Curtea Constituțională validează legea care permite scoaterea terenurilor din ariile protejate pentru amenajări hidroenergetice
Prin Decizia nr. 735 din 24 iunie 2026, publicată în Monitorul Oficial la 3 august 2026, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României împotriva Legii pentru completarea art. 56¹ din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate și pentru modificarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului asupra mediului. Decizia, adoptată cu majoritate de voturi și însoțită de o opinie separată, tranșează unul dintre cele mai disputate conflicte legislative din ultimii ani: echilibrul dintre securitatea energetică a României și protecția biodiversității. Legea urmează să fie promulgată și va produce efecte directe asupra regimului ariilor naturale protejate de interes național, asupra proiectelor hidroenergetice istorice și asupra competențelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
Context si obiective
Legea supusă controlului de constituționalitate își are originea într-o propunere legislativă depusă la Senat în noiembrie 2022, respinsă de acesta în decembrie 2022 și adoptată ulterior de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, la 15 octombrie 2025 — la aproape trei ani distanță. Contextul promovării sale este marcat de tensiunile geopolitice din Bazinul Mării Negre, de războiul din Ucraina și de imperativul strategic al consolidării autonomiei energetice a României, astfel cum acesta este articulat în Strategia energetică a României 2025-2035.
Actul normativ urmărește două obiective distincte. Primul, reglementat prin art. I, vizează deblocarea unor proiecte de amenajări hidroenergetice aprobate anterior datei de 29 iunie 2007 — data publicării OUG nr. 57/2007 — prin permiterea scoaterii suprafețelor aferente acestor obiective din interiorul ariilor naturale protejate de interes național. Al doilea obiectiv, cuprins în art. II, extinde sfera proiectelor exceptate de la evaluarea impactului asupra mediului, incluzând proiectele desemnate de CSAT ca fiind relevante pentru securitatea națională, precum și lucrările de mentenanță, retehnologizare sau modernizare a capacităților de producere ori transport al energiei electrice existente în arii protejate.
Obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României a vizat atât vicii extrinseci — încălcarea principiului bicameralismului și lipsa avizului Consiliului Legislativ pentru forma finală a legii — cât și vicii intrinseci, invocându-se neconformitatea cu principiul calității legii, cu principiul neretroactivității, cu regimul constituțional al CSAT, cu obligațiile derivate din dreptul Uniunii Europene (Directivele Habitate, Păsări și EIA) și cu dreptul fundamental la un mediu sănătos.
Cine este vizat
Legea produce efecte asupra mai multor categorii de subiecți. În primul rând, sunt vizați beneficiarii proiectelor de amenajări hidroenergetice aprobate prin hotărâre a Guvernului sau decrete de stat anterior datei de 29 iunie 2007, ale căror obiective erau în curs de execuție sau fuseseră demarate la acea dată. Aceștia dobândesc dreptul de a solicita autorității publice centrale pentru protecția mediului, apelor și pădurilor scoaterea suprafețelor necesare din ariile naturale protejate de interes național.
În al doilea rând, sunt afectați operatorii de capacități de producere sau transport al energiei electrice existente, aflate în arii protejate, cărora li se permite efectuarea lucrărilor de mentenanță, retehnologizare sau modernizare fără a fi supuși procedurii de evaluare a impactului asupra mediului prevăzute de Legea nr. 292/2018.
În al treilea rând, Consiliul Suprem de Apărare a Țării dobândește un rol explicit în desemnarea, prin hotărâre, a proiectelor care au ca obiectiv unic apărarea și securitatea națională ori reacția la situații de urgență, precum și a proiectelor care contribuie la realizarea acestor obiective. Proiectele astfel desemnate sunt exceptate de la evaluarea impactului asupra mediului.
Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, apelor și pădurilor este, la rândul său, direct vizată, fiind obligată să dispună modificarea limitelor ariilor naturale protejate în termen de 60 de zile de la solicitarea beneficiarului.
Obligatii principale
Mecanismul instituit prin art. I impune autorității publice centrale pentru protecția mediului obligația de a modifica limitele ariilor naturale protejate de interes național în termen de 60 de zile de la solicitarea formulată de beneficiarul unui proiect de amenajare hidroenergetică. Modificarea constă în scoaterea suprafețelor necesare din interiorul ariilor protejate, cu respectarea a două condiții tehnice: perimetrul schemei de amenajare hidroenergetică — inclusiv drumurile de acces, stațiile și rețelele de transport și distribuție aferente — trebuie să se afle în afara ariei naturale protejate, iar între noile limite ale ariei protejate și limitele amenajării hidroenergetice trebuie păstrată o zonă-tampon minimă de 100 de metri, pe toată lungimea de grănițuire.
Este esențial de remarcat că, spre deosebire de excepția deja existentă în legislație pentru exploatările miniere — prevăzută la art. 56¹ alin. (4) din OUG nr. 57/2007, care impune obligația instituirii regimului de arie protejată pe o suprafață echivalentă adusă în compensare — noua excepție pentru amenajările hidroenergetice nu prevede un mecanism compensatoriu similar. Această asimetrie a constituit unul dintre argumentele centrale ale opiniei separate.
În ceea ce privește art. II, acesta elimină condiția explicită ca decizia de exceptare de la evaluarea impactului asupra mediului să fie luată „de la caz la caz" de autoritățile publice centrale, înlocuind-o cu cerința desemnării proiectelor prin hotărâre a CSAT. Curtea Constituțională a considerat că analiza realizată de CSAT în vederea emiterii hotărârilor respective constituie, în sine, o formă de analiză individuală a fiecărui proiect, îndeplinind astfel cerința impusă de art. 1 alin. (3) din Directiva EIA.
Argumentele Curtii si distinctia-cheie privind ariile protejate
Raționamentul central al Curții Constituționale în privința conformității legii cu dreptul european se bazează pe o distincție juridică fundamentală: art. I din lege vizează exclusiv ariile naturale protejate de interes național (rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații naturale, parcuri naturale), iar nu ariile de interes comunitar — siturile Natura 2000. Curtea a reținut că doar siturile Natura 2000 sunt supuse rigorilor Directivei Habitate, iar excepția reglementată prin art. I se referă la modificarea limitelor ariilor de interes național, motiv pentru care prevederile art. 148 din Constituție, raportate la exigențele dreptului european, nu sunt incidente.
De asemenea, Curtea a statuat că dispozițiile Directivei Păsări și ale Directivei EIA nu sunt nici ele încălcate prin art. I, întrucât acesta nu reglementează, în mod expres, excepții de la aplicarea acestor directive, urmând ca respectarea lor să fie asigurată în procesul concret de aplicare a noilor norme.
În privința principiului bicameralismului, Curtea a apreciat că diferențele dintre forma legii respinsă de Senat și cea adoptată de Camera Deputaților — inclusiv introducerea termenului de 60 de zile și a condiției desemnării proiectelor prin hotărâre CSAT — constituie „precizări clarificatoare" care nu modifică substanțial obiectul de reglementare și configurația inițiativei legislative.
Referitor la avizul Consiliului Legislativ, Curtea a constatat că obligația constituțională a fost îndeplinită prin solicitarea avizului de către Biroul permanent al Senatului în noiembrie 2022, anterior dezbaterii propunerii legislative, avizul fiind emis favorabil la 17 noiembrie 2022. Curtea a reiterat că solicitarea unui nou aviz pe parcursul dezbaterilor parlamentare este facultativă.
Opinia separata — un avertisment privind riscurile
Judecătorul Dacian-Cosmin Dragoș a formulat o opinie separată substanțială, considerând că obiecția de neconstituționalitate trebuia admisă. Din perspectivă extrinsecă, opinia separată susține că amendamentele adoptate de Camera Deputaților — obligația scoaterii automate a suprafețelor la solicitarea beneficiarului în 60 de zile, extinderea cu rețelele de transport și distribuție, includerea proiectelor care „contribuie" la obiectivele de securitate — constituie modificări majore de conținut, iar nu simple precizări clarificatoare.
Din perspectivă intrinsecă, opinia separată atrage atenția asupra faptului că, în practică, majoritatea ariilor naturale protejate de interes național coincid cu situri Natura 2000. Potrivit art. 21 alin. (7) din OUG nr. 57/2007, în cazul suprapunerii, planurile de management se elaborează cu respectarea categoriei celei mai restrictive, ceea ce înseamnă că modificarea limitelor ariilor de interes național interferează direct cu regimul european de protecție al siturilor Natura 2000.
De asemenea, opinia separată subliniază că eliminarea evaluării de la caz la caz și înlocuirea ei cu desemnarea prin hotărâre CSAT reprezintă o eliminare a unei garanții esențiale a dreptului la un mediu sănătos, cu atât mai mult cu cât Ministerul Mediului nu este reprezentat în cadrul CSAT. Judecătorul Dragoș apreciază că stabilirea unei ierarhii de plano între securitatea națională și protecția mediului, fără un test de proporționalitate, contravine atât jurisprudenței Curții Constituționale, cât și celei a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Termene-cheie
Ce trebuie sa faci acum
Pentru beneficiarii proiectelor hidroenergetice aprobate anterior datei de 29 iunie 2007 și aflate în vecinătatea sau în interiorul ariilor naturale protejate de interes național, pașii practici sunt următorii:
- Verificați dacă obiectivele de investiții pentru amenajări hidroenergetice au fost aprobate prin hotărâre a Guvernului sau decrete de stat anterior datei de 29 iunie 2007 și dacă erau în curs de execuție sau demarate la acea dată — aceasta fiind condiția de aplicabilitate a noii excepții.
- Evaluați dacă suprafețele vizate se suprapun cu situri Natura 2000, caz în care rămân aplicabile integral obligațiile din Directiva Habitate, inclusiv evaluarea adecvată a impactului și procedura prevăzută la art. 6 alin. (3) și (4) din această directivă.
- Formulați solicitarea către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, apelor și pădurilor, care este obligată să dispună modificarea limitelor în termen de 60 de zile.
- Pentru operatorii de capacități energetice din arii protejate, identificați dacă lucrările planificate (mentenanță, retehnologizare, modernizare) se încadrează în excepția prevăzută de noul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 292/2018 și dacă proiectul a fost sau urmează să fie desemnat prin hotărâre CSAT.
- Consultați un specialist în dreptul mediului pentru evaluarea riscului de proceduri de infringement la nivel european, în special în cazul proiectelor care afectează situri Natura 2000 suprapuse cu arii de interes național, având în vedere avertismentele formulate atât în obiecția de neconstituționalitate, cât și în opinia separată.
Decizia Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie. Legea urmează să fie promulgată de Președintele României, devenind aplicabilă de la data publicării în Monitorul Oficial. Rămâne de văzut dacă, în procesul de aplicare concretă, autoritățile vor reuși să mențină echilibrul pe care Curtea l-a presupus între securitatea energetică și protecția mediului, sau dacă previziunile din opinia separată privind riscul de „declasare mascată" a ariilor protejate și posibila procedură de infringement se vor materializa.
Sursa: DECIZIA nr. 735 din 24 iunie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-08-03.
