Curtea Constituțională confirmă din nou constituționalitatea Legii dării în plată: băncile pierd o nouă rundă de contestații
Prin Decizia nr. 807 din 16 decembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial la 3 august 2026, Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, excepțiile de neconstituționalitate ridicate de nouă instituții bancare și financiare împotriva Legii nr. 52/2020, actul normativ care a modificat și completat Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Decizia consolidează jurisprudența constantă a instanței de contencios constituțional și confirmă validitatea mecanismului prezumțiilor de impreviziune introdus de legiuitor în favoarea consumatorilor debitori, cu efecte directe asupra a mii de dosare aflate pe rolul instanțelor din întreaga țară.
Context și obiective
Legea nr. 77/2016, cunoscută în spațiul public drept „Legea dării în plată", a creat un mecanism prin care consumatorii care au contractat credite garantate cu ipoteci imobiliare pot solicita stingerea obligațiilor prin transferul proprietății imobilului către creditor. Legea nr. 52/2020 a adus modificări substanțiale acestui cadru legislativ, introducând prezumții legale de impreviziune — situații obiective în care dezechilibrul contractual este considerat atât de grav încât justifică intervenția mecanismului dării în plată fără o analiză individualizată a fiecărui caz de către instanță.
Concret, legiuitorul a stabilit că reprezintă impreviziune, printre altele, situația în care cursul de schimb valutar a crescut cu peste 52,6% față de momentul încheierii contractului de credit, precum și situația în care obligația lunară de plată a crescut cu peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă. Aceste praguri au fost contestate vehement de sectorul bancar încă din momentul adoptării legii.
Decizia nr. 807/2025 vine după o serie lungă de pronunțări anterioare ale Curții Constituționale pe aceeași temă, inclusiv deciziile nr. 623/2016, nr. 731/2019, nr. 431 și 432/2021, nr. 749/2023, nr. 539/2024 și nr. 257/2025, conturând o jurisprudență stabilă și previzibilă.
Cine este vizat
Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de un grup reprezentativ al sectorului bancar și financiar, incluzând atât bănci cu capital românesc, cât și sucursale ale unor instituții europene. Printre autoarele excepțiilor se numără Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Eurobank S.A. (fostă Eurobank Ergasias) din Atena, Exim Banca Românească S.A. (fostă Banca Românească), Credit Europe Bank (România) S.A., Banca Transilvania S.A., Alpha Bank România S.A., Credit Europe Ipotecar IFN S.A., precum și Investcapital LTD din San Gwann (Malta), prin mandatar Kruk România S.R.L.
Dosarele conexate — în număr de 21 — provin de la instanțe din toată țara: judecătorii din București (sectoarele 2, 3, 5 și 6), Ploiești, Timișoara, Constanța, Focșani, Alba Iulia, Bacău, Piatra-Neamț, Rădăuți, Fetești, Urziceni, Panciu, Buftea, Drobeta-Turnu Severin și Găești. Toate cauzele aveau ca obiect fie contestații ale creditorilor la notificările de dare în plată, fie acțiuni în echilibrarea contractelor de credit sau constatarea dării în plată.
Argumentele băncilor și soluția Curții
Criticile instituțiilor financiare au fost extinse și au vizat atât aspecte de constituționalitate extrinsecă (vicii de procedură legislativă), cât și de constituționalitate intrinsecă (conținutul normelor).
Pe plan procedural, băncile au invocat lipsa unui studiu de impact adecvat, adoptarea legii fără avizul favorabil al Băncii Naționale a României (contrar art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004), absența consultării Băncii Centrale Europene (în temeiul art. 127 TFUE) și nesolicitatea din nou a avizului Consiliului Economic și Social și al Consiliului Legislativ după reexaminarea legii în urma Deciziei CCR nr. 731/2019.
Pe fond, argumentele au fost grupate în mai multe direcții principale. Băncile au susținut că prezumțiile absolute de impreviziune — pragul de 52,6% pentru fluctuația cursului valutar și cel de 50% pentru creșterea ratei de dobândă — sunt arbitrare, lipsite de fundamentare economică și înlătură rolul instanței de judecată de a verifica existența impreviziunii de la caz la caz, încălcând astfel principiul separației puterilor în stat și dreptul la un proces echitabil. S-a argumentat că procentul de 52,6%, preluat din Regulamentul BNR nr. 24/2011 (abrogat la momentul adoptării legii), se referă de fapt la gradul de îndatorare, iar nu la impreviziune, evidențiind o confuzie conceptuală a legiuitorului.
De asemenea, creditoarele au contestat termenul de 6 luni în care fluctuația trebuie să se mențină, considerându-l insuficient pentru a îndeplini criteriul persistenței și ireversibilității impus de jurisprudența anterioară a Curții. Au mai invocat încălcarea dreptului de proprietate al creditorului (creanța fiind un „bun" în sensul Convenției Europene), a libertății economice și a libertății comerțului, precum și retroactivitatea legii prin aplicarea prezumțiilor contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 52/2020.
Curtea Constituțională a soluționat cauza pe două paliere. În ceea ce privește excepția referitoare la art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, dispozițiile respective fiind deja declarate neconstituționale prin Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021. Toate celelalte critici au fost respinse ca neîntemeiate, Curtea constatând că nu au intervenit elemente noi care să justifice o schimbare de jurisprudență față de deciziile anterioare, în special Decizia nr. 749/2023, Decizia nr. 539/2024 și Decizia nr. 257/2025.
Opinia instanțelor de fond — o imagine divizată
Un element notabil al deciziei îl constituie divergența de opinii în rândul instanțelor care au sesizat Curtea. Opt instanțe — Judecătoria Urziceni, Judecătoria Panciu, Judecătoria Ploiești, Judecătoria Rădăuți, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Judecătoria Sectorului 5 București (în două dosare) și Judecătoria Sectorului 2 București — au considerat excepția de neconstituționalitate întemeiată, invocând în special deficiențe de calitate a legii și nerespectarea principiilor stabilite prin deciziile CCR nr. 623/2016 și nr. 731/2019.
În sens opus, zece instanțe au apreciat excepția ca neîntemeiată, iar alte trei judecătorii nu și-au exprimat deloc opinia, contrar obligației impuse de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 — un aspect sancționat procedural de Curte.
Implicații practice
Decizia nr. 807/2025, definitivă și general obligatorie, produce efecte imediate și pe termen lung pentru toți actorii implicați în procedurile de dare în plată.
Pentru consumatorii debitori, hotărârea confirmă faptul că mecanismul prezumțiilor de impreviziune instituit de Legea nr. 52/2020 rămâne pe deplin aplicabil. Debitorii ale căror contracte de credit se încadrează în ipotezele legale (creștere de peste 52,6% a cursului valutar sau de peste 50% a ratei lunare din cauza dobânzii variabile, menținute pe o perioadă de cel puțin 6 luni) pot continua să invoce darea în plată fără ca instanța să fie obligată să efectueze o analiză individualizată a condițiilor clasice ale impreviziunii.
Pentru instituțiile de credit, decizia închide practic ultima cale de atac la nivel constituțional împotriva arhitecturii normative a Legii nr. 52/2020. Jurisprudența Curții fiind consolidată prin peste șase decizii pe aceeași temă, orice nouă excepție de neconstituționalitate bazată pe argumente similare va fi respinsă predictibil.
Ce trebuie să faci acum
- Verifică aplicabilitatea — Dacă ai un credit în valută sau cu dobândă variabilă, analizează dacă fluctuațiile cursului sau ale ratei de dobândă depășesc pragurile legale (52,6% pentru curs, 50% pentru rata lunară) și dacă această depășire s-a menținut cel puțin 6 luni anterior notificării.
- Consultă jurisprudența actualizată — Profesioniștii dreptului care gestionează dosare de dare în plată trebuie să integreze Decizia nr. 807/2025 în strategia procesuală, având în vedere că orice excepție de neconstituționalitate bazată pe argumente similare va fi respinsă.
- Atenție la art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia — Aceste dispoziții rămân neconstituționale (Decizia nr. 432/2021) și nu pot fi aplicate. Orice cerere sau apărare fondată pe aceste texte va fi respinsă.
- Revizuiește procedurile interne (bănci) — Instituțiile financiare trebuie să își calibreze politicile de gestionare a notificărilor de dare în plată în acord cu cadrul normativ validat constituțional, concentrându-se pe contestarea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 77/2016.
- Monitorizează eventuale intervenții legislative — Singura cale realistă de modificare a cadrului actual rămâne intervenția legiuitorului, prin adoptarea unui nou act normativ, posibilitate care nu poate fi exclusă în contextul presiunilor constante din partea sectorului bancar.
Sursa: DECIZIA nr. 807 din 16 decembrie 2025, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-08-03.
