DECIZIA nr. 737 din 9 decembrie 2025referitoare la excepția de neconstituționalitate a tezei finale a frazei întâi din art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Alina Chiciudean (fostă Orlea) în Dosarul nr. 3.857/176/2020 al Judecătoriei Alba Iulia și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.860D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că lipsa citării în procedura de încuviințare a executării silite ține cont de celeritatea cu care trebuie să se desfășoare această procedură. Debitorul poate formula o contestație la executare și poate solicita anularea încheierii de încuviințare a executării silite. Prin urmare, apreciază că toate criticile susținute de autoarea excepției sunt neîntemeiate.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea din 12 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul 3.857/176/2020, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Alina Chiciudean (fostă Orlea) într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare, respectiv anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât prin încheierea dată în camera de consiliu de către instanța de judecată, fără ca părțile să fie citate și să își poată exprima în fața judecătorului poziția procesuală, atât cu privire la dreptul pretins, cât și cu privire la întinderea acestui drept, indiferent de cererea adusă judecății, sunt încălcate normele de procedură civilă.
punctul 6.
Autoarea excepției arată că prevederile art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă încalcă art. 21 alin. (1) din Constituție privind accesul liber la justiție, deoarece îngrădesc dreptul părților de a participa la o procedură jurisdicțională, chiar necontencioasă, restrângând drepturile procesuale ale participanților la justiție, prin încălcarea dreptului de a participa în fața instanței.
punctul 7.
În ceea ce privește încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituție privind dreptul la apărare, autoarea excepției susține că atât timp cât cererea de încuviințare a executării silite se soluționează prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, este încălcat atât dreptul creditorului, cât și al debitorului de a lămuri instanța de judecată, care, fără a asculta părțile, nu își poate crea propria convingere în ceea ce privește întinderea dreptului dedus judecății.
punctul 8.
Referitor la încălcarea, prin prevederile art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispozițiilor art. 30 din Legea fundamentală, se susține că libera exprimare în fața instanței este esențială pentru ca aceasta să își formeze propria ei părere înainte de a pronunța o sentință raportată la dreptul dedus judecății.
punctul 9.
Judecătoria Alba Iulia consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, arătând că încuviințarea executării silite nu restrânge dreptul la apărare, deoarece debitorul are oricând posibilitatea să formuleze contestație la executare și să solicite anularea încheierii de încuviințare dacă apreciază că au fost încălcate dispozițiile legale. Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, executarea silită este parte a procesului civil, astfel încât garanțiile unui proces echitabil se extind și asupra acestei faze.
punctul 10.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 11.
Guvernul a apreciat că excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. În acest sens a arătat că stabilirea competenței instanțelor și a regulilor de desfășurare a procedurilor intră în atribuția exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție. Accesul liber la justiție nu presupune inexistența unor reguli procedurale, ci posibilitatea efectivă a părților de a-și valorifica drepturile prin procedurile prevăzute de lege, cu respectarea principiului egalității. Consideră că textul de lege criticat are ca scop asigurarea celerității procedurii și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, întrucât debitorul are deschisă calea contestației la executare pentru a se apăra și pentru a invoca eventualele încălcări ale legii. De asemenea, menționează jurisprudența constantă a Curții Constituționale, care a stabilit că lipsa unei căi de atac împotriva încheierii de încuviințare silită nu încalcă accesul la justiție, întrucât există garanția ulterioară a contestației la executare.
punctul 12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut normativ:
-
Art. 666 alin. (2): „Cererea de încuviințare a executării silite se soluționează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanță, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare. Încheierea se comunică din oficiu, de îndată, executorului judecătoresc, precum și creditorului.“
punctul 15.
Din motivarea formulată de autoarea excepției rezultă că se critică, în realitate, doar teza finală a frazei întâi din art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, aceasta urmând să constituie obiect al excepției de neconstituționalitate.
punctul 16.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiție și art. 24 - Dreptul la apărare, astfel cum sunt interpretate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum și în art. 30 - Libertatea de exprimare.
punctul 17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că procedura de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în camera de consiliu, fără citarea părților, are caracter necontencios și formal, limitat la verificarea existenței unui titlu executoriu, fără a tranșa fondul litigiului. Debitorul are deschisă calea contestației la executare, unde beneficiază de toate garanțiile contradictorialității. Prin urmare, nici accesul liber la justiție și nici dreptul la apărare nu sunt restrânse.
punctul 18.
În ceea ce privește criticile raportate la dispozițiile art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, procedura de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite are caracter necontencios și formal, fiind limitată la verificarea existenței unui titlu executoriu, fără a viza fondul raportului juridic dedus judecății. În aceste condiții, soluționarea cererii în camera de consiliu, fără citarea părților, nu aduce atingere dreptului de acces la justiție și nici dreptului la apărare, întrucât debitorul are posibilitatea de a formula contestație la executare, în cadrul căreia beneficiază de toate garanțiile procesuale.
punctul 19.
De asemenea, Curtea a statuat în mod constant că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură, a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui reguli speciale privind citarea părților sau exercitarea căilor de atac, în vederea asigurării celerității procesului civil. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 118 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 17 mai 2019, paragraful 13, Decizia nr. 540 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1033 din 23 decembrie 2019, paragraful 19, precum și Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, paragraful 18, prin care Curtea a reținut că lipsa citării părților în această procedură este compatibilă cu exigențele constituționale ale accesului la justiție.
punctul 20.
Întrucât în această etapă nu se soluționează fondul litigiului, ci exclusiv aspecte ce țin de buna administrare a actului de justiție, Curtea constată că dispozițiile art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 21 și ale art. 24 din Constituție, astfel cum sunt interpretate și prin prisma art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
punctul 21.
Curtea observă că dispozițiile art. 30 din Constituție nu sunt incidente în prezenta cauză, care privește procedura civilă a executării silite. Posibilitatea debitorului de a formula apărări este garantată în cadrul contestației la executare, care asigură exercitarea dreptului acestuia de a-și exprima liber argumentele în fața instanței.
punctul 22.
De altfel, sub acest aspect, Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, că soluționarea proceselor aflate pe rolul instanțelor judecătorești este strict reglementată legal, fiind aplicabile regulile procedurale stabilite pentru fiecare materie în parte. Libertatea de exprimare, garantată prin Legea fundamentală, vizează posibilitatea exteriorizării gândurilor, a opiniilor sau a credințelor, precum și libertatea creațiilor de orice fel. În condițiile existenței unui cadru organizat al procesului judiciar, apărările formulate de părți nu intră sub incidența art. 30 din Constituție, acestea fiind supuse respectării normelor de procedură specifice desfășurării procesului (a se vedea Decizia nr. 624 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, paragraful 25, Decizia nr. 70 din 24 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 8 iulie 2022, paragrafele 24-27, sau Decizia nr. 314 din 30 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 16 octombrie 2023, paragraful 25). Curtea constată că aceste considerente sunt pe deplin aplicabile și în cauza de față, astfel încât invocarea dispozițiilor art. 30 din Constituție nu este relevantă în examinarea prezentei excepții de neconstituționalitate.
punctul 23.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.
punctul 24.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alina Chiciudean (fostă Orlea) în Dosarul nr. 3.857/176/2020 al Judecătoriei Alba Iulia și constată că teza finală a frazei întâi din art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă este constituțională în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Judecătoriei Alba Iulia și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Mihaela Negulescu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
