DECIZIA nr. 65 din 22 ianuarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3) și ale art. 457 alin. (1) cu referire la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală
În vigoare
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3) și ale art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară - Serviciul judiciar penal în Dosarul nr. 1.051/1/2021 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.648D/2021.
punctul 2.
Dezbaterile au avut loc la data de 11 decembrie 2025, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2026, când a pronunțat prezenta decizie.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 3.
Prin Sentința penală nr. 269/PI din 23 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.051/1/2021, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3) și ale art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară - Serviciul judiciar penal într-o cauză având ca obiect soluționarea revizuirii formulate împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a respins ca inadmisibil apelul declarat de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva unei sentințe penale pronunțate de prima instanță, procedură în care a fost invocată o decizie a Curții Constituționale de admitere a excepției de neconstituționalitate (Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020). Prin sentința prin care a fost sesizată Curtea Constituțională, Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
punctul 4.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că, referitor la dispozițiile art. 453 alin. (3) și ale art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală, dar numai în ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, prin care a reținut că soluția legislativă care excludea posibilitatea revizuirii unei hotărâri de achitare încalcă dispozițiile art. 16, 21 și 131 din Constituție.
punctul 5.
Autorul apreciază ca fiind aplicabile considerentele deciziei Curții Constituționale antereferite și cu privire la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, susținând că sunt neconstituționale soluțiile legislative prevăzute de art. 453 alin. (3) și de art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală, care permit revizuirea hotărârii judecătorești ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate doar în favoarea condamnatului.
punctul 6.
Susține că dispozițiile art. 131 din Constituție impun legiuitorului să îi asigure procurorului posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești, ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate invocate de acesta, indiferent dacă cererea este formulată în favoarea sau în defavoarea unei persoane condamnate sau achitate. Menționează că posibilitatea formulării unei cereri de revizuire doar în favoarea persoanei condamnate este contrară art. 16 din Constituție, întrucât se creează un tratament discriminatoriu față de părțile civile care au invocat alte cazuri de revizuire.
punctul 7.
Invocă încălcarea art. 21 din Constituție pentru aceleași argumente reținute de Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 2 din 17 ianuarie 2017.
punctul 8.
Totodată, reține că se încalcă și dispozițiile art. 1 alin. (5) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție, întrucât decizia de admitere a excepției de neconstituționalitate invocată în cauză nu produce efecte, lipsind de fundament însuși controlul de constituționalitate.
punctul 9.
Susține, de asemenea, că dispozițiile criticate contravin și prevederilor art. 129 prin raportare la cele ale art. 53 din Constituție, întrucât limitarea dreptului de a formula cererea de revizuire, întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, doar în favoarea inculpatului nu îndeplinește exigențele constituționale referitoare la restrângerea dreptului prevăzut de art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție.
punctul 10.
Curtea de Apel Timișoara - Secția penală apreciază că dispozițiile art. 453 alin. (3) și ale art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale invocate. În acest sens, susține că inexistența soluției de achitare în enumerarea prevăzută în art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, fiind justificată de existența unor cazuri diferite de revizuire, acest tratament diferit având ca scop protejarea securității raporturilor juridice mai ales în situația unei persoane achitate definitiv. Susține că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, putând face obiectul unor limitări. În acest sens, invocă hotărârile din 21 februarie 1975 și din 28 mai 1985, pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Golder împotriva Regatului Unit, respectiv Ashingdane împotriva Regatului Unit. Totodată, susține că egalitatea în drepturi între cetățeni se referă la recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu la identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri. În ceea ce privește rolul procurorului, reține că dispozițiile criticate permit inițierea și exercitarea căii de atac a revizuirii, acest drept fiind exercitat în cauză.
punctul 11.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) și ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
punctul 12.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Menționează că dispozițiile criticate fac inaplicabile, în situații precum cea în cauză, deciziile Curții Constituționale în chiar litigiul în care neconstituționalitatea textului de lege a fost invocată. Precizează că normele legale criticate aduc atingere principiilor constituționale privind egalitatea în drepturi și accesul liber la justiție, precum și celor privind rolul Ministerului Public în procesul penal.
punctul 13.
Arată că, referitor la art. 453 alin. (3) și art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală, dar numai în ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, astfel că, pentru identitate de rațiune, considerentele și soluția instanței de contencios constituțional sunt aplicabile și în prezenta cauză.
punctul 14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile comunicate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 457 alin. (1) și ale art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală. În raport cu motivele de neconstituționalitate formulate de autor prin notele scrise și având în vedere mențiunile instanței de judecată din considerentele actului de sesizare, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 alin. (3) și ale art. 457 alin. (1) cu referire la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală.
punctul 17.
Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, dispozițiile art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. I pct. 50 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.
punctul 18.
Pentru aceste motive, se impune ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală, reglementarea în vigoare la data sesizării Curții Constituționale.
punctul 19.
Textele de lege criticate au următorul conținut:
-
Art. 453 alin. (1) lit. f): „Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.“;
-
Art. 453 alin. (3): „(3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.“;
-
Art. 457 alin. (1): „(1) Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepția cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.“
punctul 20.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea supremației Constituției, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, ale art. 131 referitor la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară și ale art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale.
punctul 21.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată cu ocazia soluționării unei cereri de revizuire formulate, printre altele, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, fiind invocată, în acest sens, Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 19 august 2020, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 88^1 alin. (6) și ale art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituționale.
punctul 22.
Curtea reține că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, a fost invocată, de asemenea, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Însă, constatând incidența în mod simultan a două cauze de inadmisibilitate ce vizau, în egală măsură, obiectul excepției de neconstituționalitate și aplicând criteriile de stabilire a ordinii de examinare a condițiilor de admisibilitate reglementate de Legea nr. 47/1992, astfel cum acestea au fost statuate în jurisprudența instanței de control constituțional (Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022), Curtea a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 prin Decizia nr. 593 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 26 aprilie 2023. Pentru a pronunța această din urmă soluție, Curtea a reținut că prevederile art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 nu mai pot produce efecte juridice ulterior abrogării lor exprese, indiferent de stadiul soluționării cauzei ce intră în competența Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție. În aceste condiții, Curtea a constatat lipsa incidenței în cauză a Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, ceea ce a determinat concluzia potrivit căreia excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 este inadmisibilă, întrucât nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și dezvoltată în jurisprudența Curții Constituționale, și anume aceea ca textul de lege care formează obiect al excepției să fie „în vigoare“.
punctul 23.
Așadar, în pronunțarea soluției sale de inadmisibilitate, Curtea nu a avut în vedere Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, precitată, prin care a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
punctul 24.
Or, astfel cum s-a reținut în jurisprudența constantă a Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 188 din 8 aprilie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 16 septembrie 2025, paragrafele 35 și 36, Decizia nr. 589 din 31 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 23 iunie 2025, paragraful 24, și Decizia nr. 504 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2025, paragraful 16), autorul excepției poate beneficia de mecanismul procedural reglementat prin dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, prin intermediul căruia persoanele îndreptățite pot exercita o cale extraordinară de atac (revizuirea) pentru remedierea situației lor procesuale penale în care a fost invocată o excepție de neconstituționalitate admisă de Curtea Constituțională după pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive doar în măsura în care asupra aceleiași excepții de neconstituționalitate invocate Curtea pronunță o soluție procedurală de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.
punctul 25.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, astfel că autorul sesizării nu poate ca, pe calea revizuirii întemeiate pe Decizia nr. 593 din 24 noiembrie 2022, să beneficieze de efectele juridice ale Deciziei nr. 547 din 7 iulie 2020.
punctul 26.
De altfel, Curtea reține că prin sentința prin care a fost sesizată instanța de control constituțional a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de autorul excepției de neconstituționalitate. Așa încât Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este, la rândul ei, inadmisibilă, pentru lipsa legăturii cu soluționarea cauzei.
punctul 27.
Astfel, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]“. În acest sens, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că o atare excepție de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluționarea cauzei, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, paragraful 18, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, paragraful 22, și Decizia nr. 784 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 6 martie 2018, paragraful 16).
punctul 28.
Așadar, ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3) și ale art. 457 alin. (1) cu referire la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.
punctul 29.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3) și ale art. 457 alin. (1) cu referire la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară - Serviciul judiciar penal în Dosarul nr. 1.051/1/2021 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Nelu Bocancia
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
