AcasăDocument
DECIZIA nr. 365 din 16 septembrie 2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (5) și (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 și ale art. 12 alin. (5) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 11 noiembrie 2019 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 , toate prin raportare la dispozițiile art. 230 lit. z) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 113 alin. (2) și (3) din Legea nr. 123/2012
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (5) și (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 și ale art. 12 alin. (4) și (5) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, prin raportare la dispozițiile art. 230 lit. z) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 113 alin. (2) și (3) din Legea nr. 123/2012, excepție ridicată de Arhiepiscopia Craiovei în Dosarul nr. 20.150/215/2013 al Tribunalului Dolj - Secția a II-a civilă și, respectiv, în Dosarul nr. 23.847/299/2013* al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 637D/2020 și, respectiv, nr. 160D/2022.
punctul 2.
La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Ciupitu Florin-Cosmin din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
La termenul de judecată fixat inițial pentru data de 29 mai 2025, Curtea, prin încheierea din acea dată, a conexat Dosarul nr. 160D/2022 la Dosarul nr. 637D/2020, care a fost primul înregistrat, și, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul art. 57 și al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 5 iunie 2025, când, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 și în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 și al art. 17 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 1 iulie 2025. La această ultimă dată, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispozițiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea a repus cauza pe rol și a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 16 septembrie 2025.
punctul 4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În esență, arată că ceea ce se critică este soluția legislativă privind neacordarea unei indemnizații pentru contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor afectate de capacități energetice, dacă acestea au fost edificate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007, respectiv a Legii nr. 123/2012, spre deosebire de capacitățile din domeniul gazelor naturale care au fost edificate în același interval de timp și sub același regim legal aplicabil, dar ale căror titulari, ca urmare a unor modificări legislative indicate, ar beneficia de dreptul la indemnizare. Nu se justifică un regim diferit pentru persoane aflate în situații similare, iar regimul juridic de indemnizare ar trebui să fie unul similar. Deși scopul limitărilor aduse dreptului de proprietate în cele două situații este identic, respectiv apărarea interesului public, tratamentul juridic este diferit, fără a exista, însă, o justificare rezonabilă.
punctul 5.
În continuare, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta învederează Curții că, prin Decizia nr. 27 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, instanța supremă arată că pentru lipsa de folosință pentru terenurile afectate de servituți se acordă despăgubiri în ceea ce privește capacitățile energetice care afectează aceste terenuri doar pentru cele realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, iar pentru cele anterioare, practic, servitutea se exercită cu titlu gratuit. În ceea ce privește terenurile afectate de capacități de transport a energiei electrice, servitutea este cu titlu gratuit indiferent de data constituirii acestora. Anul dobândirii terenurilor afectate în prezenta cauză este 2010, prin contracte de donație, deci ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007. Importantă este, însă, data constituirii dreptului de servitute, iar nu data dobândirii terenurilor. Or, dreptul de concesiune a fost dobândit de către operatorul de transport în anul 2004, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, moment în care exista același regim juridic atât pentru terenurile afectate de capacitățile de transport a gazelor naturale, cât și pentru cele de transport a energiei electrice. În acel moment, servituțile se exercitau cu titlu gratuit.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
punctul 6.
Prin Încheierea din 18 mai 2020 și, respectiv, prin Decizia nr. 3.074A din 8 decembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 20.150/215/2013 și, respectiv, nr. 23.847/299/2013*, Tribunalul Dolj - Secția a II-a civilă și, respectiv, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (5) și (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 și ale art. 12 alin. (4) și (5) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, prin raportare la dispozițiile art. 230 lit. z) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 113 alin. (2) și (3) din Legea nr. 123/2012, excepție invocată de Arhiepiscopia Craiovei în dosare având ca obiect obligația de a face, respectiv acordarea unei indemnizații echitabile către titularul dreptului de proprietate.
punctul 7.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că există similarități între situația proprietarilor terenurilor afectate de capacități privind energia electrică realizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007 și situația proprietarilor de terenuri afectate de capacități din domeniul gazelor naturale realizate în același interval de timp, arătându-se că demersul de verificare a conformității normelor juridice ce fac obiectul sesizării unei excepții de neconstituționalitate cu prevederile art. 16 din Constituție are ca punct de plecare identificarea situațiilor-premisă supuse comparației, în vederea comparării acestora și stabilirii gradului de similaritate.
punctul 8.
Critica de neconstituționalitate vizează situația capacităților privind rețeaua de energie electrică realizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007, respectiv a Legii nr. 123/2012, pentru care titularul dreptului de proprietate afectat de existența acestor capacități nu beneficiază de o indemnizație aferentă limitelor aduse dreptului de proprietate, spre deosebire de situația capacităților privind gazele naturale, realizate în același interval de timp (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007 și, respectiv, a Legii nr. 123/2012), dar pentru care proprietarii terenurilor afectate de acest tip de capacități ar beneficia în opinia autoarei, de o indemnizație corespunzătoare restrângerii dreptului de proprietate, stabilită prin lege.
punctul 9.
Analizând comparativ cele două situații mai sus indicate, autoarea excepției concluzionează că acestea sunt similare din perspectiva motivelor care stau la baza instituirii unor limite aferente proprietății private, prin reglementarea unui drept de uz și de servitute în favoarea titularilor de licență sau proprietarilor capacităților privind energia electrică ori, după caz, ai capacităților din domeniul gazelor naturale. Astfel, atât capacitățile privind energia electrică, cât și cele din domeniul gazelor naturale deservesc un obiectiv de interes general, ce corespunde unei utilități publice, ambele făcând parte din domeniul energetic național și aflându-se în subordinea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei.
punctul 10.
În considerarea acestor similarități obiective și evidente, se susține că legiuitorul a adoptat în decursul timpului norme juridice identice, aplicabile drepturilor de uz și de servitute din domeniul energetic (ce include atât capacitățile din subdomeniul energiei electrice, cât și capacitățile din subdomeniul gazelor naturale). Astfel, anterior, a existat o reglementare identică între art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 ce privea servitutea cu titlu gratuit aferentă capacităților energetice din domeniul energiei electrice și art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004, ce se referea la servituțile legale din domeniul gazelor naturale.
punctul 11.
Ulterior, prin adoptarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 au fost reunite într-un unic act normativ prevederile Legii energiei electrice nr. 13/2007 și cele ale Legii gazelor nr. 351/2004, tocmai în considerarea similarității evidente între cele două subdomenii, al energiei electrice și al gazelor naturale. Se observă, așadar, o similitudine de reglementare între prevederile art. 12 din Legea nr. 123/2012 și cele ale art. 113 din Legea nr. 123/2012, din perspectiva exercitării dreptului de uz și servitute aferente capacităților din domeniul energiei electrice și, respectiv, celor din domeniul gazelor naturale, în redactarea acestui act normativ până la data de 4 octombrie 2014 (când a fost modificat prin Legea nr. 127/2014). Autoarea excepției susține că la această dată a intrat în vigoare modificarea art. 113 alin. (2) și (3) din Legea nr. 123/2012, în sensul în care în domeniul gazelor naturale ar fi prevăzut expres că exercitarea drepturilor de uz și de servitute se realizează cu plata unei juste indemnizații către titularul dreptului de proprietate afectat, indiferent de momentul edificării capacității, astfel cum rezultă din interpretarea art. 113 alin. (2) și (3) din Legea nr. 123/2012.
punctul 12.
Argumentându-și critica exclusiv pe modul de interpretare a dispozițiilor art. 113 alin. (2) și (3) din Legea 123/2012 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 127/2014, autoarea consideră că în domeniul energiei electrice, titularilor drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor afectate le este exclus, într-o primă etapă, dreptul de a beneficia pe deplin de drepturile ce le revin în calitate de proprietari - ca urmare a instituirii unor limite legale precum dreptul de uz și de servitute, iar, într-o a doua etapă, le este impusă suportarea limitelor aduse drepturilor de proprietate și, implicit, a pierderilor rezultate ca urmare a instituirii acestora, fără a avea posibilitatea obținerii unei indemnizații adecvate pentru lipsa de folosință, în situația în care capacitățile destinate energiei electrice au fost edificate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007.
punctul 13.
Însă autoarea excepției consideră că această a doua restricție este aplicabilă, în mod discriminatoriu, începând cu anul 2011 și odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, numai pentru proprietarii terenurilor afectate de capacități din domeniul energiei electrice, opțiunea legiuitorului fiind ca proprietarii de terenuri afectate de capacități din domeniul gazelor naturale să beneficieze de o indemnizație corespunzătoare lipsei de folosință, ca urmare a instituirii unor limite în privința dreptului de proprietate.
punctul 14.
Astfel, consideră că nu există motive obiective și rezonabile pentru a aplica un tratament diferențiat între proprietarii de terenuri afectate de capacități energetice în funcție de cum acestea vizează obiective din rețeaua de distribuție a energiei electrice sau din domeniul gazelor naturale.
punctul 15.
Se mai arată că, deși prin Decizia nr. 27 din 11 noiembrie 2019, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că proprietarii terenurilor afectate de capacitățile energetice pot pretinde indemnizații pentru lipsa de folosință numai în măsura în care capacitățile energetice au fost realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, pentru capacitățile energetice realizate anterior, exercitarea de către titularii autorizațiilor de înființare și de către titularii licențelor a drepturilor de uz și de servitute făcându-se cu titlu gratuit, potrivit dispozițiilor speciale în vigoare la data punerii lor în funcțiune, totuși, prin decizii de speță exclusiv, aceeași instanță ar fi statuat că, în domeniul gazelor naturale, începând cu data de 1 octombrie 2011, cu ocazia intrării în vigoare a noului Cod civil și a abrogării, conform art. 230 lit. z) din Legea nr. 71/2011, a art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004, ce reglementa la acel moment regimul juridic aplicabil drepturilor de uz și de servitute aferent capacităților din domeniul gazelor naturale -, proprietarii de terenuri afectate de capacități din acest domeniu au dreptul de a obține o justă indemnizație pentru limitele aduse dreptului lor de proprietate, indiferent de momentul la care au fost edificate aceste capacități energetice.
punctul 16.
Prin urmare, autoarea excepției consideră că prin menținerea, ulterior datei de 1 octombrie 2011, a normelor care exclud dreptul proprietarului unui teren afectat de a obține o indemnizație pentru limitele aduse dreptului său de proprietate în privința capacităților din domeniul energiei electrice realizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007, în condițiile în care proprietarii terenurilor afectate de capacități din domeniul gazelor naturale ar fi dobândit acest drept potrivit unor decizii de speță, este încălcat principiul egalității în drepturi și al nediscriminării, fiind aplicat un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă rezonabilă.
punctul 17.
Tribunalul Dolj - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța arată că principiul general al egalității, reglementat de art. 16 din Constituție, se referă la o egalitate juridică formală, și nu la o egalitate de condiții.
punctul 18.
Cu toate acestea, egalitatea în fața legii și a autorităților publice nu poate implica ideea de uniformizare, în sensul de a aplica tuturor cetățenilor același regim juridic, indiferent de situația naturală sau socioprofesională a acestora. Principiul egalității presupune ca la situații egale să se aplice un tratament juridic egal. În același timp, presupune și dreptul la diferențiere în tratament juridic, dacă situațiile în care se află cetățenii sunt diferite.
punctul 19.
În speță, dispozițiile atacate nu instituie nicio discriminare, ci oferă soluții diferite pentru situații diferite și reprezintă o aplicare a principiului proporționalității.
punctul 20.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității nu interzice reguli specifice. Tocmai de aceea principiul egalității conduce la sublinierea existenței unui drept fundamental, dreptul la diferență, iar, în măsura în care egalitatea nu este naturală, faptul de a o impune ar însemna instituirea unei discriminări.
punctul 21.
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dreptul de proprietate nu este unul absolut, iar conținutul și limitele sale sunt stabilite de lege. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că instituirea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacități energetice reprezintă o astfel de limitare, justificată de faptul că, în acest mod, se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes național.
punctul 22.
Exercitarea drepturilor de uz și de servitute este determinată de un interes major de ordin general și, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să reglementeze condițiile exercitării atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu cele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia.
punctul 23.
În opinia instanței, distincția realizată de autoarea excepției de neconstituționalitate între titularii dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri pe care existau capacități energetice și cei pe ale căror terenuri existau capacități din domeniul gazelor naturale, ca urmare a interpretării modificărilor legislative aduse în anul 2014 prevederilor art. 113 alin. (2) și (3) din Legea nr. 123/2012, nu este de natură să încalce dispozițiile art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii.
punctul 24.
Eventuala situație diferită în care s-ar putea afla cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
punctul 25.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 26.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 27.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 28.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie prevederile art. 16 alin. (5) și (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 și ale art. 12 alin. (4) și (5) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, prin raportare la dispozițiile art. 230 lit. z) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 113 alin. (2) și (3) din Legea nr. 123/2012. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate și având în vedere voința reală a autoarei excepției de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017), Curtea va reține ca obiect al excepției dispozițiile art. 16 alin. (5) și (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, cele ale art. 12 alin. (5) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 25 februarie 2020, precum și cele ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, toate prin raportare la dispozițiile art. 230 lit. z) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, și ale art. 113 alin. (2) și (3) din Legea nr. 123/2012.
punctul 29.
Textele legale criticate punctual au următorul cuprins:
-
Art. 16 alin. (5) și (6) din Legea nr. 13/2007:
Citat
Alineatul (5)
Exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție-cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor și a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenția-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Alineatul (6)
Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz și de servitute de către titularii de licențe și autorizații pot solicita încheierea de convenții, conform prevederilor alin. (5).
-
Art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 123/2012:
Citat
Alineatul (4)
Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților statului și ale unităților administrativ-teritoriale afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit, pe toată durata existenței acestora.
Alineatul (5)
Exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezenței legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție-cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor, a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenția-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort.
-
Art. 113 alin. (2) și (3) din Legea nr. 123/2012:
Citat
Alineatul (2)
Exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de obiectivul/sistemul care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durată, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție-cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor și a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenția-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort.
Alineatul (3)
Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz și de servitute de către titularii de licențe și autorizații pot solicita încheierea de convenții, conform prevederilor alin. (2).
-
Art. 230 lit. z) din Legea nr. 71/2011: „La data intrării în vigoare a Codului civil se abrogă: (...) art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare.“ Prevederile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004 aveau următorul conținut: „Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora. Dacă, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligația să plătească despăgubiri în condițiile legii.“
punctul 30.
Curtea observă că Legea nr. 13/2007 a fost abrogată prin art. 96 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, însă, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate menționate din Legea nr. 13/2007, întrucât acestea continuă să își producă efecte în cauză.
punctul 31.
Prin Decizia nr. 27 din 11 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat următoarele:
Citat
Paragraf
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 16 alin. (2), (3), (5), (6), (7), (9), (10), art. 19 alin. (3), art. 20 alin. (3), art. 35 alin. (3) și art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a dispozițiilor art. 12 alin. (2), (3), (5), (6), (8), (10) și (11), art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (3), art. 30 alin. (4) și art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Paragraf
Titularii dreptului de proprietate privată afectați de capacitățile energetice pot pretinde indemnizații pentru lipsa de folosință numai în măsura în care capacitățile energetice au fost realizate după intrarea în vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007; pentru capacitățile energetice realizate anterior, exercitarea de către titularii autorizațiilor de înființare și de către titularii licențelor a drepturilor de uz și de servitute se face cu titlu gratuit, potrivit dispozițiilor speciale în vigoare la data punerii lor în funcțiune.
Paragraf
Titularii dreptului de proprietate privată afectați de capacitățile energetice pot pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de titularii autorizațiilor de înființare și de titularii licențelor, în exercitarea drepturilor de uz și de servitute, indiferent de momentul realizării capacității energetice (anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007).
Paragraf
Dispozițiile art. 35 alin. (3) și art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv cele ale art. 30 alin. (4) și art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 se opun ca titularii dreptului de proprietate privată afectați de rețelele electrice de transport ori de distribuție existente la data intrării în vigoare a legii să obțină indemnizare pentru lipsa de folosință de la titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se situează respectivele capacități energetice, întemeiată pe această cauză.
punctul 32.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii.
punctul 33.
Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra unora dintre acestea, prin raportare la critici relativ asemănătoare, în toate cazurile respingând excepția de neconstituționalitate. Prevederile art. 16 alin. (5) și (6) din Legea nr. 13/2007 au făcut obiectul Deciziei nr. 878 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Deciziei nr. 324 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010, al Deciziei nr. 986 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, și al Deciziei nr. 676 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 16 august 2012, iar dispozițiile art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 123/2012 au făcut obiectul Deciziei nr. 854 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 28 mai 2019.
punctul 34.
Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că se încalcă prevederile constituționale ale art. 16 din Constituție comparând situația juridică a proprietarilor terenurilor afectate de capacități privind energia electrică realizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007 cu cea de care beneficiază sub aspectul beneficiilor acordate titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor afectate de instalații de gaze naturale realizate în aceeași perioadă de referință.
punctul 35.
Astfel, autoarea excepției de neconstituționalitate afirmă în legătură cu proprietarii de terenuri afectate de instalații de gaze naturale că, în urma modificărilor operate de legiuitor prin art. I pct. 46 din Legea nr. 127/2014 la art. 113 din Legea nr. 123/2012, aceștia au dreptul la indemnizația pentru lipsa de folosință a terenurilor indiferent de data la care au fost amplasate instalațiile de gaze naturale. Potrivit art. 113 alin. (3) din Legea nr. 123/2012, în scopul acordării de indemnizații și despăgubiri juste aferente exercitării drepturilor de uz și de servitute, titularii de licențe și autorizații încheie cu proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz și de servitute o convenție-cadru al cărei conținut este stabilit prin hotărâre a Guvernului. Deși au fost identificate în jurisprudența unor instanțe judecătorești soluții de speță care confirmă acordarea de indemnizații pentru lipsa de folosință proprietarilor afectați de exercitarea dreptului de uz și a servituților legale legate de instalațiile de gaz realizate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 123/2012, nu au putut fi identificate decizii similare pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea instrumentelor legale de unificare a jurisprudenței.
punctul 36.
Curtea reține în Dosarul nr. 160D/2022 că autoarea excepției, Arhiepiscopia Craiovei, este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în suprafață de 150 de hectare cu destinație teren vegetație forestieră, situat pe raza teritorială a comunei Perișor, satul Mărăcine, județul Dolj, în baza contractelor de donație autentificate sub nr. 1.577/9.07.2010, nr. 1.519/2.07.2010 și nr. 1.651/15.07.2010, iar o suprafață de aproximativ 18 hectare este ocupată de culoarul electric de siguranță LEA 400kv între stâlpii 160 și 166, respectiv suprafața de teren forestier situat în UB IV Petrișor, UA nr. 80R, 81R, 82R, 83R, 84R, 85R, 89R, 90R, 97R și 98R. La momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului, terenul era deja traversat de linii electrice aeriene realizate în perioada anului 1984, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007 și a Legii nr. 123/2012, fiind afectat de o servitute legală încă de la data eliberării titlului de proprietate care a stat la baza contractelor de donație prin care s-a transferat dreptul de proprietate în favoarea autoarei excepției, aceasta cunoscând, așadar, situația de fapt și de drept a acestor capacități energetice și având prefigurarea limitării dreptului său de proprietate asupra terenului. Așadar, autoarea excepției a dobândit în proprietate un teren afectat de o servitute legală gratuită, suprafața ocupată de stâlpii electrici reprezentând aproximativ 25 ha din totalul de 150 ha potrivit documentelor depuse la dosarul cauzei. Pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice - Transelectrica - S.A. a dobândit calitatea de concesionar asupra terenurilor autoarei, având dreptul de a utiliza și exploata comercial, pentru o durată de 49 de ani, rețeaua electrică de transport al energiei electrice în baza contractului de concesiune nr. 1 din 29 iunie 2004 încheiat cu Ministerul Economiei și Comerțului, aprobat prin Ordinul ministrului economiei și comerțului nr. 328/2006. Potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, reluate ulterior prin art. 44 alin. (3)-(5) din Legea nr. 123/2012 - Legea energiei electrice și a gazelor naturale, rețeaua electrică de transport al energiei electrice existentă pe teritoriul României, precum și terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului, cu excepția terenurilor pentru care operatorul de distribuție, titular de licență, a dobândit dreptul de proprietate, în condițiile legii.
punctul 37.
Curtea reține însă faptul că domeniul energiei electrice și cel al gazelor naturale, deși sunt reglementate în aceeași lege, prezintă fiecare caracteristici proprii care pot justifica, inclusiv de lege ferenda, și soluții legislative diferite.
punctul 38.
Curtea constată că, față de susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate, nu există o normă legală care să fi reglementat la un moment dat, în mod expres, dreptul proprietarilor de terenuri afectate de capacități din domeniul gazelor naturale realizate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, respectiv a Legii nr. 123/2012 la plata unor despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință sau la plata unei indemnizații pentru exercitarea drepturilor de uz și servitute aferente capacităților energetice. Criticile de neconstituționalitate sunt motivate exclusiv prin decizii de speță pronunțate de unele instanțe care, prin interpretarea dispozițiilor art. 113 alin. (2) și (3) din Legea nr. 123/2012, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 127/2014, au statuat că, în domeniul gazelor naturale, începând cu data de 1 octombrie 2011, la data intrării în vigoare a noului Cod civil și a abrogării dispozițiilor art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 prin art. 230 lit. z) din Legea nr. 71/2011, proprietarii de terenuri afectate de capacități destinate gazelor naturale ar avea dreptul de a obține o justă indemnizație pentru limitele aduse dreptului lor de proprietate, indiferent de momentul la care au fost edificate aceste capacități destinate gazelor naturale. Pentru aceste motive, în opinia autoarei, proprietarii de terenuri afectate de capacități din domeniul energiei electrice realizate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, respectiv a Legii nr. 123/2012 ar fi discriminați.
punctul 39.
Or, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 27 din 11 noiembrie 2019 (considerentele 90, 91, 98 și 99), de la data intrării în vigoare a Legii nr. 318/2003 și până la adoptarea Legii nr. 13/2007, legiuitorul a decis ca drepturile de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice să fie exercitate cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora [a se vedea art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 318/2003]. Prin Legea nr. 13/2007 s-a instituit, în premieră, natura oneroasă a exercitării drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, dar aceasta numai în măsura în care respectivele capacități au fost realizate după intrarea în vigoare a legii; așadar, în aceste limite, caracterul gratuit al exercitării drepturilor de uz și servitute a dispărut.
punctul 40.
Prin urmare, Curtea reține că din prevederile art. 16 alin. (4) și (5) din Legea nr. 13/2007, respectiv ale art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 123/2012 rezultă că, dacă proprietarul terenului nu este statul sau unitatea administrativ-teritorială (caz în care exercitarea drepturilor de uz și de servitute se face cu titlu gratuit), modalitatea de exercitare a acestor drepturi depinde de momentul edificării capacității energetice. Astfel, exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice care se vor realiza după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, respectiv a Legii nr. 123/2012, după caz, se face pe baza unei convenții-cadru, cu un conținut anume determinat, care va cuprinde și cuantumul indemnizației. Per a contrario, dacă astfel de capacități au fost realizate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, exercitarea drepturilor în discuție se face fără încheierea vreunei convenții și fără plata vreunei indemnizații, având un caracter gratuit.
punctul 41.
Atât prin Legea nr. 13/2007, cât și prin Legea nr. 123/2012, legiuitorul a reglementat o distincție între indemnizație și despăgubire, sensul acestora fiind interpretat prin recursul în interesul legii expus mai sus astfel: prin noțiunea de indemnizație se înțelege o sumă plătită pentru exercitarea dreptului de uz și de servitute, iar prin noțiunea de despăgubire - o sumă cuvenită pentru acoperirea unui prejudiciu cauzat, fiind indicate chiar și criteriile de evaluare a despăgubirilor în art. 16 alin. (9) din Legea nr. 13/2007 și în art. 12 alin. (10) din Legea nr. 123/2012, respectiv suprafața de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor, tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări, activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor. Prin urmare, atât timp cât domeniul energetic este reglementat prin legi speciale, persoanele interesate nu pot recurge la normele de drept comun reprezentate în acest caz de dispozițiile Codului civil, întrucât specialia generalibus derogant (norma specială derogă de la norma generală). În concluzie, cât timp legiuitorul nu a recunoscut prin legile speciale (Legea nr. 13/2007 și Legea nr. 123/2012) dreptul la indemnizații pentru lipsa de folosință decât în cazul capacităților energetice realizate ulterior intrării lor în vigoare, părțile nu pot apela la dreptul comun pentru a încerca să obțină un atare drept pentru capacitățile construite anterior, pentru că o asemenea abordare ar goli de conținut dispozițiile de la acel moment ale legii, care consacrau expres caracterul gratuit al exercitării drepturilor de uz și servitute.
punctul 42.
Totodată, instituția dreptului de trecere pentru rețelele de utilități a fost reglementată în noul Cod civil prin art. 621, intitulat Dreptul de trecere pentru utilități, ca o limită juridică adusă dreptului de proprietate privată. Consecința introducerii noii reglementări a constituit-o abrogarea expresă, prin art. 230 lit. z) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiilor art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările ulterioare, care stabileau caracterul gratuit al exercitării drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale, pe toată durata existenței acestora. Abrogarea dispozițiilor art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 nu a conferit în mod implicit un caracter oneros în locul celui gratuit pentru exercitarea drepturilor de uz și de servitute aferente capacităților de gaze naturale și nici nu a adus atingere acestor drepturi reglementate la art. 86 din aceeași lege în favoarea concesionarilor din sectorul gazelor naturale, pe durata lucrărilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare și de întreținere a capacităților respective, aceste prevederi continuând să fie aplicate în coroborare cu cele ale art. 621 și următoarele din noul Cod civil.
punctul 43.
În aplicarea prevederilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 123/2012 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1.240/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 27 decembrie 2012, pentru aprobarea regulilor procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților private afectate de obiectivul/sistemul din sectorul gazelor naturale, a convenției-cadru, precum și a regulilor procedurale pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor și a despăgubirilor și a modului de plată a acestora. Astfel, actul normativ a prevăzut următoarele reguli pentru acordarea indemnizațiilor și a despăgubirilor juste pentru exercitarea drepturilor de uz și de servitute de către titularii de licențe și autorizații:
-
Art. 3:
Citat
Alineatul (1)
Titularii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor necesare realizării de obiective/sisteme din domeniul gazelor naturale, după intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, pot solicita titularilor de licențe și autorizații încheierea convenției-cadru prevăzute în anexă.
Alineatul (2)
Convenția-cadru se va încheia pentru durata existenței obiectivului/sistemului din domeniul gazelor naturale.
-
Art. 4 alin. (1): „(1) Titularii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe care au fost realizate obiective/sisteme în domeniul gazelor naturale după intrarea în vigoare a Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 pot solicita, de asemenea, titularilor de licențe și de autorizații încheierea convenției-cadru, pentru exercitarea efectivă a drepturilor de uz și servitute asupra terenurilor afectate.“
punctul 44.
Curtea mai reține că dispozițiile art. 113 alin. (2) și (3) din Legea nr. 123/2012 au fost modificate prin art. I pct. 46 din Legea nr. 127/2014 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și a Legii petrolului nr. 238/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 1 octombrie 2014, art. 113 alin. (3) având următorul conținut: „(3) În scopul acordării de indemnizații și despăgubiri juste aferente exercitării drepturilor de uz și de servitute, titularii de licențe și autorizații încheie cu proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz și de servitute o convenție-cadru al cărei conținut este stabilit prin hotărâre a Guvernului.“
punctul 45.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea constată că autoarea excepției solicită, în realitate, exclusiv pe baza unor decizii de speță pronunțate neunitar de instanțele judecătorești, modificarea și completarea dispozițiilor legale criticate, în sensul în care ar trebui să se acorde indemnizații pentru lipsa folosinței terenurilor inclusiv titularilor dreptului de proprietate privată afectați de capacitățile energetice realizate înainte de intrarea în vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007, indiferent că aceste capacități țin de domeniul energiei electrice sau al gazelor naturale. De altfel, din examinarea textelor legale criticate rezultă că acestea nu reglementează acordarea indemnizației pentru lipsa de folosință proprietarilor al căror drept de proprietate este afectat de instalații legate de gazele naturale. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Așadar, Curtea va constata că aspectele criticate nu reprezintă o problemă de constituționalitate, soluționarea acestora excedând competenței sale.
punctul 46.
Curtea mai reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 422 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, Decizia nr. 485 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 15 noiembrie 2021, și Decizia nr. 614 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 5 aprilie 2024).
punctul 47.
În ceea ce privește critica referitoare la despăgubirile pretinse de autoarea excepției pentru lipsa de folosință a terenului, Curtea reiterează faptul că prejudiciile trebuie să fie produse cu ocazia exercitării drepturilor de uz și/sau servitute pentru a putea da naștere dreptului la despăgubiri, simpla exercitare a dreptului de uz și de servitute nefiind aptă să producă, ea însăși, pagube, deoarece exercitarea unui drept în limitele legii nu vatămă pe nimeni. Prin urmare, stabilirea despăgubirilor pentru încălcarea dreptului de a cultiva arbori cu o anumită înălțime și pentru prejudiciul cauzat prin intervențiile directe în vederea defrișării arboretului de pe terenul proprietate privată, aferent culoarului electric de siguranță LEA, este un aspect care ține de competența instanței judecătorești, singura care poate stabili întinderea prejudiciului cauzat în exercitarea drepturilor de uz și de servitute, precum și valoarea corespunzătoare a despăgubirilor ce urmează să fie plătite proprietarului afectat de capacitățile energetice de către titularii autorizațiilor de înființare și de titularii licențelor, indiferent de momentul realizării capacității energetice (anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007), întrucât de la data adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/1998 privind energia electrică și termică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 30 decembrie 1998, și până în prezent toate actele normative au recunoscut un asemenea drept persoanelor prejudiciate prin pagube produse cu ocazia exercitării drepturilor de uz și servitute.
punctul 48.
De asemenea, ținând cont de faptul că jurisprudența instanțelor, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu este unitară în materie, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate reliefează și aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești, inclusiv în urma promovării eventuale a unui recurs în interesul legii.
punctul 49.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (5) și (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 și ale art. 12 alin. (5) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, toate prin raportare la dispozițiile art. 230 lit. z) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 113 alin. (2) și (3) din Legea nr. 123/2012, excepție ridicată de Arhiepiscopia Craiovei în Dosarul nr. 20.150/215/2013 al Tribunalului Dolj - Secția a II-a civilă și, respectiv, în Dosarul nr. 23.847/299/2013* al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția a II-a civilă și Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 16 septembrie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Fabian Niculae
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit