Noi reglementări privind emiterea ordinelor de protecție pentru persoane lipsite de capacitate de exercițiu

Ordinul de protectie impotriva persoanelor sub tutela speciala: ICCJ respinge sesizarea, dar dezbaterea juridica ramane deschisa

Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins, prin Decizia nr. 73 din 18 mai 2026, ca inadmisibila sesizarea formulata de Tribunalul Braila privind posibilitatea emiterii unui ordin de protectie impotriva unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu, aflata sub masura tutelei speciale. Desi instanta suprema nu a oferit o dezlegare pe fond, dosarul a scos la iveala o fractura jurisprudentiala semnificativa: instantele nationale sunt impartite in mod fundamental cu privire la aplicabilitatea Legii nr. 26/2024 fata de agresorii incapabili. Problema ramane nesolutionata la nivel de principiu, iar practicienii din domeniul dreptului civil si al protectiei victimelor se confrunta in continuare cu o insecuritate juridica reala.

Context si obiective

Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protectie a fost adoptata cu scopul de a extinde mecanismele de protectie a victimelor violentei dincolo de sfera relatiilor domestice, oferind un instrument juridic eficient in toate tipurile de relatii sociale. Actul normativ defineste la articolul 1 o gama larga de acte de violenta — de la loviri si amenintari pana la hartuire online si intimidare — si permite victimei sa solicite instantei masuri provizorii precum evacuarea agresorului, obligarea la pastrarea unei distante minime, interdictia de contact sau obligarea de a purta un dispozitiv electronic de supraveghere.

Sesizarea Tribunalului Braila a fost generata de un caz concret: o reclamanta a obtinut de la Judecatoria Braila un ordin de protectie impotriva unui parat care ulterior s-a dovedit a fi o persoana fata de care fusese instituita masura tutelei speciale pe o durata de cinci ani, prin hotarare judecatoreasca definitiva. In apel, tribunalul a constatat ca articolul 12 alineatul (1) din Legea nr. 26/2024 utilizeaza sintagma „din partea unei alte persoane" fara a preciza daca aceasta include sau exclude persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, ceea ce a determinat formularea sesizarii catre ICCJ.

Cine este vizat

Decizia priveste in mod direct doua categorii de subiecti de drept. Pe de o parte, persoanele fata de care a fost instituita masura tutelei speciale — adica acele persoane majore care, din cauza deteriorarii permanente si totale a facultatilor mintale, au fost lipsite de capacitate de exercitiu prin hotarare judecatoreasca, in temeiul articolului 164 din Codul civil. Pe de alta parte, victimele actelor de violenta comise de astfel de persoane, care se gasesc intr-o situatie paradoxala: desi sunt expuse unui pericol real si documentat, nu au certitudinea ca pot beneficia de protectia conferita de Legea nr. 26/2024.

Totodata, decizia intereseaza tutorii desemnati sa exercite ocrotirea persoanelor sub tutela speciala, instantele de judecata investite cu cereri de emitere a ordinelor de protectie, precum si procurorii care participa obligatoriu la solutionarea acestor cauze.

Cele doua orientari jurisprudentiale

Consultarea instantelor nationale a relevat o divergenta profunda in interpretarea textului legal.

Prima orientare, sustinuta de majoritatea instantelor, de Facultatea de Drept a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, de Facultatea de Drept a Universitatii de Vest din Timisoara, de Institutul National al Magistraturii si de Procurorul General, considera ca ordinul de protectie poate fi emis si impotriva unei persoane sub tutela speciala. Argumentele principale ale acestei pozitii sunt:

• Textul legii nu exclude in mod expres persoanele lipsite de capacitate de exercitiu din categoria potentialilor agresori.
• Ordinul de protectie are caracter preventiv, nu punitiv, iar scopul sau este protejarea victimei, nu sanctionarea agresorului.
• Capacitatea de exercitiu priveste aptitudinea de a incheia acte juridice civile, nu posibilitatea materiala de a exercita acte de agresiune.
• Articolul 12 alineatul (3) din Legea nr. 26/2024 permite instantei sa dispuna obligarea agresorului la consiliere psihologica sau chiar internarea nevoluntara, ceea ce presupune implicit ca si persoanele fara discernamant pot avea calitatea de agresor.
• Principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" — unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga.
• Pericolul iminent are caracter obiectiv, fiind independent de discernamantul celui care il genereaza.
• Tutorele este obligat sa vegheze la respectarea masurilor impuse persoanei ocrotite.

A doua orientare, minoritara, sustine ca emiterea ordinului de protectie impotriva unei persoane sub tutela speciala este inadmisibila. Principalele argumente invocate sunt:

• Actele de violenta definite de articolul 1 din Legea nr. 26/2024 au corespondent in Codul penal si presupun intentia ca forma a vinovatiei, incompatibila cu lipsa discernamantului.
• Singura sanctiune pentru nerespectarea ordinului de protectie este de natura penala (articolul 18 din lege), iar persoanele sub tutela speciala beneficiaza de cauza de neimputabilitate a iresponsabilitatii prevazuta de articolul 28 din Codul penal, ceea ce ar lipsi masura de orice eficienta juridica.
• Procedura nu permite administrarea de probe indelungate, cum ar fi expertiza medico-legala psihiatrica, ceea ce impiedica stabilirea discernamantului agresorului la momentul faptelor.
• Masurile de protectie nu pot fi impuse tutorelui, iar pentru victima exista alternative prin mecanismele Legii nr. 487/2002 privind sanatatea mintala, respectiv internarea voluntara sau involuntara.

Motivarea respingerii sesizarii

ICCJ a constatat ca sunt indeplinite majoritatea conditiilor de admisibilitate prevazute de articolul 519 din Codul de procedura civila: cauza se afla in curs de judecata in ultima instanta, chestiunea de drept prezinta un grad ridicat de dificultate, exista orientari jurisprudentiale divergente, problema este noua, iar instanta suprema nu a statuat anterior asupra ei.

Cu toate acestea, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a identificat absenta conditiei esentiale conform careia de dezlegarea chestiunii de drept trebuie sa depinda soluționarea pe fond a cauzei. In speta, paratul nu a invocat in fata primei instante si nici prin cererea de apel faptul ca impotriva sa nu poate fi emis un ordin de protectie din cauza instituirii tutelei speciale. Criticile din apel vizau exclusiv situatia de fapt — paratul sustinea ca nu a comis actele de violenta retinute de judecatorie. Prin urmare, instanta de apel era tinuta de limitele efectului devolutiv al apelului, nefiind investita sa se pronunte asupra problemei capacitatii de exercitiu a agresorului. Dezlegarea solicitata nu ar fi produs niciun efect concret asupra solutiei din dosarul Tribunalului Braila.

Intrucat prima intrebare a fost respinsa ca inadmisibila, cea de-a doua intrebare — privind conditiile in care poate fi emis un ordin de protectie fata de o persoana sub tutela speciala — a ramas, de asemenea, fara raspuns.

Implicatii practice

Desi sesizarea a fost respinsa pe motive procedurale, decizia nu este lipsita de semnificatie. Prin prezentarea exhaustiva a celor doua orientari jurisprudentiale si a opiniilor doctrinare, ICCJ ofera un tablou complet al dezbaterii juridice, care poate ghida instantele in cazurile viitoare. Comasarea argumentelor pro si contra intr-un singur document oficial constituie, in sine, un instrument util pentru practicienii dreptului.

Ramane insa evident ca problema de fond nu a fost transata. Pana la o eventuala noua sesizare — formulata intr-o cauza in care conditia de admisibilitate a legaturii cu fondul este indeplinita — sau pana la promovarea unui recurs in interesul legii, instantele vor continua sa pronunte solutii divergente. Victimele violentei exercitate de persoane aflate sub tutela speciala se vor confrunta cu o loterie juridica, in care solutia depinde de instanta sesizata si de interpretarea pe care aceasta o impartaseste.

Ce trebuie sa faci acum

Pentru avocatii si justitiabilii confruntati cu situatii similare, se recomanda urmatoarele demersuri:

• In cazul formularii unei cereri de ordin de protectie impotriva unei persoane sub tutela speciala, asigurati-va ca tutorele desemnat este citat in mod obligatoriu si ca reprezentarea procesuala este legala, pentru a evita nulitatea absoluta a hotararii.

• Daca reprezentati partea impotriva careia se solicita ordinul de protectie, invocati in mod expres chestiunea capacitatii de exercitiu si a tutelei speciale atat in fata primei instante, cat si prin motivele de apel, pentru a permite instantei sa se pronunte pe fond asupra acestui aspect — si, eventual, sa formuleze o noua sesizare admisibila catre ICCJ.

• Documentati cu atentie actele de violenta si starea de pericol, intrucat, indiferent de orientarea instantei cu privire la capacitatea agresorului, probarea situatiei de fapt ramane elementul determinant al solutiei.

• Aveti in vedere mecanismele complementare oferite de Legea nr. 487/2002 privind sanatatea mintala, in special posibilitatea internarii nevoluntare, ca alternativa sau masura cumulativa la ordinul de protectie.

• Monitorizati jurisprudenta ICCJ pentru o eventuala decizie de unificare pe fond, intrucat problema ramane deschisa si susceptibila de a fi reluata printr-o sesizare care indeplineste toate conditiile de admisibilitate.

Sursa: DECIZIA nr. 73 din 18 mai 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-07-28.