DECIZIA nr. 128 din 17 februarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 , 9 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8, 9 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 5.490/2/2018* al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.523D/2020.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Consideră, cu privire la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002, care reglementează termenele în care autoritățile publice trebuie să răspundă la petițiile cetățenilor, că este inadmisibilă excepția de neconstituționalitate motivată prin raportare la art. 16 din Constituție, întrucât nu poate fi invocată o discriminare prin compararea prevederilor unor legi diferite, respectiv prevederile Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 și cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, așa cum argumentează autorul excepției. În ceea ce privește celelalte dispoziții criticate, apreciază că excepția este, de asemenea, inadmisibilă, întrucât autorul acesteia solicită diminuarea termenelor de soluționare prevăzute de acestea.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea din 1 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.490/2/2018*, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8, 9 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Excepția a fost ridicată de Dan Băzăvan într-o cauză având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Ilfov-București la soluționarea unei petiții, sancționarea funcționarilor publici care nu și-au îndeplinit sarcinile de serviciu conform art. 75-77 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și obligarea autorităților menționate la plata de despăgubiri pentru daune morale și discriminare.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că termenul de 30 de zile de la data înregistrării petiției, în care autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să îi comunice petiționarului răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă, este prea îndelungat, autorul excepției considerând că ar trebui să fie de maximum 10 zile. Sub acest aspect, autorul face referire la termenul de 10 zile în care, potrivit art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, trebuie achitată taxa judiciară de timbru. Pornind de la faptul că, pentru a fi constrâns să răspundă în termenul legal la o petiție, statul, prin autoritățile sale, trebuie chemat în judecată, se arată că, deși situațiile sunt comparabile, nu se respectă principiul egalității de arme, creându-se o disproporție între autoritățile/instituțiile publice ale statului și cetățeanul de rând, întrucât netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, reclamantul fiind decăzut automat din dreptul de a se adresa justiției, conform art. 21 din Constituție, pe când statul, prin instituția sau autoritatea publică pârâtă, nu plătește nici măcar dobândă penalizatoare sau alte daune morale în cazul în care nu achită în termenul legal aceste sume sau nu răspunde în termenul legal la o petiție.
punctul 6.
Autorul excepției susține că ar fi normal și echitabil ca, în situații comparabile, să răspundă la fel toate părțile implicate, adică dacă se impune o plată față de stat sau față de o autoritate ori instituție publică în termen de 10 zile, atunci și returnarea acesteia ar trebui să se facă în același termen, mai ales că, în cazul său, o astfel de taxă de timbru judiciar nici nu era datorată, iar statul a beneficiat de acești bani fără a oferi în schimb nicio compensație, nicio penalitate, nicio dobândă timp de mai mult de un an și jumătate. Așadar, dacă cetățeanului i se impune o obligație pentru îndeplinirea unui act într-un termen de 10 zile, este normal ca și autoritatea publică să fie obligată să răspundă în același termen rezonabil de 10 zile, iar în acest fel sistemul birocratic ar fi eficientizat.
punctul 7.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002, se susține că textul este neclar, lăsându-se la aprecierea instanței să stabilească dacă și în ce cuantum funcționarul public poate despăgubi petentul, în condițiile în care conducătorii autorităților în cauză nu dispun nici măcar o necesară cercetare disciplinară, funcționarul nefiind niciodată sancționat.
punctul 8.
Conchide în sensul că termenul de 30 de zile de soluționare a unei petiții/sesizări/cereri adresate unei autorități sau instituții publice este cu mult peste termenul de 10 zile instituit de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Consideră că balanța s-ar echilibra dacă acest termen ar fi redus la 10 zile în toate actele normative, nu doar în Ordonanța Guvernului nr. 27/2002.
punctul 9.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
punctul 10.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 8, 9 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002, având următorul conținut:
-
Art. 8:
Citat
Alineatul (1)
Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.
Alineatul (2)
Pentru soluționarea petițiilor transmise, potrivit art. 6^1, de la alte autorități sau instituții publice, termenul de 30 de zile curge de la data înregistrării petiției la autoritatea sau instituția publică competentă.
-
Art. 9: „În situația în care aspectele sesizate prin petiție necesită o informare și o cercetare mai amănunțită, conducătorul autorității sau instituției publice poate prelungi termenul prevăzut la art. 8 cu cel mult 15 zile, iar în domeniul energiei și gazelor naturale, termenul poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile, cu notificarea prealabilă a petentului.“;
-
Art. 15: „Constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sau, după caz, potrivit legislației muncii următoarele fapte:
litera A)
nerespectarea termenelor de soluționare a petițiilor, prevăzute în prezenta ordonanță;
litera B)
intervențiile sau stăruințele pentru rezolvarea unor petiții în afara cadrului legal;
litera C)
primirea direct de la petiționar a unei petiții, în vederea rezolvării, fără să fie înregistrată și fără să fie repartizată de șeful compartimentului de specialitate.“
punctul 14.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi și art. 51 - Dreptul de petiționare.
punctul 15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, cu titlu prealabil, că Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 are ca obiect reglementarea modului de exercitare de către cetățeni a dreptului de a adresa autorităților și instituțiilor publice petiții formulate în nume propriu, precum și modul de soluționare a acestora, ca expresie a dreptului de petiționare prevăzut de art. 51 din Constituție, stabilind responsabilitățile ce revin autorităților și instituțiilor publice cărora le sunt adresate petiții, precum și termenele în care acestea sunt obligate să le soluționeze, astfel cum se prevede în alin. (4) al aceluiași articol din Legea fundamentală. Această observație se regăsește în jurisprudența Curții Constituționale, începând, de exemplu, cu Decizia nr. 307 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007.
punctul 16.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002, Curtea observă că acestea stabilesc obligația autorităților și instituțiilor publice sesizate cu soluționarea unor petiții de a comunica răspunsul petiționarului în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă. Autorul excepției susține, în esență, că termenul menționat este excesiv de lung și afirmă că, în opinia sa, acesta ar trebui să fie de maximum 10 zile. Pentru a argumenta acest punct de vedere, face referire la termenul de 10 zile în care trebuie achitată taxa judiciară de timbru, prevăzut de art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în cadrul procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată. Aduce critici similare și cu privire la dispozițiile art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002, care au în vedere situația în care aspectele sesizate prin petiție necesită o informare și o cercetare mai amănunțită, permițând conducătorului autorității sau instituției publice să prelungească termenul de 30 de zile prevăzut la art. 8 din același act normativ cu cel mult 15 zile, iar în domeniul energiei și gazelor naturale, cu cel mult 30 de zile, cu notificarea prealabilă a petentului.
punctul 17.
Curtea constată că, astfel formulate, criticile de neconstituționalitate nu pot fi reținute, întrucât tind la modificarea prevederilor legale supuse controlului de constituționalitate. Durata de 30 de zile a termenului în discuție reprezintă opțiunea legiuitorului, care, din rațiuni practice, a apreciat ca fiind intervalul de timp optim în care autoritățile publice au posibilitatea să întreprindă demersurile necesare pentru a oferi răspuns la petițiile adresate acestora. Faptul că, în viziunea autorului excepției, termenul de 30 de zile, eventual prelungit cu 15 zile, este exagerat de lung nu este de natură să aducă atingere dreptului de petiționare, constituindu-se într-o propunere de modificare a textului de lege criticat, prin înlocuirea acestuia cu un termen de 10 zile, pe care autorul excepției îl consideră rezonabil. Or, Curtea Constituțională nu se poate erija în legiuitor pozitiv, excedând competenței sale schimbarea conținutului normativ al prevederilor legale care îi sunt supuse controlului de constituționalitate. De altfel, autorul excepției consideră că acest termen ar trebui redus la 10 zile în toate actele normative, nu doar în Ordonanța Guvernului nr. 27/2002, ceea ce reprezintă o afirmație generică, ce nu poate fi analizată prin filtrul constituționalității.
punctul 18.
Autorul excepției mai susține că se încalcă egalitatea de arme, întrucât se creează o inegalitate între autoritățile/instituțiile publice ale statului și cetățeanul de rând, făcând referire la ipoteza netimbrării sau a timbrării insuficiente a cererii de chemare în judecată, care atrage anularea acesteia, conform art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Invocă, totodată, și prevederile art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora taxa judiciară de timbru trebuie plătită și depusă la dosar în termen de 10 zile, și susține că nu există echitate, de vreme ce, în calitate de reclamant, poate fi sancționat cu anularea cererii de chemare în judecată, pe când statul, prin instituția sau autoritatea publică pârâtă, nu plătește nici măcar dobândă penalizatoare sau alte daune morale în cazul în care nu achită în termenul legal aceste sume. Curtea observă că, în realitate, autorul excepției translatează criticile asupra unui act normativ care nu formează obiect al excepției, întrucât Curtea Constituțională nu a fost sesizată de instanța a quo cu verificarea constituționalității prevederilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Mai mult, argumentele formulate în motivarea excepției se bazează pe compararea unor prevederi legale de rang infraconstituțional, fără să existe o reală raportare a dispozițiilor legale criticate la texte sau principii cuprinse în Legea fundamentală. Or, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că o astfel de argumentare nu constituie o veritabilă motivare, excepția de neconstituționalitate fiind lipsită de un element esențial al structurii sale (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).
punctul 19.
De asemenea, susținerile potrivit cărora termenul de soluționare a cererilor/petițiilor/reclamațiilor, stabilit în prezent de art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002, duce la ineficiență din partea funcționarilor publici cărora le sunt date spre soluționare reprezintă o apreciere personală și subiectivă a autorului excepției, determinată de nemulțumirea sa față de modul în care autoritatea căreia i s-a adresat cu o petiție a procedat în mod concret în situația sa.
punctul 20.
Curtea reține, totodată, că, în argumentarea încălcării principiului egalității în drepturi, autorul excepției recurge la compararea unor situații care sunt prin ipoteză diferite, aparținând unor sfere distincte de raporturi juridice. Pe de o parte, invocă situația neplății taxelor și impozitelor stabilite potrivit legii fiscale în termenul legal impus de administrația fiscală, când contribuabilul este obligat la plata de penalități, și, pe de altă parte, situația în care statului i se solicită de către petent achitarea unor sume de bani cu titlu de despăgubire pentru prejudiciile suferite ca urmare a neîndeplinirii de către funcționarii publici a atribuțiilor de serviciu. Or, analiza gradului în care se respectă principiul egalității se poate face doar prin prisma unor ipoteze comparabile, iar nu a unora care, prin însăși natura lor, fac parte din categorii diferite, fiind, prin urmare, imposibil de comparat. Curtea reține, totodată, sub acest aspect, că, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sunt neconstituționale prevederile legilor, tratatelor internaționale, regulamentelor Parlamentului și ale ordonanțelor Guvernului „[...] care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției“. Ca atare, exercitând controlul de constituționalitate asupra unor prevederi de lege, Curtea se poate pronunța doar cu privire la înțelesul lor contrar Constituției, prin raportare la dispoziții din aceasta, iar nu din alte acte normative cu forță juridică infraconstituțională.
punctul 21.
În ceea ce privește dispozițiile art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002, autorul excepției susține că acestea sunt neclare, deoarece lasă la aprecierea instanței să stabilească dacă și în ce cuantum funcționarul public poate despăgubi petentul. Or, o asemenea critică ține de interpretarea și aplicarea concretă a textului de lege. Prevederile art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 nu fac altceva decât să precizeze că anumite fapte reprezintă abatere disciplinară și se sancționează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, sau, după caz, potrivit legislației muncii, lit. a) din articolul menționat referindu-se la nerespectarea termenelor de soluționare a petițiilor. Felul în care organele administrative ierarhic superioare sau, dacă este cazul, instanța judecătorească vor aplica aceste prevederi legale nu influențează constituționalitatea intrinsecă a acestora, constituind aspecte de fapt, care nu intră în competența instanței de contencios constituțional.
punctul 22.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8, 9 și 15 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 5.490/2/2018* al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 17 februarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Valentina Bărbățeanu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
