Curtea Constituțională confirmă: întreruperea prescripției răspunderii penale produce efecte față de toți participanții la infracțiune
Prin Decizia nr. 451 din 16 octombrie 2025, publicată în Monitorul Oficial la 10 iulie 2026, Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva dispozițiilor art. 155 alin. (3) din Codul penal. Norma contestată prevede că întreruperea cursului prescripției răspunderii penale produce efecte față de toți participanții la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei. Decizia consolidează o jurisprudență constantă a instanței de contencios constituțional și confirmă caracterul in rem al prescripției penale, cu implicații directe pentru toate dosarele penale în care infracțiunile au fost comise în participație.
Context și rațiunea normei criticate
Excepția a fost ridicată de Constantin Ciorgan în cadrul unui dosar penal aflat pe rolul Tribunalului Constanța — Secția penală (Dosarul nr. 3.637/118/2015*). Autorul excepției a invocat principiul caracterului personal al răspunderii penale, susținând că efectul in rem al întreruperii prescripției — adică producerea de efecte asupra tuturor participanților, indiferent dacă aceștia au avut cunoștință de actele de procedură efectuate — contravine dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, consacrate de art. 21 și art. 24 din Constituție, precum și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Argumentul central al contestatarului a fost acela că un participant la infracțiune, față de care nu s-a efectuat niciun act de urmărire penală, nu ar trebui să sufere consecințele întreruperii prescripției declanșate de acte care vizează alți participanți. În această viziune, cauzele de întrerupere ar trebui să fie guvernate de un efect in personam, similar suspendării prescripției, pentru a respecta principiul răspunderii penale personale.
Soluția Curții: prescripția privește fapta, nu persoana
Curtea Constituțională a respins excepția ca neîntemeiată, reiterând considerentele din mai multe decizii anterioare — Decizia nr. 70/2024, Decizia nr. 740/2023, Decizia nr. 757/2023 și Decizia nr. 443/2017. Raționamentul juridic este construit pe natura instituției prescripției penale: aceasta reprezintă consecința diminuării rezonanței sociale a infracțiunii și nu un drept subiectiv al inculpatului.
Curtea a subliniat că prescripția răspunderii penale produce efecte in rem, prin raportare la faptele de natură penală săvârșite, iar nu in personam. Orice act de procedură care readuce în atenția publică fapta comisă întrerupe cursul prescripției pentru ansamblul faptelor și al persoanelor implicate. O soluție contrară — în care prescripția ar curge diferit pentru fiecare participant — ar transforma această instituție dintr-o consecință a atenuării impactului social al infracțiunii într-un „mijloc juridic ce ar avea ca scop absolvirea persoanei de aplicarea pedepsei penale", substituind astfel semnificația prescripției cu unul dintre efectele sale.
Mai mult, Curtea a arătat că tocmai soluția propusă de autorul excepției ar fi cea care încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituție. Aceasta ar crea un regim juridic mai favorabil pentru participanții față de care nu s-au efectuat acte de procedură, deși aceștia se află în aceeași situație juridică cu ceilalți participanți. Termenul de prescripție, a precizat Curtea, reprezintă intervalul în care organele judiciare își pot exercita dreptul de a trage la răspundere penală, privit obiectiv, din perspectiva faptelor comise în ansamblul lor, și nu subiectiv, din perspectiva fiecărui participant.
Cine este vizat
Decizia are relevanță practică pentru toate persoanele cercetate sau judecate pentru infracțiuni comise în participație — coautori, instigatori și complici. Efectul direct este menținerea regulii potrivit căreia un act de procedură efectuat față de oricare dintre participanți întrerupe cursul prescripției pentru toți ceilalți, fără excepție. Apărătorii din dosarele penale cu pluralitate de făptuitori vor ține cont de această jurisprudență constantă atunci când formulează cereri de încetare a procesului penal pe motiv de prescripție.
Referitor la dreptul la apărare și procesul echitabil
Curtea a clarificat și că prevederile art. 24 din Constituție (dreptul la apărare) și ale art. 6 paragraful 3 din Convenție nu sunt aplicabile în cazul de față, întrucât garanțiile specifice acestor drepturi fundamentale sunt asigurate prin norme de drept procesual penal, iar nu prin dispoziții de drept penal substanțial, cum este art. 155 alin. (3) din Codul penal. Este o distincție importantă pe care Curtea o menține constant: normele privind prescripția aparțin dreptului penal material și se raportează la principiul legalității incriminării și a pedepsei, nu la garanțiile procedurale ale judecății.
Ce trebuie reținut
Decizia nr. 451/2025 nu aduce o schimbare de paradigmă, ci confirmă o linie jurisprudențială stabilă. Practicienii dreptului penal trebuie să rețină că efectul in rem al întreruperii prescripției rămâne constituțional, că argumentele bazate pe caracterul personal al răspunderii penale nu pot fi transpuse mecanic asupra prescripției și că instanța de contencios constituțional nu identifică niciun element nou care să justifice o reconsiderare. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Sursa: DECIZIA nr. 451 din 16 octombrie 2025, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-07-10.
