Curtea Constituțională confirmă: contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente comise sub legea veche se face potrivit legii penale mai favorabile, nu automat potrivit legii noi
Prin Decizia nr. 115 din 12 februarie 2026, publicată în Monitorul Oficial la 24 iulie 2026, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva dispozițiilor art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și ale art. 5 din Codul penal, în interpretarea stabilită prin Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Soluția, pronunțată cu unanimitate de voturi, tranșează definitiv o problemă de drept tranzitoriu care afectează persoanele condamnate prin hotărâri distincte pentru infracțiuni concurente săvârșite integral sub imperiul Codului penal anterior, dar sancționate parțial sub legea nouă. Decizia consolidează regimul aplicării principiului mitior lex în procedura de contopire a pedepselor și clarifică raportul dintre competența de interpretare a instanței supreme și obligativitatea deciziilor Curții Constituționale.
Context și obiective
Problema juridică la originea acestei decizii își are rădăcinile în tranziția dintre Codul penal din 1969 și noul Cod penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Intrarea în vigoare a noii legislații penale a generat numeroase situații tranzitorii, în special în cazul persoanelor care au comis mai multe infracțiuni concurente sub imperiul legii vechi, dar care, din diverse motive procedurale, au fost judecate și condamnate prin hotărâri separate — unele pronunțate sub Codul penal anterior, altele sub noul Cod penal.
În acest peisaj legislativ, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 29 din 19 noiembrie 2015, prin care a stabilit că, în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, atunci când se contopesc pedepse aplicate în temeiul unor coduri penale diferite pentru infracțiuni comise integral sub legea veche, se impune determinarea legii penale mai favorabile conform art. 5 din Codul penal. Această soluție a fost contestată de Ministerul Public, care a apreciat că ea ar permite o combinare interzisă a prevederilor din legi succesive, contrar Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în Dosarul nr. 7.076/302/2021/a1 al Judecătoriei Sectorului 5 București, într-o cauză concretă de contopire a pedepselor, și a format obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.959D/2021.
Cine este vizat
Decizia interesează în mod direct persoanele condamnate definitiv prin hotărâri judecătorești distincte pentru infracțiuni concurente săvârșite integral sub imperiul Codului penal din 1969, în cazul cărora pedepsele individuale au fost stabilite la momente diferite — una sub legislația penală anterioară, iar alta în baza noului Cod penal. Aceste persoane pot solicita, în temeiul art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, modificarea pedepsei prin contopire, procedură în cadrul căreia instanța trebuie să determine legea penală mai favorabilă conform art. 5 din Codul penal.
Decizia privește, de asemenea, instanțele judecătorești și parchetele, care sunt obligate să aplice principiul legii penale mai favorabile în procedura de contopire, și nu principiul aplicării imediate a legii noi (specific normelor procesual penale). Totodată, avocații apărători și consilierii juridici implicați în cauze penale cu elemente tranzitorii trebuie să cunoască efectele acestei decizii pentru formularea corectă a cererilor de contopire.
Argumentele părților și analiza Curții
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 a susținut că interpretarea dată de instanța supremă prin Decizia nr. 29/2015 atribuie concursului de infracțiuni un caracter de instituție autonomă, permițând în mod nepermis combinarea prevederilor din legi succesive, în contradicție cu Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014. De asemenea, Ministerul Public a invocat o discriminare pozitivă în favoarea persoanelor condamnate definitiv sub legea nouă, considerată mai favorabilă, pentru infracțiuni comise sub legislația anterioară, dar care nu au fost judecate în aceeași cauză. S-a susținut și încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituție, pe motiv că decizia instanței supreme, deși ulterioară celei a Curții Constituționale, nu ar respecta considerentele acesteia.
Judecătoria Sectorului 5 a apreciat excepția ca neîntemeiată, subliniind că doar în mod teoretic ar putea rezulta o pedeapsă finală mai mică decât pedepsele parțiale, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza concretă.
Curtea Constituțională a realizat o analiză pe două trepte. Mai întâi, a verificat dacă interpretarea instanței supreme se încadrează în limitele competenței prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, constatând că Înalta Curte a acționat în limitele atribuțiilor sale de interpretare unitară a legii. Apoi, a examinat conținutul normativ rezultat din această interpretare în raport cu normele constituționale invocate.
Pe fond, Curtea a reținut câteva argumente esențiale. Dispozițiile care reglementează tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sunt norme de drept substanțial, indiferent de faza procesuală în care sunt aplicate, fiind supuse principiului mitior lex, iar nu principiului aplicării imediate. Conform art. 10 din Legea nr. 187/2012, legea nouă se aplică obligatoriu doar când cel puțin una dintre infracțiunile concurente a fost comisă sub imperiul legii noi — per a contrario, dacă toate infracțiunile au fost comise sub legea veche, contopirea se face potrivit legii penale mai favorabile. În procedura de contopire, instanța aplică global dispozițiile uneia dintre legile succesive, fără a combina prevederi din coduri diferite, respectând astfel pe deplin Decizia nr. 265/2014.
Curtea a constatat că nu se poate reține nici încălcarea principiului egalității în drepturi, dispozițiile criticate prevăzând aceeași soluție legislativă pentru toate persoanele aflate în situații comparabile, și nici încălcarea principiului legalității, întrucât procedura de modificare a pedepsei nu permite reanaliza legalității sau temeiniciei hotărârilor definitive de condamnare.
Efecte practice ale deciziei
Decizia nr. 115/2026, definitivă și general obligatorie, produce cel puțin trei efecte practice importante. În primul rând, ea confirmă și consolidează interpretarea dată de instanța supremă prin Decizia nr. 29/2015, eliminând orice incertitudine cu privire la constituționalitatea acesteia. Instanțele sunt astfel obligate să aplice principiul legii penale mai favorabile în procedura de contopire a pedepselor pentru infracțiuni concurente comise integral sub legea veche, chiar dacă pedepsele individuale au fost stabilite sub coduri diferite.
În al doilea rând, decizia trasează o linie clară între aplicarea globală a legii mai favorabile (constituțională) și combinarea prevederilor din legi succesive (interzisă). Instanța care efectuează contopirea trebuie să compare cele două regimuri sancționatorii ale concursului — cel din Codul penal din 1969 și cel din noul Cod penal — și să îl aplice integral pe cel mai favorabil condamnatului.
În al treilea rând, decizia reafirmă natura substanțială a normelor privind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, excluzând aplicarea principiului imediatei aplicabilități și impunând, în schimb, principiul mitior lex. Această calificare este relevantă pentru toate situațiile tranzitorii viitoare, nu doar pentru tranziția dintre cele două coduri penale.
Ce trebuie să știți
Practicienii dreptului penal — judecători, procurori și avocați — trebuie să rețină următoarele aspecte esențiale care rezultă din această decizie:
- În procedura prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) C.pr.pen., când toate infracțiunile concurente au fost comise sub Codul penal din 1969, legea aplicabilă contopirii se determină prin compararea globală a celor două regimuri sancționatorii, conform art. 5 C.pen.
- Este interzisă combinarea prevederilor din Codul penal anterior cu cele din noul Cod penal — instanța aplică integral dispozițiile uneia dintre legile succesive.
- Art. 10 din Legea nr. 187/2012 impune aplicarea obligatorie a legii noi doar dacă cel puțin una dintre infracțiunile concurente a fost comisă sub imperiul noului Cod penal.
- Procedura de modificare a pedepsei nu permite reanaliza legalității sau temeiniciei hotărârilor definitive de condamnare — instanța efectuează exclusiv operațiunea tehnică de contopire.
- Situația tranzitorie durează de la data săvârșirii infracțiunilor din structura pluralității până la executarea pedepsei rezultante stabilite pentru prima dată într-o procedură distinctă.
Persoanele condamnate aflate în situații similare pot verifica, cu sprijinul unui avocat specializat, dacă pedeapsa rezultantă stabilită prin contopire a fost corect determinată prin aplicarea globală a legii penale mai favorabile.
Sursa: DECIZIA nr. 115 din 12 februarie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-07-24.
