Curtea Constituțională respinge contestația Băncii Transilvania privind legea dării în plată: excepție inadmisibilă din motive procedurale
Prin Decizia nr. 806 din 16 decembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial la 6 august 2026, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate ridicată de Banca Transilvania împotriva mai multor dispoziții din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020. Soluția, adoptată cu unanimitate de voturi, nu a vizat fondul criticilor formulate de instituția bancară, ci s-a întemeiat pe neîndeplinirea unei condiții procedurale esențiale: suma împrumutată depășea plafonul de 250.000 de euro prevăzut de lege pentru aplicabilitatea mecanismului dării în plată. Decizia confirmă practica constantă a instanței constituționale în materie și delimitează clar sfera de aplicare a remediilor judiciare speciale față de cele de drept comun.
Context și obiective
Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a fost adoptată pentru a oferi consumatorilor aflați în dificultate financiară posibilitatea de a stinge obligațiile asumate prin contracte de credit ipotecar prin transmiterea imobilului ipotecat în favoarea creditorului. Legea nr. 52/2020 a adus modificări substanțiale acestui cadru legislativ, introducând prezumții de impreviziune legate de fluctuațiile cursului valutar și de scăderea valorii imobilelor, mecanisme de suspendare automată a plăților și a procedurilor de executare din momentul transmiterii notificării de dare în plată, precum și praguri valorice specifice — un procent de 52,6% pentru variația cursului valutar și unul de 50% pentru scăderea valorii imobilului — menite să simplifice accesul debitorilor la acest mecanism.
Aceste modificări au generat tensiuni juridice semnificative, în special din partea sectorului bancar, care a considerat că prezumțiile absolute de impreviziune și suspendarea automată a obligațiilor debitorilor reprezintă ingerințe nejustificate în dreptul de proprietate al creditorilor. Banca Transilvania a ridicat excepția de neconstituționalitate în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Judecătoriei Iași, contestând atât articolele individuale ale Legii nr. 52/2020, cât și legea în ansamblul său.
Cine este vizat
Decizia Curții Constituționale interesează în mod direct instituțiile de credit și consumatorii care au contractat credite ipotecare, însă produce efecte diferențiate în funcție de cuantumul sumei împrumutate. Curtea a reiterat distincția fundamentală trasată încă din Decizia nr. 20 din 18 ianuarie 2018: consumatorii care au împrumutat sume ce nu depășesc echivalentul în lei al sumei de 250.000 de euro, calculată la cursul BNR din ziua încheierii contractului, se pot prevala de mecanismul special al Legii nr. 77/2016. Cei care au contractat credite peste acest prag pot recurge exclusiv la remediile de drept comun — prevederile art. 969 și 970 din Codul civil din 1864 sau, după caz, art. 1.271 din actualul Cod civil, privind impreviziunea contractuală.
În speță, Banca Transilvania contestase constituționalitatea legii într-un dosar în care suma împrumutată depășea plafonul legal de 250.000 de euro, ceea ce a făcut ca Legea nr. 77/2016 să nu fie aplicabilă litigiului respectiv. Această împrejurare a determinat respingerea excepției din motive de admisibilitate, fără ca instanța constituțională să mai analizeze argumentele de fond.
Argumentele băncii și răspunsul Curții
Criticile formulate de Banca Transilvania au fost extinse și au vizat mai multe planuri de neconstituționalitate. Pe plan procedural-legislativ, instituția bancară a invocat adoptarea Legii nr. 52/2020 fără studii de impact și fără avizul Băncii Naționale a României, considerând că această omisiune încalcă principiile statului de drept și ale legalității consacrate de art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.
Pe fond, argumentația s-a concentrat pe mai multe axe. Procentul de 52,6% stabilit ca prag al variației cursului valutar a fost considerat insuficient pentru a caracteriza o situație de impreviziune veritabilă, constituind mai degrabă o ingerință nejustificată în dreptul de proprietate al creditorului. Termenul de referință de doar 6 luni în care fluctuația trebuie menținută a fost criticat ca inadecvat raportat la durata contractelor de credit de 25-30 de ani, neîndeplinind exigențele de „persistență, continuitate și ireversibilitate" stabilite de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 731/2019. De asemenea, prezumțiile absolute de impreviziune au fost atacate ca eliminând controlul judecătoresc al contractului și transferând integral riscul în sarcina creditorului, iar suspendarea automată a plăților și neînscrierea în Biroul de credit din momentul transmiterii notificării au fost calificate drept o restrângere disproporționată a drepturilor creditorilor.
Judecătoria Iași a apreciat excepția ca întemeiată, considerând că textele criticate aduc atingere dreptului de proprietate al creditorilor. Cu toate acestea, Curtea Constituțională nu a intrat în examinarea fondului, constatând lipsa legăturii dintre textele criticate și soluționarea cauzei. Condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 presupune cumulativ atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției pentru restabilirea stării de legalitate — condiții neîntrunite în speță, întrucât creditul în discuție depășea plafonul de 250.000 de euro.
Semnificația deciziei pentru practică
Deși respingerea ca inadmisibilă nu creează un precedent pe fondul criticilor de neconstituționalitate, Decizia nr. 806/2025 consolidează câteva repere importante pentru practica juridică. În primul rând, confirmă relevanța practică a plafonului de 250.000 de euro ca linie de demarcație absolută între regimul special al dării în plată și dreptul comun al impreviziunii. Instituțiile de credit care invocă neconstituționalitatea Legii nr. 77/2016 în dosare ce privesc credite peste acest plafon vor primi invariabil o soluție de inadmisibilitate, indiferent de consistența argumentelor de fond.
În al doilea rând, decizia se înscrie în linia jurisprudențială confirmată prin Deciziile nr. 752/2023 și nr. 271/2025, la care procurorul de ședință a făcut referire expresă în susținerile sale. Curtea Constituțională tratează cu consecvență problema admisibilității în materia dării în plată, iar părțile interesate trebuie să verifice cu atenție îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 înainte de a formula o excepție de neconstituționalitate.
Ce trebuie să faci acum
Pentru instituțiile de credit și practicieni, principalele direcții de acțiune sunt următoarele. Mai întâi, verificarea riguroasă a plafonului de 250.000 de euro în fiecare dosar de dare în plată, calculat la cursul BNR din ziua încheierii contractului de credit, întrucât depășirea acestuia exclude aplicabilitatea Legii nr. 77/2016. În al doilea rând, în cazul creditelor care depășesc plafonul, contestarea notificării de dare în plată trebuie fundamentată pe inaplicabilitatea legii speciale, iar nu pe argumente de neconstituționalitate care vor fi respinse ca inadmisibile. În al treilea rând, debitorii cu credite sub plafonul legal trebuie să rețină că mecanismul dării în plată, inclusiv prezumțiile de impreviziune introduse prin Legea nr. 52/2020, rămâne pe deplin operațional, nefiind afectat de această decizie. Nu în ultimul rând, avocații care formulează excepții de neconstituționalitate în materie ar trebui să acorde o atenție deosebită condiției de admisibilitate referitoare la legătura cu soluționarea cauzei, pentru a evita soluții de respingere pe motive procedurale care lasă neatinse problemele de fond.
Sursa: DECIZIA nr. 806 din 16 decembrie 2025, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-08-06.
