Curtea Constituționala respinge contestarea Decretului-lege nr. 118/1990: drepturile reparatorii raman limitate la prizonierii părții sovietice
Prin Decizia nr. 239 din 12 martie 2026, publicată în Monitorul Oficial pe 10 august 2026, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990, actul normativ care reglementează acordarea de drepturi persoanelor persecutate politic de regimul instaurat după 6 martie 1945. Decizia, adoptată cu unanimitate de voturi sub președinția Elenei-Simina Tănăsescu, confirmă că stabilirea categoriilor de beneficiari ai măsurilor reparatorii rămâne exclusiv la latitudinea legiuitorului, iar Curtea nu poate extinde sfera de aplicare a legii prin controlul de constituționalitate.
Context si obiective
Decretul-lege nr. 118/1990, republicat în Monitorul Oficial nr. 1208 din 10 decembrie 2020, reprezintă unul dintre principalele acte normative prin care statul român a recunoscut suferințele persoanelor persecutate politic în perioada dictaturii comuniste. Articolul 1 alin. (2) lit. b) din acest act normativ prevede că beneficiază de drepturi reparatorii — în principal recunoașterea vechimii în muncă relevante pentru stabilirea pensiei — persoana care a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori care, fiind constituită în captivitate anterior acestei date, a fost reținută după încheierea armistițiului din 12 septembrie 1944.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Viorica Sicoe și Vasile Goia în fața Tribunalului Alba, în cadrul unor contestații împotriva deciziilor prin care li s-au respins cererile de acordare a drepturilor prevăzute de decretul-lege. Cele două dosare au fost conexate de Curtea Constituțională, fiind înregistrate sub nr. 2.984D/2021 și nr. 3.439D/2021. Curtea a reținut și faptul că autorul Vasile Goia a decedat pe parcursul procedurii, fără ca moștenitorii să fi formulat cerere de intervenție în cauză.
Cine este vizat
Decizia interesează în mod direct persoanele sau urmașii persoanelor care au fost constituite în prizonieri de război de către armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și care solicită recunoașterea acestei perioade în cadrul drepturilor reparatorii prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990. Autorii excepției au argumentat că există o discriminare nejustificată între prizonierii părții sovietice, care beneficiază de drepturile legale, și prizonierii părții germane, care sunt excluși din sfera de aplicare a normei, deși s-ar fi aflat într-o situație comparabilă.
Curtea a constatat însă că problema ridicată nu privește un viciu de constituționalitate al textului de lege — nu există o contradicție directă cu principiul egalității consacrat de art. 16 din Constituție —, ci vizează extinderea domeniului de aplicare al normei prin adăugarea unei categorii suplimentare de beneficiari. Această operațiune, a subliniat Curtea, ține de competența exclusivă a Parlamentului, nu de atribuțiile instanței de contencios constituțional.
Motivarea Curtii si principiul separatiei competentelor
Raționamentul Curții s-a fundamentat pe o distincție juridică esențială: diferența dintre controlul de constituționalitate propriu-zis și completarea legislației. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Curtea a invocat și precedentul stabilit prin Decizia nr. 438 din 7 aprilie 2011.
Reprezentantul Ministerului Public, procurorul Ioan Laurențiu Sorescu, a susținut aceeași poziție, subliniind că opțiunea legiuitorului de a limita sfera beneficiarilor la prizonierii părții sovietice reflectă contextul istoric specific — menținerea prizonieratului românilor de către Uniunea Sovietică chiar și după încheierea armistițiului din 12 septembrie 1944. Tribunalul Alba a apreciat, de asemenea, că excepția este neîntemeiată, considerând că stabilirea concretă a categoriei de beneficiari aparține competenței exclusive a legiuitorului.
Ce inseamna aceasta decizie in practica
Decizia nr. 239/2026 confirmă jurisprudența constantă a Curții Constituționale în materia actelor normative reparatorii: legiuitorul dispune de o marjă largă de apreciere în stabilirea categoriilor de persoane care beneficiază de măsuri compensatorii pentru persecuțiile suferite în perioada comunistă. Persoanele care consideră că sfera beneficiarilor ar trebui extinsă nu mai pot utiliza calea excepției de neconstituționalitate în acest scop, ci trebuie să se adreseze Parlamentului printr-o inițiativă legislativă de modificare a Decretului-lege nr. 118/1990.
Decizia este definitivă și general obligatorie, fiind comunicată Tribunalului Alba și publicată în Monitorul Oficial.
Sursa: DECIZIA nr. 239 din 12 martie 2026, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-08-10.
