Curtea Constituțională respinge ca inadmisibilă excepția privind revizuirea hotărârilor penale în baza deciziilor de neconstituționalitate
Prin Decizia nr. 65 din 22 ianuarie 2026, publicată în Monitorul Oficial la 29 iunie 2026, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3) și art. 457 alin. (1), cu referire la art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Excepția, ridicată de reprezentantul Ministerului Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, viza posibilitatea revizuirii hotărârilor judecătorești definitive ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate, nu doar în favoarea persoanei condamnate, ci și în defavoarea acesteia. Decizia, adoptată cu unanimitate de voturi, confirmă jurisprudența constantă a instanței de contencios constituțional în materia condițiilor de admisibilitate a excepțiilor de neconstituționalitate.
Context și obiective
Cauza își are originea în Dosarul nr. 1.051/1/2021 al Curții de Apel Timișoara — Secția penală, în cadrul căruia Ministerul Public a formulat o cerere de revizuire împotriva unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care fusese respins ca inadmisibil un apel declarat de parchet. În susținerea cererii de revizuire, procurorul a invocat Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020 a Curții Constituționale, prin care fuseseră declarate neconstituționale dispoziții din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, referitoare la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție.
Problema de drept ridicată privea limitarea impusă de legislația procesuală penală în ceea ce privește revizuirea hotărârilor judecătorești definitive pe baza unei decizii de neconstituționalitate. Potrivit art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală, cazul de revizuire întemeiat pe o decizie de neconstituționalitate — prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f) — poate fi invocat exclusiv în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei. Autorul excepției a considerat că această limitare este discriminatorie și contravine mai multor principii constituționale.
Cine este vizat
Decizia interesează în mod direct practicienii dreptului penal — procurori, avocați și judecători — care operează cu mecanismul revizuirii hotărârilor penale definitive în baza deciziilor de neconstituționalitate ale Curții Constituționale. Problema ridicată privea, în esență, simetria procesuală: dacă revizuirea întemeiată pe o decizie de admitere a unei excepții de neconstituționalitate trebuie să fie disponibilă nu doar în favoarea condamnatului, ci și în defavoarea acestuia, inclusiv la inițiativa Ministerului Public.
Deși soluția Curții nu tranșează fondul problemei de constituționalitate — excepția fiind respinsă ca inadmisibilă —, ea rămâne relevantă pentru toți participanții la procesul penal care ar dori să utilizeze calea revizuirii în temeiul art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală.
Argumentele autorului excepției și pozițiile instituționale
Ministerul Public a invocat încălcarea mai multor dispoziții constituționale: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 131 referitor la rolul Ministerului Public, art. 1 alin. (5) privind supremația Constituției și art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale. Argumentul central era că limitarea revizuirii doar în favoarea condamnatului creează un tratament discriminatoriu și face inaplicabile, în anumite situații, chiar deciziile de neconstituționalitate în procesele în care au fost invocate.
Autorul a invocat, prin analogie, Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, prin care Curtea Constituțională constatase că excluderea posibilității revizuirii unei hotărâri de achitare — în contextul altui caz de revizuire, cel de la art. 453 alin. (1) lit. a) — încalcă Constituția.
Guvernul a susținut că excepția este întemeiată, apreciind că normele criticate aduc atingere principiilor egalității în drepturi, accesului la justiție și rolului Ministerului Public. În schimb, Curtea de Apel Timișoara a considerat dispozițiile conforme cu Constituția, argumentând că tratamentul diferențiat este justificat de necesitatea protejării securității raporturilor juridice, în special în cazul persoanelor achitate definitiv. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat puncte de vedere.
Soluția Curții Constituționale și motivarea
Curtea Constituțională a respins excepția ca inadmisibilă, fără a se pronunța asupra fondului problemei de constituționalitate. Motivarea se fundamentează pe două argumente principale.
În primul rând, Curtea a constatat că autorul excepției nu putea beneficia de mecanismul revizuirii prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală în legătură cu Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020. Aceasta deoarece, în aceeași cauză, fusese invocată și o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 indice 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004, iar Curtea Constituțională respinsese acea excepție ca inadmisibilă prin Decizia nr. 593 din 24 noiembrie 2022, constatând că dispozițiile respective nu mai pot produce efecte juridice ulterior abrogării lor exprese. Conform jurisprudenței constante a Curții, mecanismul revizuirii în temeiul art. 453 alin. (1) lit. f) operează doar atunci când Curtea pronunță o soluție procedurală de respingere a excepției ca devenită inadmisibilă, nu și în alte ipoteze de inadmisibilitate.
În al doilea rând, Curtea a reținut că cererea de revizuire fusese respinsă ca inadmisibilă de către Curtea de Apel Timișoara, iar o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este ea însăși inadmisibilă, pentru lipsa legăturii cu soluționarea cauzei, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Indiferent de soluția pe care ar fi pronunțat-o Curtea Constituțională pe fond, aceasta nu ar fi produs niciun efect concret în cauza respectivă.
Relevanță practică
Decizia nr. 65/2026 nu rezolvă pe fond întrebarea dacă revizuirea întemeiată pe o decizie de neconstituționalitate ar trebui să fie disponibilă și în defavoarea condamnatului. Problema rămâne deschisă din perspectivă constituțională, iar argumentele Ministerului Public și ale Guvernului în favoarea simetriei procesuale nu au fost infirmate pe fond, ci doar lăsate fără răspuns din motive procedurale.
Pentru practicienii dreptului penal, decizia reconfirmă câteva principii procedurale importante: condițiile stricte de admisibilitate a excepțiilor de neconstituționalitate, inclusiv cerința legăturii cu soluționarea cauzei; regimul juridic specific al revizuirii întemeiate pe decizii de neconstituționalitate, care presupune ca decizia Curții Constituționale să fie una de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției ridicate în cauza respectivă; și inadmisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în acțiuni ele însele ab initio inadmisibile.
De asemenea, decizia subliniază că modificarea art. 453 alin. (3) prin Legea nr. 201/2023 nu a fost luată în considerare de Curte, care s-a pronunțat asupra formei textului în vigoare la data sesizării, confirmând astfel principiul potrivit căruia analiza de constituționalitate se raportează la reglementarea aplicabilă în cauza concretă.
Sursa: DECIZIA nr. 65 din 22 ianuarie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-06-29.
