DECIZIA nr. 110 din 5 februarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 din Codul de procedură civilă
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adriana-Mihaela State în Dosarul nr. 1.673/100/2021 al Tribunalului Maramureș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.845D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere motivarea în concret a acesteia, precum și faptul că sunt criticate carențe în reglementarea dispozițiilor art. 509 din Codul de procedură civilă. Totodată, acesta face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 643 din 20 noiembrie 2025*), încă nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
*) Decizia Curții Constituționale nr. 643 din 20 noiembrie 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 21 mai 2026.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 4.
Prin Decizia civilă nr. 413/R/2021 din 7 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul 1.673/100/2021, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Adriana-Mihaela State într-o cauză privind soluționarea unei cereri de revizuire. Curtea Constituțională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului formulat împotriva deciziei civile pronunțate de Tribunalul Maramureș prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții, pe motivul că excepția de neconstituționalitate nu vizează conținutul unei norme legale în vigoare, ci o omisiune de reglementare.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că norma criticată este neconstituțională deoarece în timp ce Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 permite revizuirea hotărârilor judecătorești în cazul încălcării dreptului Uniunii Europene, art. 509 din Codul de procedură civilă nu prevede un asemenea temei. Astfel, dispozițiile criticate sunt neconstituționale deoarece nu prevăd un temei de revizuire a hotărârilor judecătorești pronunțate în recurs sau pronunțate ca definitive în apel, asupra fondului sau care evocă fondul, în situația în care hotărârile au fost date cu încălcarea dreptului comunitar, respectiv drepturilor specificate în Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale, în Tratatul de funcționare al Uniunii Europene, precum și în alte documente cu caracter normativ elaborate de organismele oficiale ale Uniunii Europene, coroborate cu jurisprudența Curții Europene de Justiție și Curții Europene a Drepturilor Omului. Această omisiune legislativă generează o inechitate gravă, întrucât cetățenii implicați în procese civile nu beneficiază de aceleași garanții juridice precum cei din sfera contenciosului administrativ. În acest context, autoarea apreciază că lipsa unui temei de revizuire în caz de încălcare a dreptului european contravine normelor constituționale și afectează grav echitatea și coerența sistemului juridic românesc.
punctul 6.
Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 7.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 509 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:
Citat
Articolul 509
Alineatul (1)
Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
punctul 1.
s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
punctul 2.
obiectul pricinii nu se află în ființă;
punctul 3.
un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
punctul 4.
un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;
punctul 5.
după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
punctul 6.
s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
punctul 7.
statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere;
punctul 8.
există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
punctul 9.
partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
punctul 10.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
punctul 11.
după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.
Alineatul (2)
Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.
punctul 11.
În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și art. 148 alin. (2) referitoare la prioritatea față de dispozițiile contrare din legile interne a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu.
punctul 12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea observă că nemulțumirea autoarei nu se circumscrie, în realitate, unei veritabile critici de neconstituționalitate, întrucât nu vizează o contrarietate între dispozițiile constituționale și normele supuse controlului, ci exprimă dezacordul față de opțiunea legiuitorului în materia motivelor de revizuire. Analiza argumentelor formulate relevă că autoarea își întemeiază excepția de neconstituționalitate pe faptul că motivul special de revizuire prevăzut de Legea contenciosului administrativ - respectiv ipoteza pronunțării unor hotărâri definitive cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene - nu este reglementat ca motiv general de revizuire în Codul de procedură civilă.
punctul 13.
Prin urmare, critica formulată nu privește neconformitatea normelor procesuale cu Legea fundamentală, ci exprimă dorința autoarei de a extinde un motiv special de revizuire, aplicabil exclusiv în contenciosul administrativ, la întreaga materie procesual civilă. Or, controlul de constituționalitate nu poate fi transformat într-un instrument de uniformizare legislativă sau într-un mijloc de a substitui Curtea Constituțională în rolul legiuitorului. Faptul că un motiv de revizuire este specific unei anumite proceduri nu echivalează cu o încălcare a principiilor constituționale, iar imposibilitatea generalizării sale nu poate fundamenta o critică veritabilă de neconstituționalitate.
punctul 14.
În acest sens a statuat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 6 octombrie 2015, în Cauza C-69/14 Târșia împotriva statului român, paragraful 42, aceasta stabilind că dreptul Uniunii, în special principiile echivalenței și efectivității, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o instanță națională să nu aibă posibilitatea de a revizui o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în cadrul unei acțiuni de natură civilă, în cazul în care această hotărâre se dovedește a fi incompatibilă cu o interpretare a dreptului Uniunii reținută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ulterior datei la care hotărârea menționată a rămas definitivă, chiar dacă o astfel de posibilitate există în ceea ce privește hotărârile judecătorești definitive incompatibile cu dreptul Uniunii pronunțate în cadrul unor acțiuni de natură administrativă.
punctul 15.
Mai mult decât atât, Curtea observă că motivarea excepției de neconstituționalitate are un caracter preponderent general și, pe alocuri, ambiguu, întrucât autoarea acesteia nu individualizează care sunt chestiunile concrete reglementate de textul de lege pretins contrare dreptului Uniunii Europene. Autoarea recurge la o argumentație abstractă, în care se confundă obligația statelor de a respecta dreptul Uniunii Europene cu obligațiile ce decurg din tratatele internaționale în materie de protecție a drepturilor omului.
punctul 16.
Or, pentru ca o excepție de neconstituționalitate întemeiată pe pretinsa încălcare a dreptului Uniunii Europene să fie admisibilă este necesar ca aceasta să cuprindă 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Deoarece excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, din cauza generalității sale, excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Totodată, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, Curtea Constituțională a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.
punctul 17.
Contrar celor anterior enunțate, autoarea nu a înțeles să indice în mod clar care sunt dispozițiile incidente din dreptul Uniunii Europene, care este conținutul lor normativ și în ce mod textul de lege criticat ar contraveni acestora sau o hotărâre pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene care să îi fie favorabilă într-o eventuală cale de atac, astfel cum cere motivul de revizuire prevăzut de Legea contenciosului administrativ. În lipsa unei asemenea delimitări, critica rămâne la nivelul unor afirmații generale privind obligația statului de a respecta dreptul Uniunii, fără a demonstra existența unei veritabile neconcordanțe între norma internă și norma europeană. De asemenea, invocarea cumulativă și nediferențiată a dreptului Uniunii Europene și a celui convențional diluează rigoarea juridică a argumentației, întrucât nu permite instanței constituționale să identifice obiectul real al criticii și să exercite controlul de constituționalitate în limitele sale legale, conducând la o confuzie conceptuală, întrucât cele două sisteme normative au naturi juridice distincte, mecanisme proprii de aplicare și condiții diferite de prevalență.
punctul 18.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 din Codul de procedură civilă, ridicată de Adriana-Mihaela State în Dosarul nr. 1.673/100/2021 al Tribunalului Maramureș - Secția I civilă.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 5 februarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Ioana-Laura Paris
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- 1 articole indexate separat, cu trimiterile rezolvate
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
