Curtea Constitutionala confirma: hotararile tribunalelor in materia drepturilor persoanelor persecutate politic raman definitive, fara drept de recurs
Prin Decizia nr. 62 din 22 ianuarie 2026, publicata in Monitorul Oficial la 6 august 2026, Curtea Constitutionala a respins, cu unanimitate de voturi, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990, confirmand ca hotararile pronuntate de tribunale in contestatiile privind drepturile persoanelor persecutate din motive politice sunt definitive si nu pot fi atacate cu recurs. Decizia transreaza o disputa de amploare, generata de peste 30 de dosare conexate, ridicate atat de parti, cat si din oficiu de mai multe curti de apel din tara, si pune capat dezbaterii privind necesitatea unui al doilea grad de jurisdictie in aceasta materie.
Context si obiective
Decretul-lege nr. 118/1990 reprezinta principalul act normativ cu caracter reparatoriu prin care statul roman acorda drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata incepand cu 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri. Procedura de stabilire a calitatii de beneficiar si a indemnizatiei lunare este incredintata agentiilor judetene pentru plati si inspectie sociala, respectiv a municipiului Bucuresti, care emit o decizie motivata in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii.
Potrivit art. 13 alin. (8) din decretul-lege, persoana nemultumita de decizie poate formula contestatie la sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului. Teza a doua a aceluiasi alineat — obiectul controversei constitutionale — prevede ca „hotararea tribunalului este definitiva", eliminand astfel posibilitatea exercitarii recursului. Aceasta prevedere a fost introdusa prin Legea nr. 232/2020, iar de la intrarea sa in vigoare a generat o practica neunitara la nivelul instantelor si un numar considerabil de exceptii de neconstitutionalitate.
Amploarea dezbaterii este ilustrata de numarul fara precedent de dosare conexate: 33 de cauze inregistrate la Curtea Constitutionala intre 2022 si 2025, provenind de la curti de apel din intreaga tara — Timisoara, Brasov, Ploiesti, Alba Iulia, Bucuresti, Suceava, Constanta, Craiova, Targu Mures, Galati si Oradea. Remarcabil este faptul ca exceptia a fost ridicata nu doar de parti, ci si din oficiu de Curtea de Apel Brasov si de Curtea de Apel Bucuresti — Sectia a VIII-a, semn ca insesi instantele de judecata au perceput problema ca una reala.
Cine este vizat
Decizia Curtii Constitutionale produce efecte directe asupra urmatoarelor categorii:
- Beneficiarii si solicitantii drepturilor prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990 — persoanele persecutate din motive politice de regimul comunist, cele deportate in strainatate sau constituite in prizonieri, precum si mostenitorii acestora care formuleaza cereri de stabilire a calitatii de beneficiar si a indemnizatiei lunare.
- Agentiile judetene pentru plati si inspectie sociala, respectiv a municipiului Bucuresti, in calitate de emitente ale deciziilor contestate.
- Tribunalele — sectiile de contencios administrativ si fiscal, care judeca in prima si unica instanta contestatiile impotriva acestor decizii.
- Curtile de apel, carora li se confirma ca nu au competenta de a judeca recursuri in aceasta materie.
Argumentele autorilor exceptiei si pozitiile instantelor
Autorii exceptiei au sustinut ca eliminarea recursului incalca mai multe dispozitii constitutionale: accesul liber la justitie (art. 21), dreptul la un proces echitabil (art. 24 coroborat cu art. 6 si art. 13 din CEDO), egalitatea in drepturi (art. 16), dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica (art. 52), exercitarea cailor de atac (art. 129) si principiul legalitatii (art. 1 alin. 5). Un argument distinct a vizat faptul ca Legea nr. 232/2020, prin care a fost introdusa prevederea criticata, a fost adoptata ca lege ordinara, desi materia contenciosului administrativ impune, conform art. 73 alin. (3) lit. k) din Constitutie, adoptarea prin lege organica.
S-a invocat si o discriminare concreta: in timp ce contestatiile impotriva deciziilor initiale de stabilire a drepturilor sunt judecate definitiv de tribunal (fara recurs), contestatiile impotriva deciziilor de revizuire prevazute de art. 15 din acelasi decret-lege se judeca potrivit Legii nr. 554/2004, cu drept de recurs la curtea de apel. Aceasta diferenta de tratament juridic a fost considerata lipsita de justificare obiectiva.
Un aspect semnalat cu deosebita gravitate a fost acela ca, in practica, absenta recursului a condus unele instante la absolutizarea prezumtiei de legalitate a deciziilor administrative, renuntand la rolul activ si respingand actiunile fara cercetarea fondului — comportament care, in opinia autorilor, ar putea genera condamnari ale Romaniei la CEDO.
Este de remarcat ca pozitiile instantelor au fost impartite. Curtea de Apel Timisoara, Curtea de Apel Alba Iulia si Curtea de Apel Targu Mures au apreciat exceptia ca intemeiata, aratand ca eliminarea recursului creeaza o discriminare nejustificata si goleste de continut art. 129 din Constitutie. In schimb, majoritea celorlalte curti de apel — Bucuresti, Constanta, Craiova, Galati, Oradea, Ploiesti si Suceava — au considerat exceptia neintemeiata.
Rationamentul Curtii Constitutionale
Curtea Constitutionala a respins exceptia ca neintemeiata, preluand in integralitate considerentele Deciziei nr. 133 din 27 martie 2025, pronuntata intr-o cauza similara. Rationamentul se structureaza pe mai multe axe.
In primul rand, Curtea a reiterat ca accesul liber la justitie nu semnifica accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. Nicio dispozitie din Constitutie nu obliga legiuitorul sa garanteze parcurgerea tuturor gradelor de jurisdictie, art. 129 lasand la latitudinea acestuia reglementarea cailor de atac. Aceeasi pozitie este sustinuta de jurisprudenta CEDO: art. 6 paragraful 1 din Conventie nu garanteaza un drept de apel, iar art. 2 din Protocolul nr. 7 consacra dublul grad de jurisdictie exclusiv in materie penala.
In al doilea rand, Curtea a subliniat ca, in ipoteza normativa criticata, contestatia judecata de tribunal constituie prin ea insasi o cale de atac judiciara impotriva deciziei administrative. Astfel, este asigurat controlul judecatoresc al actului administrativ — conditia esentiala rezultata din jurisprudenta constitutionala. Contestatia presupune analiza cauzei sub toate aspectele, de fapt si de drept, cu respectarea dreptului la aparare si la un proces echitabil.
In al treilea rand, referitor la pretinsa discriminare fata de beneficiarii art. 15 din decretul-lege (care pot ataca cu recurs deciziile de revizuire), Curtea a aratat ca cele doua situatii sunt obiectiv diferite. Art. 13 alin. (8) vizeaza procedura de emitere initiala a deciziilor, in timp ce art. 15 priveste decizii deja emise si intrate in plata, ulterior revizuite. In cel de-al doilea caz, persoana vatamata parcurge procedura prealabila din Legea nr. 554/2004 si, abia apoi, se adreseaza instantei, cu drept de recurs. Diferenta de regim juridic este determinata de deosebirea de situatii.
In fine, cu privire la critica legata de adoptarea prevederii prin lege ordinara, Curtea a constatat ca Decretul-lege nr. 118/1990 are un obiect de reglementare distinct de materia contenciosului administrativ, fiind un act reparatoriu. Simpla referire la contenciosul administrativ in cuprinsul unui act normativ nu transforma toate dispozitiile acestuia in prevederi de natura legii organice.
Ce trebuie sa faci acum
Pentru persoanele si institutiile vizate de aceasta decizie, implicatiile practice sunt urmatoarele:
- Luati act de caracterul definitiv al hotararilor tribunalului in contestatiile formulate in temeiul art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990. Depunerea unui recurs in aceasta materie va fi respinsa ca inadmisibila.
- Concentrati eforturile probatorii in fata tribunalului, intrucat acesta judeca in unica instanta. Toate probele utile, pertinente si concludente trebuie propuse si administrate in aceasta faza, neexistand posibilitatea remedierii unor omisiuni intr-o cale de atac ulterioara.
- Verificati daca situatia dumneavoastra se incadreaza in ipoteza art. 15 din decretul-lege (decizie de revizuire a unor drepturi deja acordate) — in acest caz, regimul procedural este diferit si permite exercitarea recursului la curtea de apel, in conditiile Legii nr. 554/2004.
- In cazul unor hotarari judecatoresti pronuntate fara cercetarea fondului, explorati caile extraordinare de atac disponibile (contestatia in anulare, revizuirea), in masura in care sunt indeplinite conditiile legale specifice.
- Practicieni ai dreptului: tineti cont ca aceasta decizie consolideaza o jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, ceea ce reduce semnificativ sansele de succes ale unor viitoare exceptii de neconstitutionalitate pe aceleasi temeiuri.
---
Sursa: DECIZIA nr. 62 din 22 ianuarie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-08-06.
