DECIZIA nr. 118 din 12 februarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Boeru, Dragoș Marian Boeru și Bogdan Eugeniu Boeru în Dosarul nr. 190/120/2021 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.288D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, pentru lipsa legăturii dispozițiilor legale criticate cu soluționarea cauzei. Totodată, susține că autorii excepției de neconstituționalitate nu justifică un interes în invocarea prezentei excepții de neconstituționalitate prin prisma efectelor pe care le-ar produce o eventuală admitere, aceștia nefiind persoanele vizate de soluția de clasare. Pe de altă parte, susține că autorii invocă un viciu al procedurii de comunicare a ordonanței de clasare, aspect care ține de modul de interpretare și aplicare a normelor legale, atribut al instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea din 2 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 190/120/2021, Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Boeru, Dragoș Marian Boeru și Bogdan Eugeniu Boeru într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de confirmare a ordonanței procurorului prin care s-a dispus redeschiderea urmării penale, formulată în temeiul art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală de către parchet. În cauză, ordonanța de clasare a fost comunicată de parchet doar către o parte dintre persoanele menționate în dispozitivul ordonanței ca fiind vizate de soluția de clasare.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că posibilitatea procurorului ierarhic superior de a redeschide urmărirea penală fără a supune confirmării judecătorului de cameră preliminară ordonanța prin care infirmă soluția de netrimitere în judecată și dispune redeschiderea urmăririi penale, în cazul în care ordonanța de netrimitere în judecată nu a fost comunicată, este contrară dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dispozițiilor art. 21 alin. (3) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție. Arată că o astfel de concluzie consacră revenirea la soluția legislativă din vechiul Cod de procedură penală, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 4 august 2005, pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României, precum și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, au sancționat de plano posibilitatea procurorului ierarhic superior de a dispune această măsură procesuală, fără să facă o distincție între situația comunicării ordonanței de clasare și alte ipoteze.
punctul 6.
Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată și arată că dispozițiile art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală prevăd o diferență nejustificată de tratament între intimații cărora le-a fost comunicată ordonanța de clasare și cei cărora această ordonanță nu le-a fost comunicată, lipsindu-i pe cei din urmă de garanția procesuală pe care o reprezintă procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a redeschiderii urmăririi penale.
punctul 7.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
punctul 8.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Menționează că dispozițiile legale contestate au fost introduse în Codul de procedură penală pentru a armoniza legislația internă cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum acestea au fost interpretate și aplicate în Hotărârea din 4 august 2005 pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României. Susține că procedura de confirmare, de către judecător, a redeschiderii urmăririi penale nu este incidentă atunci când procurorul ierarhic superior infirmă soluția de clasare mai înainte ca aceasta să fi fost comunicată persoanelor interesate. Însă, ordonanța de infirmare a soluției de netrimitere în judecată a procurorului ierarhic superior celui care a dispus soluția de netrimitere în judecată poate fi atacată la procurorul ierarhic superior celui care a infirmat. Totodată, apreciază că soluția și considerentele cuprinse în Decizia nr. 475 din 27 iunie 2017 paragrafele 27-45 se aplică mutatis mutandis și în prezenta cauză.
punctul 9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:
-
Art. 335 alin. (6): „(6) Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția infirmă soluția de netrimitere în judecată și dispune redeschiderea urmăririi penale, anterior comunicării ordonanței care cuprinde această soluție, redeschiderea urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară.“
punctul 12.
Autorii excepției de neconstituționalitate invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale. Totodată, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
punctul 13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, astfel cum a fost formulată, aceasta ridică o problemă de admisibilitate dintr-o dublă perspectivă, și anume din punctul de vedere al legăturii dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, precum și al limitelor de competență a Curții Constituționale atunci când procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate.
punctul 14.
În această situație, Curtea va analiza cu prioritate problema de admisibilitate expres consacrată de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv lipsa legăturii dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, criticate, cu cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, întrucât reținerea acesteia constituie un motiv dirimant, cu efect peremptoriu în ceea ce privește analiza celorlalte condiții de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, indiferent de natura acestora, precum și în ceea ce privește analiza pe fond a excepției.
punctul 15.
Astfel, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, formulată în temeiul art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală de către parchet, cauză în care ordonanța de clasare a fost comunicată doar către o parte dintre persoanele menționate în dispozitivul ordonanței ca fiind vizate de soluția de clasare. Or, dispozițiile art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală prevăd că redeschiderea urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară în ipoteza în care dispoziția de infirmare a soluției de netrimitere în judecată și redeschidere a urmăririi penale este anterioară comunicării ordonanței care cuprinde soluția de clasare (cu alte cuvinte nu este comunicată niciunei persoane vizate).
punctul 16.
Curtea reține că unul dintre elementele care configurează regimul specific al excepțiilor de neconstituționalitate, condiționând admisibilitatea acestora, este caracterul concret al controlului pe care Curtea îl realizează în această situație, raportat la cauza în care a fost ridicată excepția. Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Potrivit instanței de contencios constituțional, incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014). Dacă autorul excepției nu are un interes real, personal în promovarea acesteia, posibila admitere a excepției nu schimbă cu nimic situația acestuia, ci privește numai drepturile altor persoane (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014).
punctul 17.
Or, în cazul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură, nu rezultă o asemenea legătură a textului de lege criticat cu cauza concretă în care excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa.
punctul 18.
În subsidiar, Curtea reține o problemă de admisibilitate prin raportare la limitele de competență a Curții Constituționale atunci când procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate.
punctul 19.
În acest sens, Curtea observă că autorii nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci invocă aspecte privind interpretarea și aplicarea normelor legale criticate, soluționarea acestora intrând în competența instanțelor judecătorești. În concret, invocând un viciu privind comunicarea ordonanței de clasare către o parte dintre persoanele vizate de soluția de clasare, autorii solicită instanței de contencios constituțional să stabilească dacă redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară într-o atare situație.
punctul 20.
Curtea Constituțională reține, însă, că o asemenea solicitare nu intră în competența sa de soluționare, având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea interpreta și aplica legea în cauza dedusă soluționării instanței de judecată.
punctul 21.
În ceea ce privește conținutul și întinderea noțiunilor „interpretarea legii“, respectiv „aplicarea legii“, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, Decizia nr. 145 din 19 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 24 septembrie 2024, paragraful 21), a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte.
punctul 22.
Tot în acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (Decizia nr. 494 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 29 decembrie 2023, paragraful 22) că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice.
punctul 23.
A răspunde criticilor autorilor excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
punctul 24.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Boeru, Dragoș Marian Boeru și Bogdan Eugeniu Boeru în Dosarul nr. 190/120/2021 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 12 februarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Nelu Bocancia
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
