Curtea Constituțională confirmă plafonarea sporurilor la 30% pentru personalul bugetar din justiție
Prin Decizia nr. 38 din 20 ianuarie 2026, publicată în Monitorul Oficial la 13 iulie 2026, Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva prevederilor art. 1 alin. (3), art. 9 și art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Decizia afectează direct personalul din sistemul justiției — grefieri, personal contractual și alte categorii de angajați bugetari — care contestau plafonarea cumulului sporurilor la 30% din suma salariilor de bază pe fiecare ordonator de credite, susținând că aceasta creează inechități salariale și nesocotește hotărâri judecătorești anterioare.
Context și obiective
Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în două dosare conexate: unul la Tribunalul Ilfov (Dosarul nr. 3.236/93/2020, autor Sorin-Bogdan Stroia și alții) și celălalt la Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 2.186/2/2019/a1, autoare Steluța Florea și alții). Ambele litigii vizau drepturile salariale ale personalului din sistemul de justiție și aveau un numitor comun: contestarea mecanismului de plafonare a sporurilor instituit prin Legea-cadru nr. 153/2017.
Autorii excepțiilor au formulat două linii principale de critică. Pe de o parte, au susținut că prevederile art. 1 alin. (3) și art. 9 din legea-cadru sunt neconstituționale în măsura în care nu respectă drepturile salariale câștigate definitiv prin hotărâri judecătorești cu autoritate de lucru judecat — hotărâri care le recunoscuseră o anumită valoare de referință sectorială și un calcul al sporurilor de 45% din indemnizația de bază, nu de 30%. Pe de altă parte, au argumentat că plafonarea la 30% prevăzută de art. 25 alin. (1) generează discriminări concrete între angajați cu aceeași funcție, același grad și aceeași treaptă, dar care lucrează la instituții diferite, întrucât pragul se calculează pe fiecare ordonator de credite, iar structura personalului diferă de la o instituție la alta.
Cine este vizat
Decizia privește întregul personal plătit din fonduri publice căruia i se aplică Legea-cadru nr. 153/2017, dar are o relevanță specială pentru familia ocupațională „Justiție". Sunt vizați în mod direct grefierii, personalul contractual din instanțe și parchete, precum și alte categorii de angajați bugetari din sistemul judiciar care beneficiază, potrivit anexei nr. V la legea-cadru, de sporuri specifice — sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică (până la 25%), sporul pentru păstrarea confidențialității (până la 5%), sporul pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase (până la 15%) ori sporul pentru persoanele cu handicap (15%).
Criticile autorilor au evidențiat situații concrete în care plafonarea la 30% face ca anumite sporuri prevăzute de lege să devină iluzorii: un salariat care lucrează în condiții periculoase și ar trebui să primească un spor suplimentar nu îl poate încasa dacă celelalte sporuri au epuizat deja plafonul de 30%. Similar, persoanele cu handicap, deși au legal dreptul la un spor de 15%, riscă să nu îl primească efectiv.
Soluția Curții Constituționale
Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, reiterând o jurisprudență constantă cristalizată prin Decizia nr. 697/2019, Decizia nr. 85/2023 și Decizia nr. 215/2024. Argumentele-cheie ale Curții pot fi sintetizate în câteva teze principale.
În primul rând, Curtea a statuat că diferențele de venit lunar între angajați cu aceeași funcție și vechime, dar din instituții diferite, nu încalcă principiul egalității în drepturi. Legea nu stabilește diferențe la nivelul salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, iar atribuțiile, competențele și responsabilitățile pot fi diferite chiar și pentru funcții identice, în funcție de instituția angajatoare.
În al doilea rând, instanța constituțională a subliniat că sporurile, primele, compensațiile și celelalte adaosuri nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Statul are deplina legitimitate constituțională de a le acorda în funcție de veniturile bugetare realizate. Limitarea lor nu echivalează cu o diminuare a salariului de bază.
În al treilea rând, Curtea a reamintit că sporurile au, prin voința legiuitorului, un caracter variabil — fiind stabilite prin raportare la o limită maximă, nu la un cuantum fix. Stabilirea valorii concrete revine fiecărui ordonator de credite, care trebuie să se încadreze în sumele aprobate în bugetul propriu, conform art. 3 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.
În fine, Curtea a conchis că regula plafonării la 30% reprezintă opțiunea legiuitorului, exercitată în limitele Constituției și aplicabilă nediferențiat întregului personal bugetar, fără privilegii și fără discriminări. Nici art. 41 din Constituție nu impune obligații cu privire la drepturi salariale suplimentare, ci doar instituirea unui salariu minim brut pe țară.
Ce înseamnă practic pentru angajații din justiție
Decizia, definitivă și general obligatorie, închide o cale de atac pe care personalul din justiție o folosise în ultimii ani pentru a contesta plafonarea sporurilor. Consecințele practice sunt clare: mecanismul de calcul al sporurilor rămâne cel prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, cu plafonul de 30% aplicat pe fiecare ordonator de credite; hotărârile judecătorești anterioare privind valoarea de referință sectorială nu pot fi invocate pentru a depăși acest plafon; iar eventualele diferențe salariale între angajați cu aceeași funcție din instituții diferite rămân o consecință legală a modului de gestionare bugetară, nu o discriminare constituțională.
Pentru angajații și sindicatele din sistemul judiciar, decizia Curții semnalează că orice modificare a plafonului de 30% sau a modului de calcul al sporurilor poate veni exclusiv pe cale legislativă, prin intervenția Parlamentului, și nu pe calea contenciosului constituțional. Atenția acestor categorii profesionale ar trebui îndreptată, prin urmare, spre dialogul social și inițiativele legislative de amendare a Legii-cadru nr. 153/2017.
Sursa: DECIZIA nr. 38 din 20 ianuarie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-07-13.
