Salarizarea magistraților in funcții de conducere: Curtea Constituțională respinge excepția de neconstituționalitate
Curtea Constituțională a României a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva art. 10 alin. (2) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Decizia nr. 127 din 12 februarie 2026, pronunțată cu unanimitate de voturi și publicată în Monitorul Oficial la 21 iulie 2026, tranșează o dispută recurentă privind indemnizațiile cuvenite judecătorilor și procurorilor care dețin un grad profesional superior instanței la care funcționează și care exercită, în același timp, funcții de conducere. Doi magistrați — Adriana Nicolae și Cătălin Jigău — au contestat norma considerând-o discriminatorie, însă instanța constituțională a constatat că textul criticat nu reglementează ceea ce autorii excepției pretind.
Context si obiective
Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă pilonul central al salarizării personalului bugetar, inclusiv al magistraților. Anexa nr. V a legii stabilește, prin art. 10, un mecanism dual de remunerare a judecătorilor și procurorilor numiți în funcții de conducere. Pe de o parte, alin. (1) prevede că aceștia beneficiază de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită funcția de conducere, la care se adaugă o majorare procentuală variabilă. Pe de altă parte, alin. (2) — norma contestată — instituie o clauză de salvgardare: dacă drepturile salariale aferente funcției de execuție deținute anterior sunt mai favorabile, acestea se păstrează.
Rațiunea legiuitorului a fost aceea de a proteja magistratul care acceptă o funcție de conducere, asigurându-se că numirea nu îi diminuează veniturile câștigate prin gradul profesional superior obținut anterior. Este vorba, în esență, despre un mecanism de garanție, nu despre unul de limitare.
Cine este vizat
Decizia privește direct judecătorii și procurorii care îndeplinesc cumulativ două condiții: dețin un grad profesional superior instanței sau parchetului la care funcționează efectiv și exercită, totodată, o funcție de conducere — președinte, vicepreședinte sau președinte de secție. Cei doi autori ai excepției au invocat situația concretă în care indemnizația aferentă funcției de conducere, calculată la nivelul instanței respective, este inferioară celei corespunzătoare gradului profesional de execuție, astfel încât sporul de conducere devine, practic, inoperant.
Contestatarii au susținut existența unei duble discriminări: față de personalul cu funcții de conducere din alte autorități și instituții publice, care beneficiază de sporul corespunzător indiferent de alte criterii, și în interiorul categoriei magistraților, între cei cu grad profesional egal cu nivelul instanței și cei cu grad superior.
Obligatii principale
Curtea Constituțională a reținut cu claritate că norma criticată nu reglementează modul de acordare a majorării indemnizației aferente funcției de conducere și nici nu interzice acordarea drepturilor salariale specifice acestei funcții. Dispozițiile art. 10 alin. (2) cuprind, dimpotrivă, norme favorabile magistraților numiți în funcții de conducere, menite să asigure că numirea nu afectează drepturile deja câștigate prin funcția de execuție.
Instanța constituțională a subliniat că, în realitate, criticile formulate vizau alte dispoziții legale — cele care reglementează efectiv calculul majorării indemnizației de conducere — care nu au fost deduse controlului de constituționalitate. Or, Curtea nu poate examina decât textele de lege cu care este legal sesizată. De asemenea, s-a reiterat principiul conform căruia neconstituționalitatea unui text de lege rezidă în cuprinsul și substanța sa normativă, nu în modul concret de interpretare sau aplicare într-o speță particulară.
Ce trebuie sa faci acum
Magistrații aflați în situații similare trebuie să ia notă de câteva elemente esențiale rezultate din această decizie.
In primul rand, norma art. 10 alin. (2) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 rămâne pe deplin constituțională și aplicabilă. Aceasta funcționează ca o garanție de menținere a drepturilor mai favorabile aferente funcției de execuție, nu ca o interdicție de acordare a sporului de conducere.
In al doilea rand, eventualele nemulțumiri privind modalitatea concretă de calcul al majorării indemnizației de conducere nu pot fi soluționate pe calea excepției de neconstituționalitate a art. 10 alin. (2), ci vizează alte texte de lege sau, după caz, practica de aplicare a normelor existente. Contestarea trebuie direcționată, prin urmare, spre normele specifice privind calculul majorării, nu spre clauza de salvgardare.
In al treilea rand, Curtea a reiterat în mod explicit că interpretarea și aplicarea legii constituie atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, în conformitate cu art. 126 alin. (1) din Constituție. Magistrații care consideră că drepturile lor salariale sunt afectate de modul de interpretare a normelor de salarizare au la dispoziție căile de atac în fața instanțelor competente, nu controlul de constituționalitate.
Decizia nr. 127/2026 se adaugă jurisprudenței constante a Curții Constituționale în materia salarizării magistraților, confirmând linia trasată anterior prin Decizia nr. 81 din 2 martie 2023 și consolidând principiul conform căruia problemele de aplicare a grilei de salarizare nu constituie, prin ele însele, chestiuni de constituționalitate.
Sursa: DECIZIA nr. 127 din 12 februarie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-07-21.
