Curtea Constituțională respinge contestarea art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă: termenul de contestație la executare rămâne neschimbat
Prin Decizia nr. 211 din 5 martie 2026, publicată în Monitorul Oficial la 7 august 2026, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă, norma care reglementează momentul de la care începe să curgă termenul de 15 zile pentru formularea contestației la executarea silită. Decizia, adoptată cu unanimitate de voturi sub conducerea președintei Elena-Simina Tănăsescu, confirmă validitatea constituțională a mecanismului actual și trasează, o dată în plus, linia de demarcație între controlul de constituționalitate și interpretarea legii de către instanțele de judecată. Soluția interesează în mod direct debitorii supuși executării silite, practicienii în insolvență și drept procesual civil, precum și executorii judecătorești.
Context și obiective
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ecaterina Luminița Andronic în cadrul Dosarului nr. 14.000/301/2019, aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a civilă, în faza de apel a unei contestații la executare prin care se solicitase desființarea tuturor actelor și formelor de executare dintr-un dosar de executare silită. Sesizarea Curții Constituționale s-a realizat prin Decizia civilă nr. 958 A din 31 martie 2021 a aceluiași tribunal, formând obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.701D/2021.
În esență, autoarea excepției a susținut că art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă suferă de o redactare defectuoasă, care generează o interpretare variabilă asupra momentului de la care începe să curgă termenul de contestație la executare. Critica viza în special sintagma „a luat cunoștință de primul act de executare", despre care autoarea a argumentat că nu beneficiază de o definiție legală riguroasă, iar consecințele practice pot fi severe. Ca exemple concrete, a invocat situația înființării unei popriri asupra unui cont bancar neutilizat frecvent de debitor, precum și cazul în care venitul poprit este pensia pentru limită de vârstă — situații în care momentul efectiv al luării la cunoștință poate fi greu de determinat cu precizie obiectivă.
Din perspectivă constituțională, autoarea a invocat încălcarea art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție și art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, argumentând că formularea actuală nu oferă garanții suficiente pentru protejarea dreptului persoanei de a se adresa justiției.
Cine este vizat
Decizia are relevanță directă pentru toți debitorii aflați în proceduri de executare silită care intenționează să formuleze contestație la executare, în special în situațiile în care nu au primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația, sau când executarea se desfășoară fără somație. Norma analizată — art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă — stabilește că, în aceste cazuri, termenul de 15 zile pentru contestație curge de la data la care debitorul a luat cunoștință de primul act de executare.
Practicienii în drept procesual civil, avocații specializați în executare silită și executorii judecătorești trebuie să rețină că textul normativ rămâne nemodificat și constituțional, iar eventualele nemulțumiri legate de aplicarea sa concretă trebuie canalizate exclusiv pe calea căilor de atac ordinare, nu prin mecanismul controlului de constituționalitate.
Argumentele respingerii și raționamentul Curții
Curtea Constituțională a constatat, în acord cu punctul de vedere exprimat atât de Tribunalul București, cât și de Guvern, că susținerile autoarei nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci vizează modalitatea de interpretare și aplicare a legii în raport cu situații concrete supuse judecății. Instanța de contencios constituțional a reiterat principiul potrivit căruia modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești nu poate constitui motiv de neconstituționalitate și nu intră sub incidența controlului exercitat de Curte.
În motivarea soluției, Curtea a invocat propria jurisprudență constantă, făcând trimitere la Decizia nr. 188 din 31 martie 2015 și la Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, prin care a statuat că interpretarea dată de o anumită instanță judecătorească unui text legal nu poate fi supusă controlului de constituționalitate. Curtea a subliniat că a răspunde unor astfel de critici ar echivala cu o ingerință în activitatea de judecată, contravenind art. 126 din Constituție, care stabilește că justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Guvernul a adăugat, în punctul său de vedere, și un argument suplimentar legat de lipsa motivării excepției, arătând că autoarea s-a limitat la a invoca formal încălcarea art. 21 din Constituție, fără a dezvolta o argumentație substanțială. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis puncte de vedere. Reprezentantul Ministerului Public, procurorul Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, a pus concluzii de respingere ca inadmisibilă.
Ce trebuie să rețineți acum
Decizia nr. 211/2026 nu modifică cadrul legal existent, ci confirmă constituționalitatea art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă în forma sa actuală. Pentru profesioniștii din domeniu, câteva concluzii practice se impun.
În primul rând, termenul de 15 zile pentru contestația la executare continuă să curgă, în cazurile prevăzute de text, de la momentul luării la cunoștință de primul act de executare. Debitorii și avocații lor trebuie să acorde o atenție deosebită documentării acestui moment, în special în situațiile de poprire bancară sau de executare fără somație.
În al doilea rând, contestarea modului în care instanțele determină momentul luării la cunoștință trebuie realizată exclusiv prin căile de atac procesuale — apel și, după caz, recurs — și nu prin excepția de neconstituționalitate.
În al treilea rând, decizia reafirmă separația clară între competența Curții Constituționale și cea a instanțelor de judecată, un principiu pe care practicienii trebuie să îl aibă în vedere atunci când formulează excepții de neconstituționalitate, pentru a evita soluții de inadmisibilitate.
Sursa: DECIZIA nr. 211 din 5 martie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-08-07.
