DECIZIA nr. 34 din 20 ianuarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Asociația Civică Stop Discriminării Cetățenilor din București și Dan Băzăvan în Dosarul nr. 3.641/3/2022/A1 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 922D/2022.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în sensul că aceste dispoziții nu aduc atingere accesului liber la justiție, nu instituie discriminări, nu afectează independența judecătorilor, stabilirea taxei judiciare de timbru reprezentând opțiunea legitimă a legiuitorului justificată de buna administrare a actului de justiție.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea din 29 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.641/3/2022/A1, Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Asociația Civică Stop Discriminării Cetățenilor din București și Dan Băzăvan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele criticate îngrădesc dreptul de acces liber la justiție, fiind ambigue și instituind înțelesuri diferite, ceea ce conduce la stabilirea în mod neunitar a taxelor judiciare de timbru.
punctul 6.
Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu instituie discriminări sau privilegii între cetățeni, nu îngrădește accesul la justiție, ci ajută la organizarea actului de justiție în interiorul instanțelor judecătorești, nu afectează independența judecătorilor și nici soluțiile date în dosare.
punctul 7.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 8.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 211 din 12 aprilie 2016 și Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015.
punctul 9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „Acțiunile privind stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice se taxează cu 100 lei.“
punctul 12.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 referitoare la statul român, art. 15 privind universalitatea, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 42 referitor la interzicerea muncii forțate, art. 43 privind dreptul la grevă, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 47 privind nivelul de trai și art. 135 alin. (2) lit. f) privind economia. Totodată, în temeiul art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și art. 20 alin. (1) din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederile art. 7 privind egalitatea în fața legii coroborate cu cele ale art. 8 potrivit căruia orice persoană are dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce sunt recunoscute prin Constituție sau lege și ale art. 25 privind dreptul la un nivel din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
punctul 13.
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea observă că autorii indică textul de lege criticat în baza căruia a fost stabilită taxa judiciară de timbru și mai multe texte de referință, respectiv art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 41, 42, 43, 44, 47 și art. 135 alin. (2) lit. f), art. 7 coroborate cu art. 8 și art. 25 pct. 8 dinDeclarația Universală a Drepturilor Omului, precum și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
punctul 14.
Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.
punctul 15.
Aplicând considerentele de principiu ale deciziei anterior evocate la prezenta cauză, Curtea reține că autorii indică textul de lege criticat în baza căruia a fost stabilită taxa judiciară de timbru și mai multe articole din Constituție, însă, dintre acestea, se poate reține în mod rezonabil o minimă critică de neconstituționalitate doar cu privire la dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității și ale art. 21 privind accesul liber la justiție.
punctul 16.
Astfel, prin Decizia nr. 403 din 18 septembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1145 din 10 decembrie 2025, paragrafele 19-21, Curtea a statuat că plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor, în temeiul dispozițiilor art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“. Îndeplinirea acestei obligații constituționale impuse prin textul de lege criticat vine să dea expresie art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia „în România respectarea Constituției este obligatorie“. Această obligație se încadrează între acelea la care face referire art. 15 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia „cetățenii au obligațiile prevăzute de Constituție“. Ca atare, Curtea a constatat că nu poate fi reținută o contrarietate între textul de lege criticat și prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, așa încât critica este neîntemeiată.
punctul 17.
De asemenea, Curtea a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit, în condițiile în care art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care obțin un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Totodată, Curtea a reținut că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 418 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 24 iulie 2015, paragraful 20). În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului accesului liberului la justiție este aceea că nu este un drept absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). De asemenea, în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în conformitate cu principiile ce rezultă din jurisprudența sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricții financiare cu privire la accesul unei persoane la justiție, tocmai în interesul unei bune administrări a justiției. De asemenea, Curtea a constatat că taxa judiciară de timbru instituită de dispozițiile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 are un cuantum fix de 100 de lei, acesta fiind un cuantum rezonabil, care nu conduce la încălcarea accesului liber la justiție.
punctul 18.
Totodată, Curtea a constatat că soluția legislativă actuală este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în ipoteza despăgubirilor pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice, pentru sistemul unei taxe fixe, și nu la valoare (a se vedea, în același sens, și Decizia nr. 624 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, paragraful 22).
punctul 19.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
punctul 20.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Civică Stop Discriminării Cetățenilor din București și Dan Băzăvan în Dosarul nr. 3.641/3/2022/a1 al Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 20 ianuarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Bianca Drăghici
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
