Curtea Constituțională clarifică regulile privind căile de atac în procesele civile

Curtea Constituțională confirmă: recursul rămâne exclus în contestațiile la executare silită

Prin Decizia nr. 214 din 5 martie 2026, publicată în Monitorul Oficial la 2 august 2026, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată de Raiffeisen Bank S.A. împotriva dispozițiilor art. 651 alin. (4) coroborat cu art. 718 din Codul de procedură civilă. Banca contestase imposibilitatea formulării recursului în materia contestațiilor la executare silită, invocând discriminare și restricționarea accesului la justiție. Decizia, definitivă și general obligatorie, consolidează jurisprudența constantă a Curții și tranșează definitiv o problemă recurentă pentru instituțiile de credit și pentru justițiabilii implicați în proceduri de executare silită.

Context și obiective

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Raiffeisen Bank S.A. în Dosarul nr. 14.612/320/2018, aflat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Cauza se afla în faza recursului, formulat împotriva unei hotărâri prin care fusese respins apelul într-o contestație la executare admisă parțial în primă instanță.

Miza juridică a excepției era una substanțială: autoarea a argumentat că, în practica judiciară, contestațiile la executare au ajuns să cuprindă veritabile judecăți pe fond — inclusiv analiza caracterului abuziv al clauzelor contractuale, eliminarea acestora din contract și restituirea sumelor încasate în baza lor. Or, aceste cereri, dacă ar fi fost formulate pe calea dreptului comun, ar fi beneficiat de triplul grad de jurisdicție (fond, apel, recurs). Limitarea la o singură cale de atac — apelul — ar crea, în viziunea băncii, o discriminare nejustificată între justițiabili aflați în raporturi juridice de aceeași natură, dar în cadre procesuale diferite.

Cine este vizat

Decizia interesează în mod direct toate persoanele fizice și juridice implicate în proceduri de executare silită — de la instituții de credit și societăți de recuperare creanțe, până la debitori și terți care formulează contestații la executare. Efectul practic este că hotărârile pronunțate în contestațiile la executare rămân atacabile exclusiv cu apel, fără posibilitatea recursului, cu doar două excepții punctuale prevăzute de Codul de procedură civilă: contestațiile privind împărțirea bunurilor proprietate comună, reglementate de art. 712 alin. (4), și contestațiile formulate de terțe persoane ce invocă un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, prevăzute de art. 715 alin. (4).

Argumentele Curții Constituționale

Curtea și-a fundamentat soluția pe o jurisprudență consolidată, invocând cu titlu exemplificativ Decizia nr. 72 din 25 februarie 2025. Raționamentul juridic s-a articulat pe mai multe axe esențiale.

În primul rând, Curtea a statuat că reglementarea căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului, în temeiul art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție. Accesul liber la justiție, garantat de art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale, ci doar posibilitatea efectivă de a accede la un grad de jurisdicție. Nici reglementările internaționale — inclusiv art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului — nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție.

În al doilea rând, Curtea a constatat că dispozițiile criticate nu contravin principiului egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituție. Diferențierea de tratament juridic se bazează pe criteriul materiei — executarea silită versus dreptul comun — iar nu pe un criteriu arbitrar. Legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură în considerarea unor situații deosebite, justificate obiectiv și rațional.

În al treilea rând, Curtea a respins explicit încercarea de translare a considerentelor din Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, prin care fusese declarată neconstituțională o sintagmă din Legea nr. 2/2013 ce stabilea un prag valoric pentru accesul la recurs. În acel caz, discriminarea operase pe criteriul valorii cererii în cadrul aceleiași categorii de justițiabili, ceea ce nu este echivalent cu diferențierea pe criteriul materiei aplicabilă în speța de față.

Implicații practice

Decizia nr. 214/2026 consolidează un cadru procesual în care contestațiile la executare silită beneficiază de două grade de jurisdicție — fond și apel — iar recursul rămâne inadmisibil. Pentru practicienii dreptului, aceasta înseamnă că strategia procesuală în materia executării silite trebuie calibrată în consecință: toate argumentele de drept substanțial, inclusiv cele privind clauzele abuzive, trebuie epuizate în cele două grade de jurisdicție disponibile.

Pentru instituțiile de credit, decizia confirmă că nu există o cale procedurală de a obține acces la recurs prin simpla invocare a complexității problemelor de drept dezbătute în cadrul contestației la executare. În egală măsură, debitorii care formulează contestații la executare și invocă caractere abuzive ale clauzelor contractuale trebuie să conștientizeze că hotărârea din apel este definitivă.

Singura deschidere rămâne cea oferită de excepțiile exprese ale art. 718 alin. (1) — contestațiile ce vizează împărțirea bunurilor comune sau drepturile reale ale terților — unde căile de atac urmează regimul dreptului comun.

Ce trebuie să faci acum

• Verifică dacă ai dosare de contestație la executare aflate în faza apelului și adaptează strategia de argumentare, ținând cont că hotărârea din apel va fi definitivă.
• Pentru cauze în care se invocă clauze abuzive în cadrul contestațiilor la executare, asigură-te că toate argumentele de drept material sunt prezentate complet încă din faza fondului.
• Analizează dacă pretențiile privind clauzele abuzive pot fi formulate și pe calea dreptului comun (acțiune separată), unde triplul grad de jurisdicție rămâne disponibil.
• Consultă jurisprudența consolidată a Curții Constituționale în materie — în special Decizia nr. 72/2025 — pentru a evita formularea unor excepții de neconstituționalitate similare, lipsite de șanse de admitere.

Sursa: DECIZIE nr. 214 din 5 martie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-08-02.