Curtea Constitutionala confirma: organele de constatare pot fi audiate ca martori in procesul penal
Prin Decizia nr. 161 din 26 februarie 2026, publicata in Monitorul Oficial la 31 iulie 2026, Curtea Constitutionala a respins, cu unanimitate de voturi, exceptia de neconstitutionalitate ridicata impotriva mai multor dispozitii din Codul de procedura penala referitoare la statutul organelor de constatare, incompatibilitatile procedurale si audierea in calitate de martor a persoanelor care intocmesc procese-verbale de constatare. Decizia, definitiva si general obligatorie, reafirma o jurisprudenta constanta a Curtii si prezinta relevanta directa pentru practicieni — avocati, procurori, judecatori si reprezentanti ai societatilor comerciale supuse controalelor institutiilor publice.
Context si obiective
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Timbau Valerica in cadrul Dosarului nr. 13.660/231/2017 al Judecatoriei Focsani — Sectia penala, intr-o cauza avand ca obiect falsul in inscrisuri sub semnatura privata. In esenta, autorul exceptiei a sustinut ca angajatii Garzii Forestiere Focsani si ai Ocolului Silvic Obstea Tulnici, care au efectuat un control la societatea pe care o reprezenta si au intocmit procesul-verbal de constatare, nu ar fi putut fi audiati ulterior in calitate de martori in aceeasi cauza penala. Argumentul central se baza pe ideea ca aceste organe de constatare ar fi incompatibile, prin analogie cu regimul aplicabil organelor de cercetare penala prevazut la art. 64 si 65 din Codul de procedura penala, si ca audierea lor ar incalca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 21 alin. (3) din Constitutie, coroborat cu art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Autorul a invocat, de asemenea, diferenta de tratament fata de materia contraventionala, in care agentul constatator nu poate avea calitatea de martor, precum si modificarea legislativa introdusa de noul Cod de procedura penala, care a transformat procesul-verbal de constatare din mijloc de proba (cum era reglementat de art. 214 alin. 5 din Codul anterior, din 1968) in simplu act de sesizare a organelor de urmarire penala.
Cine este vizat
Decizia priveste in mod direct toate categoriile de organe de constatare enumerate la art. 61 alin. (1) din Codul de procedura penala, respectiv organele de control si cele de conducere ale autoritatilor administratiei publice, ale altor autoritati publice, institutii publice sau persoane juridice de drept public, care sunt obligate sa intocmeasca procese-verbale atunci cand exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul de catre persoanele aflate in subordinea ori sub controlul lor. In mod concret, in speta, au fost vizati inspectorii Garzii Forestiere si ai unui ocol silvic, insa rationamentul Curtii se aplica oricarui organ de constatare — de la inspectori fiscali si agenti de mediu, pana la organe de control din domeniul muncii sau al protectiei consumatorilor.
Decizia intereseaza, in egala masura, avocatii apararii in cauze penale care isi fundamenteaza strategia pe contestarea admisibilitatii declaratiilor agentilor constatatori, precum si pe magistratii care trebuie sa aplice dispozitiile privind audierea martorilor in astfel de situatii.
Rationamentul Curtii — distinctia esentiala
Curtea Constitutionala a identificat o confuzie fundamentala in argumentatia autorului exceptiei: aceea dintre statutul juridic al organului de constatare (reglementat de art. 61 din Codul de procedura penala) si cel al organului de cercetare penala. Organele de constatare nu desfasoara activitati de urmarire penala propriu-zise; atributiile lor sunt strict delimitate la faza anterioara inceperii urmaririi penale si constau in sesizarea organelor de urmarire penala prin intocmirea procesului-verbal. Prin urmare, regimul incompatibilitatilor prevazut la art. 64 si 65 din Codul de procedura penala — conceput pentru judecatori, procurori si organe de cercetare penala — nu le este aplicabil.
Mai mult, Curtea a reiterat ca posibilitatea audierii ca martori a persoanelor care au intocmit procese-verbale, prevazuta expres de art. 114 alin. (4) din Codul de procedura penala, nu constituie o incalcare a dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotriva, o garantie a acestuia. Audierea permite inculpatului sa interogeze direct persoanele care au facut constatarile initiale, exercitandu-si astfel dreptul la aparare si punand in practica principiul contradictialitatii. Aceasta reprezinta, totodata, o expresie a prezumtiei de nevinovatie, intrucat cele consemnate in procesul-verbal pot fi combatute prin interogarea autorilor sai.
Jurisprudenta anterioara invocata
Curtea nu a pronuntat o solutie izolata, ci s-a inscris intr-o linie jurisprudentiala constanta, facand referire la mai multe decizii anterioare prin care a respins critici similare:
- Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2016 (M. Of. nr. 496/2016), paragrafele 15-25
- Decizia nr. 97 din 1 martie 2018 (M. Of. nr. 540/2018), paragrafele 25-30
- Decizia nr. 243 din 19 aprilie 2018 (M. Of. nr. 632/2018), paragrafele 15-21
- Decizia nr. 763 din 28 noiembrie 2019 (M. Of. nr. 175/2020), privind conformitatea art. 114 alin. (3) cu dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare
Curtea a constatat ca nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice o modificare a jurisprudentei, solutia si considerentele deciziilor anterioare pastrandu-si integral valabilitatea.
Ce trebuie sa retii acum
Pentru practicienii din domeniul penal si pentru reprezentantii persoanelor juridice supuse controalelor autoritatilor publice, aceasta decizie consolideaza cateva principii esentiale de care trebuie tinut seama in practica curenta.
In primul rand, organele de constatare (inspectori, agenti de control) pot fi audiate in calitate de martori in procesul penal, chiar daca au intocmit procesul-verbal care a stat la baza sesizarii organelor de urmarire penala. In al doilea rand, contestarea admisibilitatii declaratiilor acestor persoane pe motiv de incompatibilitate nu are fundament constitutional, intrucat regimul incompatibilitatilor de la art. 64-65 din Codul de procedura penala nu le este aplicabil. In al treilea rand, audierea agentilor constatatori ca martori este, de fapt, un instrument procedural in favoarea apararii, deoarece permite inculpatului sa interogeze direct persoanele care au consemnat faptele, exercitandu-si dreptul la contradictorialitate. In fine, strategiile de aparare in cauze penale initiate in urma controalelor institutionale trebuie orientate nu spre excluderea declaratiilor agentilor constatatori, ci spre contrainterogarea eficienta a acestora.
Sursa: DECIZIA nr. 161 din 26 februarie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-07-31.
