DECIZIA nr. 615 din 20 noiembrie 2025referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Alexandru Csiki în Dosarul nr. 6.309/257/2019 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 977D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că intră în marja de apreciere a legiuitorului să stabilească repere abstracte în ceea ce privește aplicarea legii și că aceasta se interpretează și se aplică în funcție de situația concretă. Judecătorul poate aprecia, prin raportare la reperul unui observator obiectiv și rezonabil, care defecțiuni pot avea un caracter major, esențial pentru sistemul de frânare, mecanismul de direcție, sistemul de iluminare sau de avertizare sonoră, aceste carențe afectând în mod evident eficiența acestor elemente necesare conducerii, în condiții de siguranță, a unui autovehicul pe drumurile publice.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea din 24 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.309/257/2019, Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Alexandru Csiki într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de apel împotriva unei sentințe prin care s-a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de textul legal criticat.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia invocă o serie de aspecte de fapt ale speței și menționează că stabilirea „deficiențelor majore“ a căror săvârșire constituie contravenție este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile și condițiile necesare operațiunii de constatare și sancționare. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenția, judecătorul însuși nu dispune de reperele necesare în aplicarea și interpretarea legii, cu prilejul soluționării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Insuficienta descriere a faptei contravenționale nu le permite persoanelor să realizeze o apărare eficientă în contradictoriu cu organul constatator, punându-le într-o situație de inferioritate față de organul administrativ în ceea ce privește posibilitatea formulării de apărări pentru dovedirea nelegalității sau netemeiniciei constatărilor menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție. De asemenea, se apreciază că prevederile criticate sunt caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate și sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. În final, în susținerea admiterii excepției, autorul acesteia invocă considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 152 din 6 mai 2020 referitoare la cerințele de calitate a legii și la prezumția de nevinovăție în dreptul contravențional.
punctul 6.
Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția invocată este întemeiată, întrucât stabilirea „deficiențelor majore“ ce constituie temeiul aplicării sancțiunii contravenționale este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără stabilirea unor criterii minime care să fie avute în vedere la evaluarea situației de fapt. Legiuitorul face referire în mod expres la noțiunea de deficiență majoră, astfel că, per a contrario, deficiențele minore nu constituie contravenție. Or, în lipsa unor criterii clare de delimitare a celor două tipuri de defecțiuni, norma juridică nu are caracter previzibil, fiind imposibil pentru un conducător auto să își adapteze conduita în mod corespunzător. Mai mult decât atât, stabilirea criteriilor nu trebuie să se raporteze exclusiv la natura defecțiunilor, ci și la existența acestora în raport cu condițiile concrete de trafic.
punctul 7.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, având următorul cuprins: „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: (...) 18. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu deficiențe majore, altele decât cele prevăzute la art. 101 alin. (1) pct. 11 (deficiențe majore la sistemul de frânare sau mecanismul de direcție, la sistemul de iluminare sau de avertizare sonoră ori când acestea lipsesc - s.n.).“
punctul 11.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind cerințele de calitate a legii.
punctul 12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției invocă o serie de aspecte de fapt ale speței, precizând că instanțele judecătorești nu dispun de reperele necesare în aplicarea și interpretarea legii, cu prilejul soluționării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. O atare critică excedează controlului de constituționalitate, având în vedere că vizează aspecte referitoare la modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești. Or, în ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare - interpretarea, respectiv aplicarea legii -, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).
punctul 13.
Astfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii, iar prin Decizia nr. 317 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 29 octombrie 2021, paragraful 25, s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției, iar interpretarea și aplicarea normelor în litigiul dedus judecății reprezintă atribuția instanțelor de judecată, pentru determinarea înțelesului acestora existând instituția recursului în interesul legii sau instituția hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
punctul 14.
Pe de altă parte, Curtea observă că, în speță, autorul excepției are în vedere, de fapt, aspecte referitoare la aplicarea normei juridice de către organele competente, menționând că prin formularea „deficiențe majore“ din cuprinsul art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 se conferă posibilitatea agentului constatator de a decide, în mod arbitrar, dacă anumite aspecte sunt deficiențe majore sau nu. Or, din ansamblul criticilor astfel formulate, Curtea constată că acestea vizează ca finalitate concretă completarea/modificarea dispozițiilor de lege criticate, or, o asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Modificarea conținutului unei norme juridice reprezintă o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“ (a se vedea în acest sens și Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014).
punctul 15.
Prin urmare, prezenta excepție de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.
punctul 16.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Alexandru Csiki în Dosarul nr. 6.309/257/2019 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
