Curtea Constituțională clarifică răspunderea penală a persoanelor juridice

Curtea Constituțională confirmă: persoanele juridice și fizice pot răspunde simultan pentru constituirea unui grup infracțional organizat

Prin Decizia nr. 691 din 4 decembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial la 10 iulie 2026, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva art. 367 alin. (6) din Codul penal — norma care definește grupul infracțional organizat. Decizia, pronunțată cu unanimitate de voturi și definitivă, tranșează o problemă recurentă în practica penală a afacerilor: poate fi sancționată penal atât persoana juridică, cât și reprezentantul său fizic, pentru aceeași infracțiune de constituire a unui grup infracțional organizat, fără a se încălca principiul ne bis in idem? Răspunsul Curții este afirmativ, iar implicațiile vizează direct administratorii, asociații și acționarii societăților comerciale care ar putea fi cercetați penal alături de entitățile pe care le conduc.

Context și obiective

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Eugraf Grăjdeanu în cadrul unui dosar penal aflat pe rolul Curții de Apel Brașov — Secția penală, având ca obiect stabilirea vinovăției sub aspectul infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 din Codul penal. Autorul excepției a susținut, în esență, că noțiunea de „persoane" din cuprinsul alin. (6) al articolului menționat — care definește grupul infracțional organizat ca „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni" — permite o dublă incriminare. Argumentul central era că un acționar sau asociat persoană fizică poate fi tras la răspundere penală concomitent cu persoana juridică în cadrul căreia deține respectiva calitate, ceea ce ar echivala cu sancționarea de două ori a aceleiași persoane pentru aceeași faptă.

Autorul a invocat încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție privind calitatea legii, a art. 22 privind dreptul la viață și integritate, a art. 23 alin. (1) și (12) privind libertatea individuală, precum și a unor norme europene și internaționale, inclusiv art. 5 și 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Cine este vizat

Decizia interesează în mod direct administratorii, reprezentanții legali, asociații și acționarii persoanelor juridice de drept privat care pot fi cercetați penal pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat. Curtea a reiterat distincția fundamentală: persoana juridică și persoana fizică care acționează în numele acesteia sunt subiecți de drept penal distincți, cu rezoluții infracționale diferite și cu regimuri sancționatorii diferite. Această distincție se aplică indiferent de forma juridică a entității sau de natura relației dintre persoana fizică și persoana juridică — fie ea de reprezentare legală, convențională sau de mandat.

Curtea a subliniat, de asemenea, că persoanele juridice de drept public nu pot fi trase la răspundere penală, întrucât statul, ca titular al dreptului de a pedepsi, nu se poate supune propriei represiuni, iar autoritățile și instituțiile publice nu și-ar mai putea îndeplini atribuțiile în aceste condiții.

Rațiunea juridică a deciziei

Motivarea Curții Constituționale se construiește pe mai multe paliere de argumentație, cu trimitere expresă la jurisprudența sa anterioară consolidată, în special Decizia nr. 302 din 9 iunie 2020 și Decizia nr. 156 din 27 martie 2018.

În primul rând, Curtea a reafirmat că răspunderea penală a persoanei juridice, introdusă în dreptul penal român prin Legea nr. 278/2006, constituie o ficțiune juridică, expresie a politicii penale a legiuitorului. Această formă de răspundere funcționează prin mecanismul transferului subiectivității: latura subiectivă a infracțiunii comise de persoana juridică se realizează prin subiectivitatea persoanei fizice care acționează în numele ei. Cu alte cuvinte, persoana juridică nu „gândește" și nu „vrea" în sens propriu — vinovăția sa este dedusă din modul în care organele sau reprezentanții săi legali înțeleg să își îndeplinească mandatul.

În al doilea rând, art. 135 alin. (3) din Codul penal prevede în mod expres că răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte. Curtea a calificat coexistența celor două forme de răspundere nu ca o dublă incriminare, ci ca o consecință firească a existenței a doi subiecți activi distincți, cu rezoluții infracționale diferite și interese individuale diferite. Chiar dacă persoana juridică nu poate acționa decât prin intermediul persoanei fizice, scopul urmărit de fiecare în parte la momentul participării la grupul infracțional organizat este, din punct de vedere juridic, diferit.

În al treilea rând, Curtea a înlăturat incidența principiului ne bis in idem, reglementat de art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană a drepturilor omului, observând că acesta are natură procedurală, în timp ce textul criticat — art. 367 alin. (6) din Codul penal — conține o normă de drept substanțial. Principiul ne bis in idem interzice urmărirea sau judecarea aceleiași persoane de două ori pentru aceeași faptă, or în ipoteza analizată persoanele trase la răspundere sunt diferite, raporturile juridice penale de conflict sunt diferite, iar pedepsele aplicabile sunt diferite.

Regimul sancționator distinct

Curtea a evidențiat diferența fundamentală dintre pedepsele aplicabile persoanei fizice și cele aplicabile persoanei juridice. Persoanei fizice i se aplică pedepsele prevăzute la art. 53-55 din Codul penal — detențiunea pe viață, închisoarea sau amenda penală. Persoanei juridice i se aplică pedepsele prevăzute la art. 136 din Codul penal:

• Amenda penală (pedeapsă principală)
• Dizolvarea persoanei juridice
• Suspendarea activității sau a uneia dintre activități pe o durată de la 3 luni la 3 ani
• Închiderea unor puncte de lucru pe o durată de la 3 luni la 3 ani
• Interzicerea participării la procedurile de achiziții publice pe o durată de la 1 la 3 ani
• Plasarea sub supraveghere judiciară
• Afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare

Această diferență de regim sancționator confirmă, în optica Curții, că nu poate fi vorba despre o dublă pedepsire a aceleiași persoane.

Ce trebuie să știți acum

Decizia nr. 691/2025 nu modifică legislația existentă, ci confirmă constituționalitatea cadrului normativ actual. Cu toate acestea, ea consolidează o jurisprudență constantă care are consecințe practice importante pentru mediul de afaceri. Administratorii și reprezentanții legali ai societăților comerciale trebuie să rețină că participarea persoanei juridice pe care o conduc la activități susceptibile de a fi calificate drept grup infracțional organizat nu îi exonerează de răspundere individuală. Dimpotrivă, aceștia pot fi cercetați și condamnați penal în paralel cu entitatea juridică, fără ca această situație să constituie o încălcare a drepturilor fundamentale. Decizia este definitivă, general obligatorie și produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial.

Sursa: DECIZIA nr. 691 din 4 decembrie 2025, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-07-10.