DECIZIA nr. 671 din 25 noiembrie 2025referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006 , precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2017, excepție ridicată de Banhazi Margareta și Serdult Karoly în Dosarul nr. 2.670/111/2020 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.510D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.609/D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, excepție ridicată de Vâlcovici Victor și Vâlcovici Gabriela în Dosarul nr. 5.277/3/2021 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.
punctul 4.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă că părțile Vâlcovici Victor și Vâlcovici Gabriela au transmis concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
punctul 5.
Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.609D/2021 la Dosarul nr. 2.510D/2021, care a fost primul înregistrat.
punctul 6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, referitor la criticile aduse prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, iar cu privire la criticile aduse prin raportare la prevederile art. 16 și 44 din Constituție pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
punctul 7.
Prin încheierile din 9 iunie 2021 și 2 noiembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 2.670/111/2020, respectiv nr. 5.277/3/2021, Tribunalul București - secțiile a IV-a și a V-a civile a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31, respectiv ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost invocată de Banhazi Margareta și Serdult Karoly și, respectiv, de Vâlcovici Victor și Vâlcovici Gabriela în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, respectiv a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la soluționarea cererilor de valorificare a punctelor în numerar, ca urmare a deciziilor emise pe seama acestora de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
punctul 8.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că modificările aduse prin Legea nr. 111/2017 prevederilor art. 31, respectiv art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, concomitent cu abrogarea art. 27-30 din legea menționată, au un caracter imprevizibil și discriminatoriu, întrucât în contextul suprimării dreptului de a opta pentru valorificarea punctelor prin achiziționarea de imobile din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile se limitează în timp dreptul deținătorilor deciziilor de validare emise anterior datei de 1 ianuarie 2017 de a-și valorifica punctele în numerar, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (5) și ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.
punctul 9.
Totodată, se arată că, în condițiile în care termenele în care licitațiile de achiziționare a imobilelor în contul punctelor, reglementate de art. 27-30 din Legea nr. 165/2013, au fost amânate succesiv, iar prin Legea nr. 111/2017 această opțiune a fost abrogată fără ca în prealabil statul să fi asigurat accesul efectiv al reclamanților la această procedură, măsura reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.
punctul 10.
De asemenea, se susține că prin utilizarea în Legea nr. 111/2017 a sintagmei „pentru deciziile emise înainte de 1 ianuarie 2017, termenul începe să curgă de la această dată“ persoanelor cărora nu le-au fost emise deciziile de validare li s-a creat o situație mai favorabilă față de persoanele cărora le-au fost emise deciziile anterior datei de 1 ianuarie 2017, celei din urmă categorii fiindu-i redusă perioada în care acestea pot valorifica punctele în numerar. În opinia autorilor excepției, această măsură este discriminatorie și contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.
punctul 11.
Autorii excepției, pentru motivele anterior menționate, apreciază că dispozițiile art. 31 din Legea nr. 165/2013, în forma modificată prin Legea nr. 111/2017, contravin și prevederilor art. 44 și ale art. 53 alin. (2) din Constituție. Totodată, se susține că textul normativ criticat încalcă și dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi, invocând în acest sens considerentele Deciziei nr. 597 din 15 iulie 2020, paragrafele 30-39, prin care Curtea a constatat neconstituționalitatea soluției legislative cuprinse în art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, soluție care condiționa însuși dreptul la despăgubiri al deținătorilor de titluri de despăgubire de exercitarea dreptului de opțiune pentru o anumită modalitate de despăgubire.
punctul 12.
Tribunalul București - secțiile a IV-a și a V-a civile apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 254 din 24 aprilie 2018. Instanțele judecătorești consideră că prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, inclusiv termenul de 3 ani reglementat de legiuitor pentru valorificarea în numerar a punctelor stabilite prin decizia de compensare, reprezintă modalitatea prin care autoritatea legiuitoare a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca urmare a pronunțării de către aceasta a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care au fost reținute în sarcina României obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită și care se încadrează în marja de apreciere pe care statele membre o au la dispoziție având în vedere posibilitățile financiare ale bugetului de stat într-un anumit context sociopolitic.
punctul 13.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
punctul 14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierilor de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 31 și, respectiv, ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017.
punctul 17.
În ceea ce privește stabilirea obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, în exercitarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional trebuie să țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006).
punctul 18.
Prin urmare, analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie doar dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2017, care au următorul cuprins: „(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare, deținătorul de puncte poate solicita valorificarea acestora în numerar. Pentru deciziile emise înainte de 1 ianuarie 2017, termenul începe să curgă de la această dată.“
punctul 19.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept și alin. (5) privind principiul legalității, în componenta sa privind calitatea legii, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 44 - Dreptul de proprietate privată și art. 53 alin. (2) privitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
punctul 20.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost invocată în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, respectiv a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la valorificarea în numerar a punctelor stabilite prin deciziile de compensare emise pe seama reclamanților, așa cum au fost validate de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Potrivit textului legal criticat, termenul în care beneficiarii pot solicita valorificarea în numerar a punctelor este de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare, respectiv de la data de 1 ianuarie 2017, pentru deciziile emise anterior acestei date, însă autorii, din motive personale, au solicitat valorificarea în afara acestui termen, drept care, ca urmare a refuzului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de emitere a titlului de plată, au solicitat instanței judecătorești obligarea pârâtelor la valorificarea punctelor deținute.
punctul 21.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 16 și 44 din Constituție, și prin prisma unor susțineri similare.
punctul 22.
Astfel, prin Decizia nr. 254 din 24 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 22 august 2018, paragrafele 17-20, Curtea a reținut că prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, instituind regula potrivit căreia, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar, concretizează procedura concepută de legiuitor pentru finalizarea procesului de reparare a nedreptăților săvârșite de statul român prin preluarea unor imobile în mod abuziv în perioada regimului comunist. Invocând jurisprudența sa în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea a mai reținut că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. De asemenea, Curtea a mai reținut că prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, paragraful 232, a fost lăsată statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. Totodată, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României (paragraful 127), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului.
punctul 23.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea a constatat, la paragraful 18 din decizia anterior menționată, că, aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Altfel spus, inegalitatea de tratament juridic apreciată nu reprezintă un viciu de constituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.
punctul 24.
Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de față, Curtea observă că, în realitate, toate persoanele beneficiază de termenul de 3 ani, care era prevăzut și în redactarea anterioară a art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu diferența că până la 1 ianuarie 2017 nu se putea solicita emiterea titlului de plată. Deci, indiferent de data emiterii deciziei de compensare, niciun beneficiar nu putea solicita compensarea punctelor în numerar decât după data de 1 ianuarie 2017. De la această dată curge termenul de 3 ani atât sub imperiul legii vechi, cât și sub imperiul Legii nr. 111/2017, de aceea nu avem nici retroactivitate, ci continuitate a rațiunii legiuitorului. Or, astfel cum a reținut Curtea în mod constant, inegalitatea de tratament juridic, prin raportare la data emiterii deciziei de compensare în puncte, nu reprezintă un viciu de constituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, în conformitate cu principiul de drept intertemporal tempus regit actum.
punctul 25.
În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii, Curtea constată că prima teză a art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 instituie un termen precis determinat în care se poate solicita valorificarea punctelor în numerar (3 ani) și prevede data de la care acesta începe să curgă, respectiv data emiterii deciziei de compensare. Derogatoriu de la regula generală, cea de-a doua teză a art. 31 alin. (1) prevede că, pentru deciziile emise înainte de 1 ianuarie 2017, termenul începe să curgă de la această dată expres prevăzută. Așadar, textul legal criticat este clar, sub aspectul caracterului neechivoc al obiectului reglementării, precis, sub aspectul exactității soluției legislative alese și a limbajului folosit, și previzibil, sub aspectul scopului și consecințelor pe care le antrenează, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală.
punctul 26.
Referitor la prevederile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea arată că acestea nu au incidență în cauză, deoarece dispozițiile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale în sensul prevăzut de textul constituțional (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26).
punctul 27.
În subsidiar, Curtea reține că, în esență, în prezenta cauză, nemulțumirea autorilor excepției vizează abrogarea dreptului de a opta pentru valorificarea punctelor prin achiziționarea de imobile din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile, constituit, în temeiul art. 20 din Legea nr. 165/2013, pentru valorificarea punctelor acordate prin emiterea deciziei de compensare, potrivit art. 16 din lege, concomitent cu reducerea perioadei în care persoanele, cărora le-au fost emise deciziile anterior datei de 1 ianuarie 2017, pot valorifica punctele în numerar. Astfel, potrivit procedurii reglementate prin art. 27-30 din Legea nr. 165/2013, în prezent abrogate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 111/2017, punctele acordate prin decizia de compensare puteau fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2017. Referitor la acestea, Curtea constată că susținerile astfel formulate vizează însăși opțiunea de reglementare a legiuitorului, în privința modalității concrete de valorificare a deciziei de compensare, respectiv valorificarea acestora în numerar, iar nu prin valorificarea de imobile din Fondul constituit în acest scop, aspect care nu se circumscrie competenței Curții Constituționale și nici nu prezintă relevanță constituțională, esențial din această perspectivă fiind faptul că legiuitorul recunoaște și compensează, într-o modalitate sau alta, dreptul de proprietate și nu îl neagă.
punctul 28.
În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor legale contestate raportat la considerentele Deciziei nr. 597 din 15 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 9 octombrie 2020, paragrafele 30-39, Curtea constată că decizia anterior menționată privește o altă ipoteză normativă de compensare a foștilor proprietari ai unor imobile preluate abuziv de statul comunist, referitoare la situația că un drept la despăgubire nu poate fi pierdut ca o consecință a faptului că titularul acestuia nu a optat pentru o modalitate de despăgubire sau alta, ipoteză care nu este incidentă în prezenta cauză.
punctul 29.
Astfel, Curtea observă că, în prezenta cauză, instituirea termenului de 3 ani în care deținătorii punctelor stabilite prin decizia de compensare, validată de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, le pot valorifica în numerar, termen prevăzut de Legea nr. 165/2013 și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 111/2017, se înscrie în marja de apreciere pe care statul o are la dispoziție fără a încălca normele constituționale invocate de autori. Totodată, Curtea reține că acest termen este un termen echilibrat, având o durată identică cu cea a termenului general de prescripție din dreptul civil românesc. Valorificarea în justiție a oricărui drept subiectiv se realizează întotdeauna într-un cadru procedural stabilit de legiuitor și acesta poate institui exigențe ce se impun tuturor titularilor drepturilor subiective.
punctul 30.
În concluzie, Curtea Constituțională constată că instituirea termenului de 3 ani are rolul de a asigura stabilitatea raporturilor juridice, promovând, în același timp, necesitatea ca persoanele beneficiare să își exercite drepturile într-un termen rezonabil, fiind un instrument de echilibru între protejarea drepturilor persoanelor interesate și menținerea ordinii sociale.
punctul 31.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Banhazi Margareta și Serdult Karoly în Dosarul nr. 2.670/111/2020 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și, respectiv, de Vâlcovici Victor și Vâlcovici Gabriela în Dosarul nr. 5.277/3/2021 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și, respectiv, Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 25 noiembrie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Mihaela Simona Roșan
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
