Curtea Constituțională respinge contestarea regulilor de perimare: suspendarea facultativă a procesului nu conține lacune legislative
Prin Decizia nr. 625 din 20 noiembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial la 2 iunie 2026, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva articolelor 413 alin. (1) și (2), 416 alin. (1) și 418 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Sesizarea, formulată de Armin Marian Gherman prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul", viza pretinsa lipsă de reglementare a procedurii de redeschidere a unui proces suspendat facultativ din oficiu de instanță, cu consecința imposibilității părților de a-și adapta conduita procesual civilă. Decizia, adoptată cu unanimitate de voturi, confirmă jurisprudența constantă a Curții potrivit căreia solicitarea de completare sau modificare a unui text de lege nu poate constitui obiect al controlului de constituționalitate.
Context si obiective
Cauza își are originea în Dosarul nr. 18.724/3/2014 al Curții de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în cadrul căruia instanța dispusese suspendarea facultativă a judecății. După expirarea unui termen de șase luni fără ca părțile să solicite redeschiderea procesului, instanța a admis excepția perimării cererii de redeschidere. Autorul excepției a contestat această soluție pe cale constituțională, argumentând că prevederile Codului de procedură civilă privind suspendarea facultativă, perimarea și suspendarea cursului perimării prezintă lacune incompatibile cu principiul calității legii, cu dreptul la un proces echitabil și cu principiul separației puterilor în stat.
Argumentația centrală a autorului excepției s-a construit în jurul ideii de simetrie a actelor juridice: dacă judecătorul este cel care suspendă cauza din oficiu, tot el ar trebui să dispună și redeschiderea procesului, fără a impune părților obligația de a formula o cerere în acest sens. Autorul a invocat, de asemenea, că art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă enumeră limitativ cererile supuse perimării, iar cererea de redeschidere a unui proces suspendat facultativ nu figurează printre acestea.
Cine este vizat
Decizia interesează în mod direct justițiabilii implicați în litigii de contencios administrativ și fiscal în care instanța dispune suspendarea facultativă a judecății, dar efectele sale se extind asupra tuturor participanților la procesul civil. Sindicatele și organizațiile profesionale care formulează acțiuni în instanță în numele membrilor lor trebuie să rețină că obligația de diligență procesuală — inclusiv formularea cererii de redeschidere a procesului suspendat — rămâne în sarcina părților, indiferent dacă suspendarea a fost dispusă din oficiu.
Profesioniștii dreptului — avocați, consilieri juridici și magistrați — au, de asemenea, un interes profesional direct, decizia consolidând interpretarea conform căreia mecanismul perimării se aplică integral și în ipoteza suspendării facultative, iar absența unei mențiuni exprese a cererii de redeschidere în enumerarea de la art. 416 alin. (1) nu constituie o lacună de neconstituționalitate, ci ține de voința legiuitorului.
Obligatii principale
Curtea Constituțională a statuat cu claritate că dispozițiile criticate nu conțin lacune legislative de natură constituțională. Prin urmare, cadrul procesual existent rămâne pe deplin aplicabil. Părțile unui proces suspendat facultativ au obligația de a manifesta diligență și de a solicita redeschiderea judecății într-un termen rezonabil, sub sancțiunea perimării. Instanțele judecătorești vor continua să aplice termenul de șase luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar suspendarea cursului perimării în temeiul art. 418 alin. (1) operează exclusiv dacă inactivitatea procesuală nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților.
Curtea a subliniat, totodată, că nu își poate extinde din oficiu controlul de constituționalitate asupra altor texte legale — în speță, art. 415 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de reluare a judecății —, pronunțându-se strict în limitele sesizării (in limine litis).
Rationamentul juridic al Curtii
Motivarea deciziei se articulează pe două axe principale. În primul rând, Curtea a constatat că susținerile autorului excepției nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci exprimă nemulțumirea față de conținutul normativ al textelor criticate și urmăresc, în realitate, completarea sau modificarea acestora. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunță exclusiv asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
În al doilea rând, Curtea a reținut că motivele de neconstituționalitate invocate nu au legătură directă cu textele criticate, contrar exigenței impuse de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Autorul excepției contesta, în fond, absența unei reglementări care nu intră în obiectul de reglementare al articolelor atacate. Instanța constituțională a reiterat, în acest context, o jurisprudență constantă, invocând Decizia nr. 198/2009, Decizia nr. 390/2009 și Decizia nr. 72/2012.
Ce trebuie sa faci acum
Pentru părțile implicate în procese civile suspendate facultativ și pentru practicienii dreptului, decizia Curții Constituționale impune verificarea imediată a situației dosarelor aflate în suspendare. Este recomandabilă parcurgerea următorilor pași:
- Identificarea tuturor dosarelor în care judecata a fost suspendată facultativ și calcularea termenului de șase luni de la data suspendării.
- Formularea cererii de redeschidere a procesului înainte de expirarea termenului de perimare, chiar și în ipoteza în care suspendarea a fost dispusă din oficiu de instanță.
- Monitorizarea evoluției cauzei care a determinat suspendarea, pentru a depune cererea de reluare a judecății imediat după rămânerea definitivă a hotărârii respective.
- Consultarea unui avocat specializat în procedură civilă pentru evaluarea riscurilor de perimare în dosarele aflate pe rol, în special cele suspendate de mai mult de trei luni.
Decizia Curții Constituționale confirmă, în mod neechivoc, că diligența procesuală rămâne în sarcina exclusivă a părților, iar invocarea principiului simetriei actelor juridice nu poate suplini obligația de stăruință în judecată.
Sursa: DECIZIA nr. 625 din 20 noiembrie 2025, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei pe 2026-06-02.
