Curtea Constituțională confirmă: nesuspendarea judecății la ridicarea excepției de neconstituționalitate și limitarea contestației în anulare sunt conforme Legii fundamentale
Prin Decizia nr. 452 din 16 octombrie 2025, publicată în Monitorul Oficial la 9 iunie 2026, Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 367 alin. (9) și ale art. 426 lit. a) și d) din Codul de procedură penală. Sesizarea a fost formulată de Radu Ioan Olimpiu în două dosare aflate pe rolul Tribunalului Mureș — Secția penală, instanța constituțională confirmând încă o dată că reglementarea actuală a nesuspendării judecății penale la invocarea excepției de neconstituționalitate, precum și condițiile stricte de exercitare a contestației în anulare nu contravin drepturilor fundamentale garantate de Constituție și de Convenția europeană a drepturilor omului.
Context și obiective
Decizia se înscrie într-o jurisprudență constantă a Curții Constituționale privind două chestiuni procedurale distincte, dar recurente în practica instanțelor penale. Prima vizează art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, care prevede expres că „ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei". Această normă reflectă modificarea legislativă operată prin Legea nr. 177/2010, prin care a fost abrogată suspendarea de drept a judecății pe durata soluționării excepțiilor de neconstituționalitate — mecanism care, în practică, se transformase într-un instrument de tergiversare a proceselor.
A doua chestiune privește art. 426 lit. a) și d) din Codul de procedură penală, care reglementează cazurile limitativ prevăzute în care poate fi formulată contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive. Autorul excepției a contestat faptul că anumite încheieri definitive — cele pronunțate în temeiul art. 318 alin. (16) și art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală — nu pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac, considerând că limitarea aduce atingere dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.
Curtea a conexat cele două dosare (nr. 1.664D/2021 și nr. 1.665D/2021), întrucât au fost ridicate de același autor și vizează dispoziții din același act normativ.
Cine este vizat
Decizia prezintă relevanță directă pentru justițiabilii din procesele penale care invocă excepții de neconstituționalitate ca strategie procesuală și pentru cei care intenționează să atace hotărâri penale definitive pe calea contestației în anulare. În mod particular, sunt vizate părțile care speră că ridicarea unei excepții de neconstituționalitate ar putea determina suspendarea judecății, precum și cele care doresc extinderea sferei hotărârilor susceptibile de contestație în anulare dincolo de cazurile strict reglementate de lege.
Practicienii dreptului penal — avocați, judecători, procurori — trebuie să rețină consolidarea jurisprudenței constituționale pe aceste două paliere, ceea ce reduce marja de interpretare în fața instanțelor de fond.
Argumentele autorului și poziția instituțiilor
Autorul excepției a invocat încălcarea mai multor dispoziții constituționale, printre care art. 1 alin. (3) și (5) privind criteriile de calitate a legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum și art. 6 și art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului. În esență, acesta a susținut că interzicerea suspendării cauzei penale la ridicarea excepției de neconstituționalitate îl pune în imposibilitatea de a beneficia de efectele unei eventuale decizii favorabile a Curții, iar limitarea contestației în anulare doar la hotărârile pronunțate în apel exclude în mod nejustificat anumite încheieri definitive de la controlul judiciar extraordinar.
Tribunalul Mureș a apreciat excepția ca neîntemeiată, invocând jurisprudența anterioară a Curții Constituționale. Guvernul a susținut, în Dosarul nr. 1.665D/2021, inadmisibilitatea excepției, iar în subsidiar respingerea acesteia, subliniind că reglementarea contestației în anulare ca o cale extraordinară strictă protejează autoritatea de lucru judecat și principiul securității raporturilor juridice. Reprezentanta Ministerului Public a solicitat, de asemenea, respingerea excepției. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis puncte de vedere.
Motivarea Curții Constituționale
În privința art. 367 alin. (9), Curtea a reiterat raționamentul expus în decizii anterioare, printre care Decizia nr. 71/2024, Decizia nr. 814/2017, Decizia nr. 449/2017 și Decizia nr. 297/2015. Instanța constituțională a reținut că opțiunea legiuitorului de a elimina suspendarea de drept a judecății s-a întemeiat pe constatarea că invocarea excepțiilor de neconstituționalitate era folosită frecvent ca instrument de tergiversare, pervertind scopul primordial al controlului de constituționalitate — interesul general al societății de a asana legislația de vicii de neconstituționalitate — într-un scop eminamente personal al unor părți litigante. Măsura adoptată asigură, în viziunea Curții, echilibrul procesual și egalitatea de arme între părțile cu interese contrare.
În ceea ce privește art. 426 lit. a) și d), Curtea a reamintit, invocând Decizia nr. 427/2024 și Decizia nr. 501/2016, că contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată exclusiv în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei. Legiuitorul dispune de competența constituțională, conferită de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, de a stabili procedura de judecată și modalitatea de exercitare a căilor de atac, inclusiv de a exclude sau limita utilizarea anumitor instrumente procesuale, cu condiția respectării drepturilor și libertăților fundamentale. Curtea a subliniat că dreptul de acces liber la justiție nu presupune accesul la toate căile de atac și la toate categoriile de instanțe, indiferent de obiectul cauzei.
Ce trebuie reținut
Decizia nr. 452/2025 nu aduce modificări legislative, ci consolidează o jurisprudență deja consacrată. Pentru practicienii din domeniul dreptului penal, principalele concluzii sunt următoarele.
În primul rând, ridicarea unei excepții de neconstituționalitate în cursul judecății penale nu produce efectul suspendării procesului, iar acest regim a fost validat constituțional în mod repetat. Orice strategie procesuală care mizează pe o eventuală suspendare trebuie reconsiderată.
În al doilea rând, contestația în anulare rămâne o cale de atac extraordinară cu aplicabilitate strictă, limitată la cazurile prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală și doar împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei. Încheierile pronunțate în temeiul art. 318 alin. (16) și art. 341 alin. (8) nu intră în sfera hotărârilor susceptibile de acest remediu procesual.
În al treilea rând, frecvența cu care aceleași dispoziții legale sunt contestate în fața Curții Constituționale nu echivalează, în sine, cu existența unei probleme de constituționalitate, atâta timp cât instanța constituțională menține în mod constant aceeași soluție de respingere.
Decizia este definitivă și general obligatorie.
Sursa: DECIZIA nr. 452 din 16 octombrie 2025, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-06-09.
