DECIZIA nr. 33 din 30 ianuarie 2025referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.535 din Codul civil
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1.535 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Geprocon - S.A. din Iași în Dosarul nr. 2.260/89/2018 al Curții de Apel Galați - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 862D/2020.
punctul 2.
La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției, domnii avocați Valeriu Stoica și Victor Enescu, în calitate de reprezentanți convenționali, cu împuternicire depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celeilalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentanților autoarei excepției de neconstituționalitate.
punctul 4.
Domnul avocat Valeriu Stoica arată, în primul rând, că nu critică interpretarea art. 1.535 din Codul civil și nici Decizia nr. 31 din 2 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ci interpretarea dată textului menționat prin decizia amintită, care contravine dispozițiilor art. 16, 21, 44 și 53 din Constituție. Precizează, totodată, că nu pune în discuție jurisprudența Curții Constituționale referitoare la prevederi ale Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, jurisprudență care, de altfel, a conciliat prevederile Legii nr. 255/2010 cu dispozițiile constituționale referitoare la caracterul drept și prealabil al despăgubirii. Precizează că, în argumentarea criticii de neconstituționalitate, are în vedere perioada 2010-2018, în care plata despăgubirii cuvenite pentru expropriere era blocată în ipoteza în care se contesta în instanță cuantumul acesteia, de la momentul consemnării acesteia până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. Ulterior, în anul 2019, Legea nr. 255/2010 a fost modificată, în noua reglementare despăgubirea fiind consemnată la dispoziția expropriatului, care are posibilitatea să o obțină, urmând ca, la finalizarea procesului, să se stabilească plata unei eventuale diferențe, conform constatărilor instanței. Precizează că ceea ce pune însă în discuție în motivarea excepției de neconstituționalitate este sensul dobândit de art. 1.535 din Codul civil ca urmare a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că, pentru perioada 2010-2018, expropriatul nu poate obține daune moratorii pentru intervalul de timp cuprins între momentul consemnării despăgubirii și cel al rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la contestarea cuantumului acesteia. Susține că interpretarea menționată face ca art. 1.535 din Codul civil să devină neconstituțional, despăgubirea nemaifiind dreaptă, așa cum impune art. 44 alin. (3) din Constituție. Precizează că despăgubirea este dreaptă doar dacă ea reflectă valoarea bunului de la momentul exproprierii, ceea ce presupune că trebuie să se țină seama și de modificările monetare intervenite. De asemenea, trebuie să se țină seama și de faptul că, pentru situația în care despăgubirea era consemnată, dar neeliberată, expropriatul avea o creanță, care trebuia garantată și sub aspectul daunelor moratorii datorate pentru neplata creanței la momentul scadenței ei. Din decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ar rezulta că nu este scadentă obligația de plată de la momentul la care despăgubirea a fost consemnată. Acceptând ideea că se respectă caracterul prealabil al despăgubirii dacă aceasta este consemnată, totuși, nu poate fi sacrificat caracterul drept al acesteia. În consecință, apreciază că textul de lege criticat, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, contravine art. 44 alin. (3) și (6) din Constituție.
punctul 5.
Domnul avocat Victor Enescu susține că interpretarea dată de instanța supremă prin decizia menționată contravine și principiului egalității în fața legii, în sensul că persoanele care au acceptat despăgubirea în cuantumul în care a fost propusă pot exercita de îndată și dreptul de a obține daune-interese, pe când cei care nu au fost de acord cu valoarea despăgubirii propuse și au ales calea justiției nu pot beneficia de acest drept. Încălcarea principiului egalității se evidențiază și prin prisma faptului că, atunci când statul este creditor, va solicita de la debitorii săi daune-interese, pe când atunci când are calitatea de debitor, elaborează mecanisme legislative prin care evită plata către creditorii săi a acestor daune-interese.
punctul 6.
Reprezentantul Ministerului Public remarcă, mai întâi, că prin concluziile orale prezentate de apărătorii autoarei excepției se tinde la modificarea obiectului excepției, întrucât, potrivit încheierii de sesizare a Curții Constituționale, art. 1.535 din Codul civil nu este criticat în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 31 din 2 martie 2020, invocată în fața instanței de contencios constituțional. Ca atare, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, criticile formulate în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională constând în compatibilitatea art. 1.535 din Codul civil cu prevederile speciale în materie de expropriere ale Legii nr. 255/2010, problemă legală care a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin chiar decizia menționată.
punctul 7.
În replică, domnul avocat Valeriu Stoica arată că este inexactă dintr-o dublă perspectivă susținerea reprezentantului Ministerului Public că ar fi fost modificat obiectul excepției de neconstituționalitate. În acest sens, precizează că autoarea excepției a inițiat două procese civile: primul referitor la cuantumul despăgubirii, finalizat printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 26 aprilie 2018, și apoi un al doilea proces privind plata daunelor moratorii și actualizarea despăgubirii. În cursul acestui al doilea proces a intervenit Decizia nr. 31 din 2 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată la trei zile după ce decizia menționată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar judecătorul cauzei a apreciat ca admisibilă excepția și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea acesteia, dispunând suspendarea soluționării cauzei pe considerentul că aceasta se impune ca urmare a Deciziei nr. 31 din 2 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Așadar, excepția de neconstituționalitate a avut în vedere decizia menționată. Faptul că în redactarea motivării excepției nu a fost expres indicată această decizie nu are relevanță, ținând seama de Decizia Curții Constituționale nr. 261 din 24 aprilie 2018, potrivit căreia, dacă există intenția autorului excepției de a critica anumite prevederi legale, chiar dacă ele nu sunt expres menționate, Curtea trebuie să țină seama de ceea ce a urmărit cel care a formulat excepția de neconstituționalitate. Este evident că ceea ce a urmărit autoarea excepției în cazul de față a fost criticarea neconstituționalității art. 1.535 din Codul civil în considerarea Deciziei nr. 31 din 2 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Ca atare, nu se poate vorbi despre o modificare a obiectului excepției în cauza de față.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 8.
Prin Încheierea din 25 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.260/89/2018, Curtea de Apel Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1.535 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Geprocon - S.A. din Iași într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a județului Iași, prin Consiliul Județean Iași, în calitate de expropriator, la plata de dobânzi legale penalizatoare pentru neplata la scadență a sumei datorate reclamantei cu titlu de despăgubire pentru expropriere.
punctul 9.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 1.535 din Codul civil sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că aplicarea acestora este incompatibilă cu aplicarea art. 22 și 34 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 233/2018, împreună cu art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Se arată că persoana expropriată are calitatea de creditor al sumei de bani care trebuie plătită de către expropriator. Obligația de plată a expropriatorului se naște și este indisolubil legată de momentul transferului dreptului de proprietate, întrucât acest moment este cel determinant în raportul juridic ce se naște între expropriat și expropriator.
punctul 10.
Autoarea excepției consideră că persoana expropriată intră în sfera de incidență a art. 1.535 din Codul civil, având dreptul la daune moratorii, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Înlăturarea aplicabilității art. 1.535 din Codul civil în cazul creditorului persoană expropriată constituie o evidentă discriminare în sensul art. 16 alin. (1) din Constituție care garantează egalitatea în fața legii și a autorităților publice. Instituirea unui tratament diferit pentru creditorul persoană expropriată raportat la alți creditori, de exemplu, din contractele de vânzare-cumpărare, nu se justifică. De asemenea, nu se justifică tratamentul juridic diferit între persoanele expropriate care au fost de acord cu suma despăgubirii și cele care nu au fost de acord cu această sumă, alegând calea justiției pentru stabilirea cuantumului real al justei despăgubiri, în măsura în care, fără o justificare rațională, nu se recunoaște compatibilitatea prevederilor art. 1.535 din Codul civil cu despăgubirea pentru expropriere, stabilită pe cale judecătorească. Se invocă și că principiul stabilit de Curtea Constituțională, privind faptul că despăgubirea trebuie să reflecte valoarea reală a bunului de la momentul contemporan transferului dreptului, nu s-ar aplica decât la nivel formal dacă nu i s-ar recunoaște expropriatului dreptul la daune moratorii.
punctul 11.
Se mai susține că, în lipsa aplicării art. 1.535 din Codul civil, despăgubirea pentru expropriatul care a ales calea justiției ar avea un conținut economic mult diminuat din cauza devalorizării monedei, lipsindu-se astfel de conținut regula că valoarea exproprierii trebuie să reflecte valoarea bunului de la momentul contemporan realizării transferului dreptului, în caz contrar despăgubirea nemaifiind dreaptă în sensul art. 44 alin. (3) din Constituție. Aplicarea unui tratament juridic diferențiat față de persoanele care au fost de acord cu valoarea despăgubirii stabilite pe cale administrativă pentru bunurile lor imobile expropriate nu are justificare obiectivă și rezonabilă, exercitarea unui drept constituțional - accesul liber la justiție - neputându-i pune pe titularii dreptului la despăgubire într-o situație de inferioritate juridică. Se încalcă astfel dispozițiile art. 16 și ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, sub aspectul garantării și ocrotirii dreptului de proprietate privată în mod egal de lege, indiferent de titular.
punctul 12.
Se conchide că dispozițiile art. 1.535 din Codul civil sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu sunt compatibile cu despăgubirea stabilită prin hotărâre judecătorească în procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010. O atare interpretare ar îngrădi accesul liber la justiție și nu ar recunoaște dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, s-ar ajunge la restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, contrar art. 53 din Constituție.
punctul 13.
Curtea de Apel Galați - Secția I civilă apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, reținând, în esență, că prin Decizia nr. 31 din 2 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a decis că despăgubirea stabilită în procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010 prin hotărâre judecătorească definitivă nu este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile art. 1.535 din Codul civil, pentru neplata respectivei sume în perioada cuprinsă între data transferului dreptului de proprietate și data la care s-a finalizat judecata asupra contestației privind cuantumul despăgubirilor. Consideră că nu se poate vorbi despre discriminare în fața legii între cel care a fost de acord cu despăgubirea stabilită în etapa administrativă și cel care contestă despăgubirea și apelează la instanța judecătorească în vederea stabiliri ei. Pentru ambele proceduri, valoarea bunului expropriat se stabilește în aceleași condiții, prin raportare la aceleași repere, iar despăgubirea va reflecta valoarea imobilului de la momentul realizării transferului dreptului de proprietate. Recurgerea la controlul judecătoresc sau stabilirea despăgubirii pe această cale nu reprezintă decât o manifestare a unui drept recunoscut de lege, însă este consecința unei decizii proprii expropriatului, care influențează momentul la care se va încasa efectiv despăgubirea. Consideră că nici dreptul de acces liber la justiție al părților nu este afectat și nici nu i se restrânge vreunei părți exercițiul drepturilor sale, în măsura în care părțile pot formula orice tip de acțiune juridică la care se consideră îndreptățite, inclusiv pe cea în obținerea de daune moratorii.
punctul 14.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 15.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentanților autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 16.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 17.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 1.535 din Codul civil, care au următoarea redactare:
-
Art. 1.535:
Alineatul (1)
În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Alineatul (2)
Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
Alineatul (3)
Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
punctul 18.
În ceea ce privește circumstanțierea obiectului excepției de neconstituționalitate prin raportare la Decizia nr. 31 din 2 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața Curții de Apel Galați - Secția I civilă la termenul din 4 martie 2020, moment la care autoarea acesteia nu a făcut nicio trimitere la decizia menționată. Faptul că în punctul de vedere exprimat, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate instanța a quo a făcut referire la interpretarea dată prin decizia amintită nu reprezintă un argument în sensul că aceasta ar fi fost voința reală a autoarei excepției, în sensul reținut de Curtea Constituțională în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006, Decizia nr. 261 din 24 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2018, sau Decizia nr. 226 din 23 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1068 din 24 octombrie 2024).
punctul 19.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, art. 44 alin. (1)-(3) și (6) privind protecția dreptului de proprietate privată și procedura exproprierii și în art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
punctul 20.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 1.535 din Codul civil, criticate în cauză, instituie regula de principiu potrivit căreia creditorul are posibilitatea să solicite debitorului achitarea de daune moratorii în cazul în care suma de bani împrumutată acestuia nu este plătită la scadență, cu alte cuvinte, penalități pentru întârziere, de la scadență până în momentul plății.
punctul 21.
Autoarea excepției este nemulțumită de faptul că, în cadrul procesului declanșat de expropriatul care nu este de acord cu valoarea despăgubirii propusă de expropriator și care, în consecință, în temeiul art. 22 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, contestă în justiție cuantumul despăgubirii propuse de expropriator, instanța judecătorească nu face aplicarea acestui articol din Codul civil. Nici pe calea unui proces separat expropriatul nu poate să obțină de la expropriator și daune moratorii pentru toată perioada cuprinsă între momentul contestării cuantumului despăgubirii și rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care este stabilit acest cuantum.
punctul 22.
Din motivarea excepției, Curtea observă că nu se critică propriu-zis conținutul normativ al art. 1.535 din Codul civil, care instituie generic instituția juridică a daunelor moratorii, ci se urmărește particularizarea și aplicarea prevederilor legale deduse controlului de constituționalitate la ipoteza în care autoarea excepției se află, respectiv acordarea de către instanță de daune moratorii pentru perioada cuprinsă între momentul contestării cuantumului despăgubirii propuse de expropriator pentru imobilul expropriat și cel al stabilirii despăgubirii de către instanța învestită în acest sens. Or, chestiunile privitoare la determinarea legii aplicabile și la aplicabilitatea în concret a anumitor prevederi legale în procesele aflate pe rolul instanțelor judecătorești excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, intrând în competența exclusivă a instanțelor învestite cu soluționarea respectivelor litigii. Ca atare, este inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.535 din Codul civil motivată prin prisma incidenței acestora în procesul pendinte pe rolul instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
punctul 23.
De altfel, așa cum a remarcat și instanța care a sesizat Curtea Constituțională, problema adusă în discuție în cauza de față a fost clarificată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, prin Decizia nr. 31 din 2 martie 2020 (privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22 și art. 34 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, republicată, cu modificările și completările ulterioare, forma anterioară modificării prin Legea nr. 233/2018), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 23 iunie 2020, a arătat că despăgubirea stabilită în procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010 prin hotărâre judecătorească definitivă nu este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile art. 1.535 din Codul civil, pentru neplata respectivei sume în perioada cuprinsă între data transferului dreptului de proprietate și data la care s-a finalizat judecata asupra contestației privind cuantumul despăgubirilor. În schimb, instanța supremă a statuat că despăgubirea stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile menționate din Codul civil, în cazul în care acestea sunt solicitate pentru perioada ulterioară datei la care s-a finalizat procedura judiciară de soluționare a contestației prevăzute în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, până la data plății efective a despăgubirii stabilite pe cale judecătorească.
punctul 24.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.535 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Geprocon - S.A. din Iași în Dosarul nr. 2.260/89/2018 al Curții de Apel Galați - Secția I civilă.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
MARIAN ENACHE
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Valentina Bărbățeanu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
