AcasăDocument
DECIZIE nr. 64 din 2 februarie 2006
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Ion Predescu - preşedinte
Paragraf
Nicolae Cochinescu - judecător
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Constantin Doldur - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Kozsokar Gabor - judecător
Paragraf
Petre Ninosu - judecător
Paragraf
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Paragraf
Marilena Mincă - procuror
Paragraf
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Anica Simona în Dosarul nr. 2.052/2005 al Judecătoriei Fălticeni.
Paragraf
La apelul nominal răspunde Gheorghe Donisa, lipsind autoarea excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Paragraf
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 889 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de aceeaşi autoare în Dosarul nr. 1.668/P/2005 al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
Paragraf
La apelul nominal răspunde Gheorghe Donisa, lipsind autoarea excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Paragraf
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Paragraf
Partea prezentă, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Paragraf
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 889 D/2005 la Dosarul nr. 718 D/2005, care a fost primul înregistrat.
Paragraf
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul părţii prezente Gheorghe Donisa, care prezintă situaţia de fapt a cauzei deduse judecăţii, lăsând la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Paragraf
Prin încheierile din 20 septembrie 2005 şi 4 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 2.052/2005 al Judecătoriei Fălticeni şi, respectiv, nr. 1.668/P/2005 al Tribunalului Suceava - Secţia penală, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Anica Simona în dosarele menţionate.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, faţă de prevederile constituţionale referitoare la garantarea liberului acces la justiţie, "plângerea împotriva modului în care s-a rezolvat prima plângere împotriva actelor procurorului, adresată instanţei competente să rezolve fondul trebuie să constituie modalitatea de învestire a instanţei cu judecarea cauzei, iar nu o cale de cenzurare a actelor procurorului". Pe de altă parte, autoarea excepţiei susţine că, potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală, soluţia instanţei poate fi atacată doar cu recurs la instanţa superioară "care, într-un parcurs normal, firesc al cauzei, ar trebui să judece apelul, evident pentru infracţiunile pentru care legea prevede această cale de atac". În altă ordine de idei, în opinia autoarei excepţiei, şi termenul de promovare a plângerii este de natură a îngrădi accesul liber la justiţie, atâta vreme cât reglementarea legală criticată nu prevede obligaţia procurorului ca odată cu comunicarea soluţiei să indice persoanei interesate termenul şi instanţa căreia i se poate adresa cu plângere.
Paragraf
Judecătoria Fălticeni apreciază că textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale, dimpotrivă, prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală instituie, contrar celor invocate de petentă, accesul la justiţie.
Paragraf
Tribunalul Suceava - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Paragraf
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Paragraf
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Paragraf
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Paragraf
În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile.
Paragraf
Dosarul va fi trimis de parchet instanţei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.
Paragraf
Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedică soluţionarea cauzei. Când instanţa consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.
Paragraf
La judecarea plângerii prezenţa procurorului este obligatorie.
Paragraf
La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanţa dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi şi apoi procurorului.
Paragraf
Instanţa, judecând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Paragraf
Instanţa pronunţă una dintre următoarele soluţii:
litera a)
respinge plângerea, prin sentinţă, menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată;
litera b)
admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispoziţiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător;
litera c)
admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.
Paragraf
În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca primă instanţă, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.
Paragraf
Hotărârea instanţei pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.
Paragraf
În situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a) persoana în privinţa căreia instanţa, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.
Paragraf
Instanţa este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată."
Paragraf
Autoarea excepţiei susţine că aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, referitoare la liberul acces la justiţie, respectiv la dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil.
Paragraf
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, se constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 278^1 din Codul de procedură penală, în raport de dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, privind accesul liber la justiţie, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, şi Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005. Cu acele prilejuri, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, Curtea a reţinut, în esenţă, că prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală nu se încalcă prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, se instituie accesul direct la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile de netrimitere în judecată date de procuror. Instanţa competentă să judece plângerea potrivit procedurii prevăzute de art. 278^1 din Codul de procedură penală nu se pronunţă asupra fondului pricinii, ci numai asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei de netrimitere în judecată dispusă de procuror. Astfel fiind, textul legal criticat reglementează, în acord cu dispoziţiile constituţionale, existenţa unei căi de atac împotriva actelor efectuate de procuror.
Paragraf
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele de principiu cuprinse în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.
Paragraf
De asemenea, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, prin care legiuitorul a prevăzut în mod expres dreptul persoanei vătămate de a formula plângere direct la instanţa de judecată în cazul în care procurorul nu se conformează prevederilor art. 277 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată", precum şi termenul de formulare a plângerii în această situaţie reprezintă o concretizare a normelor constituţionale care consacră dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil, impusă de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Paragraf
Cât priveşte celelalte susţineri ale autoarei excepţiei referitoare, pe de o parte, "la introducerea, de la caz la caz, după felul infracţiunii, mai întâi a căii de atac a apelului şi apoi a recursului", iar pe de altă parte, la "obligaţia procurorului ca odată cu comunicarea soluţiei să indice persoanei interesate termenul şi instanţa căreia i se poate adresa cu plângere", se constată că acestea nu pot fi reţinute. Prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.
Paragraf
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Anica Simona în Dosarul nr. 2.052/2005 al Judecătoriei Fălticeni, precum şi în Dosarul nr. 1.668/P/2005 al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 februarie 2006.
Paragraf
PREŞEDINTE,
Paragraf
ION PREDESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Florentina Geangu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit