe cale judiciară cuantumul despăgubirilor. Art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 este în acord cu dispozițiile constituționale menționate în susținerea excepției și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Marii Britanii), prin care s-a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale în materie, care vizează atât legea în integralitate, cât și unele dispoziții punctuale cuprinse în legea respectivă.
punctul 7.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, care au următorul cuprins: „(1) Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.“
punctul 11.
Legea nr. 198/2004 a fost abrogată prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, prevederile criticate fiind preluate, cu modificări, prin art. 22 din Legea nr. 255/2010. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să examineze excepția de neconstituționalitate a prevederilor criticate.
punctul 12.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul de drept și principiul legalității, ale art. 44 alin. (3) cu privire la condițiile în care se poate realiza exproprierea pentru o cauză de utilitate publică și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
punctul 13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Legea nr. 198/2004 stabilește cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, prevăzute la art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, drumurile de interes național fiind considerate de importanță strategică și de securitate națională și declarate ca fiind de utilitate publică toate lucrările de construcție de drumuri de interes național, județean și local, respectiv: lucrări de construire, reabilitare, dezvoltare, modernizare ori extindere a drumurilor de interes național, județean și local.
punctul 14.
Curtea învederează că Legea nr. 198/2004 definește cauza de utilitate publică, stabilește bunurile ce pot fi expropriate, etapele procedurii de expropriere, faptul că despăgubirile sunt stabilite în baza unui raport de evaluare și, eventual, suplimentate la cererea expropriatului, context în care (i) la art. 8 din Legea nr. 198/2004 se prevede că, în termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor reale asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora, în condițiile legii; (ii) în virtutea prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, parțial criticate în prezenta cauză, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile legii se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului; (iii) la art. 18 din legea antereferită se statuează că dispozițiile acestei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu prevăd altfel.
punctul 15.
În acest context, Curtea subliniază că prin Decizia nr. 910 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, a constatat că Legea nr. 198/2004, în ansamblul său, conține dispoziții care asigură cadrul legal privind procedura de expropriere și stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate și a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispozițiile constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragrafele 50 și 54).
punctul 16.
Curtea observă că, în cauza de față, autorii excepției de neconstituționalitate deduc pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, în realitate, prin raportare la înțelesul unor prevederi care reglementează exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, cuprinse în Legea nr. 255/2010, în coroborare cu ale Codului civil, care au format obiectul dezlegării unor chestiuni de drept, apreciindu-se că interpretarea și înțelesul dat normelor respective dacă ar avea loc în speță, în sens similar, prevederile criticate ar fi neconstituționale. Astfel, prin Decizia nr. 31 din 2 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22 și ale art. 34 din Legea nr. 255/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, forma anterioară modificării prin Legea nr. 233/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, coroborate cu art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, s-a statuat că: (i) despăgubirea stabilită în procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010, prin hotărâre judecătorească definitivă, nu este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile art. 1.535 din Codul civil, pentru neplata respectivei sume în perioada cuprinsă între data transferului dreptului de proprietate și data la care s-a finalizat judecata asupra contestației privind cuantumul despăgubirilor; (ii) despăgubirea stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010, este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile art. 1.535 din Codul civil, în cazul în care acestea sunt solicitate pentru perioada ulterioară datei la care s-a finalizat procedura judiciară de soluționare a contestației prevăzute în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010.
punctul 17.
Față de această împrejurare, având în vedere ansamblul legislativ mai sus menționat, cadrul procesual în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate și motivarea acesteia, Curtea observă că, în cauza de față, în realitate, criticile formulate vizează chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, în situația în care acestea au fost utilizate de către expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile legii, în coroborare cu art. 18 din aceeași lege, potrivit căruia dispozițiile acestei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu prevăd altfel. Curtea subliniază că, de fapt, nu este criticat propriu-zis conținutul normativ al prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, ci sunt relevate aspecte ce țin de compatibilitatea acestei legi, în contextul dat, cu acordarea unor dobânzi legale (remuneratorie și penalizatoare) și a unor daune moratorii sau actualizarea sumelor datorate stabilite ca despăgubire, întemeiate pe prevederile Codului civil, urmărinduse particularizarea și aplicarea acestora din urmă la ipoteza învederată în speță, în sensul solicitat de autorii excepției de neconstituționalitate. Or, chestiunile privitoare la determinarea legii aplicabile și la aplicabilitatea în concret a anumitor prevederi legale în procesele aflate pe rolul instanțelor judecătorești excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, intrând în competența exclusivă a instanțelor învestite cu soluționarea respectivelor litigii (în sens similar, a se vedea Decizia nr. 33 din 30 ianuarie 2025*), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, paragraful 19).
Paragraf
*) Decizia Curții Constituționale nr. 33 din 30 ianuarie 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 13 august 2025.
punctul 18.
În jurisprudența sa, Curtea a reținut că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii la situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Totodată, Curtea a statuat că, în conformitate cu principiile enunțate în teoria generală a dreptului, norma juridică se interpretează în mod sistematic, prin coroborare cu alte dispoziții normative care țin de aceeași instituție juridică sau de aceeași ramură de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Rațiunea procedeelor sistematice de interpretare se întemeiază pe natura sistemică a ansamblului normelor de drept, în care normele se află într-o legătură funcțională, caracteristică elementelor unei structuri (Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25). Așa fiind, fiecare normă se completează prin celelalte și își dezvăluie întregul sens în cadrul sistemului de norme care este dreptul. În acest context, norma criticată nu poate fi privită în mod individual, izolat, ci se va interpreta în mod sistematic, prin coroborare cu celelalte prevederi normative din actul în care se regăsește sau care sunt adoptate pentru organizarea executării legii sau în aplicarea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 144 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 16 aprilie 2019, paragraful 68).
punctul 19.
Așadar, aplicarea și interpretarea legii sunt chestiuni ce țin de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, iar nu al Curții Constituționale și, prin urmare, pentru motivele antereferite, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
punctul 20.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Mihai Anastasescu, Emilia Anastasescu, Constantin Dănescu și Petruța Dănescu în Dosarul nr. 2.752/105/2018 al Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
pentru MARIAN ENACHE,
Paragraf
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
Semnături
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Ionița Cochințu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
