RO
AcasăDocument

DECIZIE nr. 202 din 13 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

În vigoare
Emitent:CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Publicat:13.03.2007
Versiune:unica
Sursă oficială
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Ioan Vida - preşedinte
Paragraf
Nicolae Cochinescu - judecător
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Kozsokar Gabor - judecător
Paragraf
Petre Ninosu - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Paragraf
Tudorel Toader - judecător
Paragraf
Antonia Constantin - procuror
Paragraf
Marieta Safta - magistrat-asistent
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Başchir et Exox SNC din Tulcea în Dosarul nr. 137/2006 al Judecătoriei Tulcea.
Paragraf
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Paragraf
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 19 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 137/2006, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Başchir et Exox SNC din Tulcea în dosarul menţionat.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că existenţa unor termene diferite de prescripţie a executării silite în funcţie de natura bunurilor supuse acestei executări (aparţinând proprietăţii publice, respectiv celei private) încalcă "dispoziţia constituţională [...] potrivit căreia proprietatea privată şi cea publică sunt în aceeaşi măsură garantate."
Paragraf
Judecătoria Tulcea consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "instituirea unor termene speciale de prescripţie nu poate conduce la ideea că proprietatea publică s-ar bucura de o protecţie suplimentară faţă de proprietatea privată sau că ar beneficia de un regim juridic diferenţiat, deoarece durata unui termen de prescripţie nu este un element esenţial şi definitoriu al regimului juridic al proprietăţii."
Paragraf
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, potrivit normelor constituţionale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, astfel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, având următorul cuprins:
Paragraf
"Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept."
Paragraf
Autoarea excepţiei susţine că aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind ocrotirea egală a proprietăţii private, indiferent de titular.
Paragraf
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în ceea ce urmează.
Paragraf
Astfel, art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care stabileşte un termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, diferit de cel general, nu aduce nicio atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei. Soluţia adoptată de textul de lege criticat este determinată de natura specială a creanţelor fiscale, care reprezintă surse ale bugetului de stat, ceea ce constituie o justificare suficientă pentru diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.
Paragraf
Întrucât reglementarea legală criticată vizează realizarea veniturilor publice, nu se poate reţine incidenţa principiului consacrat de art. 44 alin. (2) din Constituţie. De altfel, motivarea excepţiei este fundamentată pe o interpretare eronată a acestui text constituţional care, în opinia autoarei excepţiei, se referă la garantarea în mod egal a proprietăţii publice şi a proprietăţii private. Or, art. 44 din Legea fundamentală, în ansamblul său, se referă la Dreptul de proprietate privată, alin. 2 al acestui articol stabilind că "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.[...]"
Paragraf
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Başchir et Exox SNC din Tulcea în Dosarul nr. 137/2006 al Judecătoriei Tulcea.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Marieta Safta

Vrei mai mult?

Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.

Începe gratuit
Contact

Start the Conversation.

Ready to know exactly where your answer comes from?

Newsletter

Receive legislative news and platform updates directly to your email.

© 2026 All rights reserved.

Poly Tool Design SRL — Blvd. Ferdinand 95, Constanța, 900717, România — CUI: 40293031