Curtea Constituțională confirmă legalitatea cheltuielilor judiciare în procesul penal: Decizia nr. 22/2026
Curtea Constituțională a României a respins, prin Decizia nr. 22 din 15 ianuarie 2026, publicată în Monitorul Oficial la 3 iunie 2026, excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva art. 275 alin. (2) și art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Hotărârea, adoptată cu unanimitate de voturi sub președinția Elenei-Simina Tănăsescu, reafirmă o jurisprudență constantă: obligația de a suporta cheltuielile judiciare avansate de stat revine persoanei a cărei cerere a fost respinsă, fără ca acest mecanism să încalce accesul liber la justiție sau egalitatea în drepturi. Decizia prezintă interes pentru toți justițiabilii care formulează contestații, apeluri sau alte cereri în procesul penal și care riscă să suporte costuri procedurale în cazul respingerii.
Context și cadrul procesual
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Marin-Viorel Melinescu în fața Judecătoriei Bălcești, în contextul unei contestații la executare formulate împotriva unei încheieri prin care i se respinsese plângerea împotriva unei ordonanțe de clasare. Autorul fusese obligat la plata sumei de 150 de lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, și a contestat constituționalitatea normei care fundamentează această obligație de plată.
Argumentele autorului s-au articulat pe două direcții. Pe de o parte, acesta a susținut că formularea „contestația sau cererea" din art. 275 alin. (2) este prea largă și generează ambiguitate, permițând instanțelor interpretări variate și discreționare. Pe de altă parte, a invocat o vătămare prin lipsa căii de atac împotriva plângerii respinse în camera preliminară, prevăzută de art. 341 alin. (8), solicitând totodată Curții redefinirea textului de lege criticat.
Soluția Curții: inadmisibilitate și netemeinicie
Curtea Constituțională a pronunțat o soluție diferențiată pentru cele două texte de lege atacate. În ceea ce privește art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, referitor la caracterul definitiv al încheierilor din procedura camerei preliminare, excepția a fost respinsă ca inadmisibilă. Curtea a constatat că aceste dispoziții nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția — o contestație la executare — și, prin urmare, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. O excepție ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este ea însăși inadmisibilă, deoarece decizia Curții nu ar produce niciun efect în cauza respectivă.
Referitor la art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală — norma centrală a cauzei — excepția a fost respinsă ca neîntemeiată. Curtea și-a întemeiat soluția pe o jurisprudență bogată și constantă, citând, printre altele, Decizia nr. 87/2016, Decizia nr. 742/2019 și Decizia nr. 329/2023. Argumentele-cheie reținute de instanța de contencios constituțional sunt următoarele: niciun text constituțional nu consacră principiul gratuității actului de justiție; cheltuielile judiciare avansate de stat trebuie suportate de partea responsabilă; determinarea cheltuielilor se realizează pe baza unor criterii legale, obiective, stabilite distinct pentru fiecare categorie, ceea ce exclude orice apreciere subiectivă sau arbitrară a instanței.
Cine este vizat
Decizia interesează în mod direct justițiabilii implicați în procese penale care formulează apeluri, recursuri în casație, contestații sau orice alte cereri și ale căror demersuri sunt respinse sau retrase. Mecanismul cheltuielilor judiciare prevăzut de art. 275 alin. (2) se aplică uniform tuturor persoanelor, fără excepții, ceea ce, în opinia Curții, confirmă respectarea principiului egalității în drepturi consacrat de art. 16 din Constituție.
De asemenea, decizia este relevantă pentru practicieni — avocați și consilieri juridici — care trebuie să informeze corect clienții cu privire la riscul suportării cheltuielilor judiciare în cazul respingerii cererilor formulate în procesul penal.
Principii reafirmate și limite ale controlului de constituționalitate
Dincolo de soluția concretă, decizia reiterează două principii fundamentale ale activității Curții Constituționale. Primul vizează imposibilitatea substituirii în rolul autorului excepției: simpla enumerare a unor texte constituționale, fără motivarea concretă a pretinsei contrarietăți, nu poate fundamenta o critică de neconstituționalitate. Al doilea se referă la limitele competenței Curții: aceasta nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului, întrucât s-ar transforma într-un legislator pozitiv, cu încălcarea art. 61 alin. (1) din Constituție, care rezervă funcția legislativă Parlamentului.
Ce trebuie să rețină justițiabilii
Obligația de a suporta cheltuielile judiciare avansate de stat în cazul respingerii unei cereri în procesul penal rămâne pe deplin constituțională și aplicabilă. Persoanele care intenționează să formuleze contestații, apeluri sau alte cereri procedurale trebuie să evalueze cu atenție șansele de succes ale demersurilor lor, inclusiv prin prisma riscului financiar asociat. Consultarea unui avocat specializat înainte de introducerea unor astfel de cereri este recomandabilă pentru a evita cheltuieli inutile și a identifica corect căile procedurale adecvate.
Sursa: DECIZIA nr. 22 din 15 ianuarie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-06-03.



