Inalta Curte de Casatie si Justitie a transformat in norma obligatorie ceea ce practica majoritara a instantelor confirma de ani: in procesele de majorare a pensiei de intretinere datorate de un parinte copilului sau, judecatorul nu este obligat nici sa audieze minorul care a implinit 10 ani, nici sa solicite ancheta psihosociala. Decizia nr. 36 din 23 februarie 2026, publicata in Monitorul Oficial pe 16 iunie 2026, pune capat unei practici neunitare care genera intarzieri procedurale semnificative si expunea copiii la audieri repetate, fara relevanta juridica reala pentru solutionarea cauzei.
Context si obiective
Sesizarea a fost formulata de Tribunalul Braila — Sectia I civila in Dosarul nr. 16.162/196/2023, un litigiu tipic: mama minorului a solicitat majorarea pensiei de intretinere de la 270 lei lunar la 25% din venitul net al tatalui, iar acesta a contestat atat solutia, cat si respingerea cererilor sale de audiere a copilului si de efectuare a anchetei sociale.
Problema de drept nu era noua in sine — mii de cauze de acest tip se afla pe rolul instantelor romanesti in orice moment —, insa interpretarea divergenta a doua categorii de norme genera confuzie. Pe de o parte, art. 264 alin. (1) din Codul civil prevede ca „in procedurile judiciare care il privesc, ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani este obligatorie". Pe de alta parte, art. 531 alin. (1) din Codul civil, temeiul juridic al cererilor de majorare a pensiei, nu contine nicio trimitere la ascultarea copilului sau la ancheta psihosociala. In mod similar, art. 499 alin. (4) din Codul civil, care impune pronuntarea pe baza raportului de ancheta psihosociala, reglementeaza o procedura distincta — stabilirea initiala a obligatiei de intretinere in caz de neintelegere intre parinti, nu majorarea ulterioara.
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea constatand ca, desi orientarea majoritara era clara, o serie de instante incepusera sa aplice o interpretare noua, extensiva, care risca sa cristalizeze o practica neunitara la nivel national. Miza practica era considerabila: obligarea la audiere si ancheta in fiecare cerere de majorare ar fi prelungit durata proceselor si ar fi expus minorii la proceduri repetate, fara beneficiu juridic real.
Cine este vizat
Decizia produce efecte obligatorii pentru toate instantele de judecata din Romania, in temeiul art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila. Concret, sunt vizate:
- Instantele de tutela investite cu cereri de majorare, micsorare sau incetare a pensiei de intretinere intemeiate pe art. 531 alin. (1) din Codul civil;
- Parintii care formuleaza sau se apara in astfel de litigii — atat parintele rezident care solicita majorarea, cat si parintele nerezident care contesta cuantumul;
- Avocatii care reprezinta partile in litigii de dreptul familiei, carora le revine obligatia de a-si adapta strategia procesuala;
- Directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului (DGASPC), care nu vor mai fi solicitate in mod sistematic pentru intocmirea rapoartelor de ancheta psihosociala in acest tip de cauze.
Nu sunt vizate procedurile de stabilire initiala a pensiei de intretinere (art. 499 alin. 4 din Codul civil), cele privind exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea locuintei minorului sau programul de vizitare — in aceste cauze, ascultarea copilului si ancheta psihosociala raman obligatorii conform normelor speciale.
Obligatii principale
Hotararea prealabila nu instituie obligatii noi, ci clarifica limitele celor existente. In esenta, Inalta Curte stabileste doua reguli:
Prima regula priveste ascultarea copilului. Art. 264 alin. (1) din Codul civil nu constituie, in sine, un temei juridic pentru ascultarea obligatorie a copilului in orice procedura judiciara. Norma reglementeaza cadrul procesual al ascultarii propriu-zise — modul in care aceasta se desfasoara, drepturile copilului in timpul audierii, obligatia instantei de a lua in considerare opiniile exprimate —, iar nu decizia de a asculta copilul. Aceasta decizie apartine fie normelor speciale care prevad expres ascultarea obligatorie (art. 396, art. 486, art. 494-498 din Codul civil), fie aprecierii instantei in functie de circumstantele cauzei. Intrucat art. 531 alin. (1) din Codul civil nu contine o dispozitie de ascultare obligatorie si nici nu trimite la art. 264, instanta nu este tinuta sa audieze minorul.
A doua regula priveste ancheta psihosociala. Codul civil nu contine o norma generala care sa impuna efectuarea anchetei in toate procedurile ce privesc raporturile dintre parinti si copii. Art. 499 alin. (4) din Codul civil, care prevede pronuntarea „pe baza raportului de ancheta psihosociala", reglementeaza procedura de stabilire initiala a obligatiei de intretinere, nu pe cea de majorare ulterioara. Cele doua norme au un continut normativ diferit si nu pot fi coroborate pentru a justifica obligativitatea anchetei in procedurile de majorare.
Instanta pastreaza, desigur, facultatea de a dispune din oficiu sau la cererea partilor atat ascultarea minorului, cat si efectuarea anchetei psihosociale, ori de cate ori apreciaza ca aceste probe sunt utile solutionarii cauzei. Ceea ce se stabileste este ca nu exista o obligatie legala in acest sens.
Rationamentul juridic — interpretarea sistematica
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a construit un rationament de interpretare sistematica si teleologica remarcabil prin rigoare. Analiza porneste de la observatia ca legiuitorul, atunci cand a dorit sa impuna ascultarea obligatorie a copilului, a facut-o expres, prin norme de trimitere care contin sintagma „ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile". Aceste norme de trimitere se regasesc in art. 130, 139, 396, 401, 472, 486, 494-498 si 506 din Codul civil — toate privind chestiuni cu componenta personala si afectiva: exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea locuintei, programul de vizitare, adoptia.
In schimb, art. 531 alin. (1) din Codul civil — temeiul cererilor de majorare a pensiei — nu contine o astfel de norma de trimitere. Absenta nu este o lacuna, ci o alegere legislativa: majorarea pensiei este o chestiune strict patrimoniala, in care opinia copilului nu poate influenta cuantumul stabilit prin raportare la veniturile debitorului si nevoile creditorului intretinerii.
Curtea a subliniat si un argument de tehnica legislativa: daca art. 264 alin. (1) ar fi interpretat ca instituind, el insusi, obligatia de ascultare in orice procedura ce priveste copilul, normele de trimitere ar fi lipsite de ratiune. Existenta lor demonstreaza ca art. 264 reglementeaza „cum" se face ascultarea, nu „cand" este obligatorie.
In privinta anchetei psihosociale, rationamentul este similar: art. 499 alin. (4) si art. 531 alin. (1) reglementeaza proceduri distincte — prima priveste stabilirea initiala a obligatiei de intretinere, a doua priveste modificarea ulterioara a cuantumului deja stabilit.
Implicatii practice
Efectele deciziei se vor resimti imediat in practica instantelor. In primul rand, procesele de majorare a pensiei de intretinere vor putea fi solutionate mai rapid, fara obligatia de a programa audieri ale minorilor sau de a astepta rapoarte de ancheta psihosociala de la DGASPC — rapoarte a caror intocmire dureaza, in practica, intre doua si sase luni.
In al doilea rand, decizia protejeaza copiii de expunerea repetata la proceduri judiciare cu potential traumatizant. Asa cum a retinut orientarea majoritara a instantelor, „prezentarea in mod repetat a minorului in fata instantei pentru audiere, cu ocazia fiecarui proces avand ca obiect modificarea cuantumului pensiei de intretinere, poate reprezenta un factor traumatizant". Iar aceasta expunere este cu atat mai nejustificata cu cat, in aceste cauze, opinia copilului nu poate modifica cuantumul pensiei, care se stabileste prin raportare la criterii obiective.
In al treilea rand, decizia elimina un instrument procedural folosit uneori de parintii debitori pentru tergiversarea judecatii. Solicitarea de audiere a minorului si de efectuare a anchetei psihosociale, invocate ca obligatii legale imperative, puteau conduce la amanarea repetata a termenelor si la prelungirea perioadei in care pensia ramane la cuantumul vechi, insuficient.
Ce trebuie sa faci acum
Pentru practicienii dreptului si partile implicate in litigii de majorare a pensiei de intretinere, decizia impune urmatoarele actiuni:
- Verificati strategia procesuala in dosarele aflate pe rol. Daca ati solicitat sau intentionati sa solicitati ascultarea minorului sau efectuarea anchetei psihosociale exclusiv ca obligatie legala, fundamentarea cererii trebuie reformulata — instanta poate dispune aceste probe doar daca le apreciaza utile, nu ca obligatie imperativa.
- Adaptati motivele de apel sau de contestare. Respingerea cererii de audiere a minorului sau a cererii de ancheta psihosociala nu mai poate fi invocata ca motiv de nelegalitate in cauzele intemeiate pe art. 531 alin. (1) din Codul civil.
- Concentrati probatoriul pe elementele relevante. In cererile de majorare, instantele vor analiza doua criterii obiective: schimbarea mijloacelor debitorului si schimbarea nevoilor creditorului. Adeverintele de venituri, informatiile de la ANAF si ITM, facturile si documentele care atesta cheltuielile curente ale minorului raman probele esentiale.
- Pastrati distinctia intre tipurile de proceduri. In litigiile care cumuleaza cereri de majorare a pensiei cu cereri privind modalitatea de executare a obligatiei de intretinere (executare in natura vs. plata in bani), normele aplicabile pot diferi. Art. 499 alin. (4) poate deveni incident pentru cererea reconventionala privind modalitatea de executare, chiar daca nu se aplica cererii principale de majorare.
- Monitorizati jurisprudenta ulterioara. Desi decizia este obligatorie, aplicarea ei in cauze complexe — de exemplu, cele in care majorarea este contestata si se invoca schimbarea circumstantelor de viata ale copilului — va genera inevitabil nuante interpretative.
Sursa: DECIZIA nr. 36 din 23 februarie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-06-16.
