AcasăDocument
DECIZIE nr. 255 din 14 martie 2006
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Ioan Vida - preşedinte
Paragraf
Nicolae Cochinescu - judecător
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Constantin Doldur - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Kozsokar Gabor - judecător
Paragraf
Petre Ninosu - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Paragraf
Marinela Mincă - procuror
Paragraf
Marieta Safta - magistrat-asistent
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Elena Condea în Dosarul nr. 16.749/2002 al Judecătoriei Timişoara.
Paragraf
La apelul nominal este prezentă partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic Oana Scrobotă, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Paragraf
Având cuvântul, partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune la dosarul cauzei concluzii scrise în acest sens.
Paragraf
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 9 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 16.749/2002, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Elena Condea în dosarul menţionat.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 248^1 din Codul penal este neconstituţional, întrucât "nu este formulat destul de precis, încât să permită destinatarilor legii să prevadă, într-o măsură rezonabilă faţă de circumstanţele fiecărei cauze, consecinţele penale pe care ar trebui să le atragă un act determinat", ceea ce contravine principiului legalităţii incriminării, consacrat de dispoziţiile constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate. În opinia autoarei excepţiei redactarea textului de lege criticat permite o interpretare extensivă, în detrimentul inculpatului, întrucât legea nu defineşte cu claritate fapta pe care urmăreşte să o exprime, ci "incriminează, cu caracter generic, ca element material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, toate faptele funcţionarului care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos". Referitor la prevederile art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 se arată că aduc atingere dreptului de proprietate privată "în urma unei erori de redactare care poate produce acest efect". Astfel, norma criticată incriminează fapta materială a administratorului unei societăţi, care foloseşte bunuri în interesul său propriu, fără a preciza care sunt bunurile a căror folosire atrage răspunderea penală. În opinia autoarei excepţiei, dacă ar fi intenţionat să se refere la bunurile societăţii, legiuitorul ar fi fost obligat să utilizeze sintagme precum "bunurile societăţii", "bunurile aflate în proprietatea societăţii" etc.
Paragraf
Judecătoria Timişoara nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. Anterior sesizării Curţii, aceeaşi instanţă a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, prin Încheierea de şedinţă din data de 21 septembrie 2005, întrucât "critica adusă textului de lege incriminatoriu la modul general şi abstract nu implică şi legătura excepţiei cu cauza". Prin Decizia nr. 707 din 30 septembrie 2005 a Tribunalului Timiş - Secţia penală s-a admis recursul autoarei excepţiei împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, iar, în temeiul acestei hotărâri, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Paragraf
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte art. 248^1 din Codul penal, se arată că "are suficientă claritate şi previzibilitate", astfel încât nu se încalcă prevederile art. 23 alin. (1) şi ale art. 73 alin. (3) din Constituţie. De asemenea, în opinia Guvernului, art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 nu încalcă prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
Paragraf
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Paragraf
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 248^1 din Codul penal şi art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, având următoarea redactare:
Paragraf
- Art. 248^1 din Codul penal: "Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.";
Paragraf
- Art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990: "Se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societăţii, care:
Paragraf
[...] 2. foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect;".
Paragraf
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, în art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate, în art. 45 privind libertatea economică, în art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi în art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor.
Paragraf
Se invocă, de asemenea, art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la principiul legalităţii pedepsei.
Paragraf
Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
Paragraf
I. În ceea ce priveşte art. 248^1 din Codul penal, critica de neconstituţionalitate constă în susţinerea că textul de lege "nu este formulat destul de precis, încât să permită destinatarilor legii să prevadă, într-o măsură rezonabilă faţă de circumstanţele fiecărei cauze, consecinţele penale pe care ar trebui să le atragă un act determinat", respectiv nu defineşte cu claritate fapta la care se referă, ceea ce contravine principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, consacrat "prin dispoziţiile coroborate ale art. 23 alin. (12) şi art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, respectiv prin cele ale art. 7 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost explicate şi aplicate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului".
Paragraf
Aceste critici nu pot fi reţinute, întrucât, prin trimiterea la dispoziţiile art. 246, 247 şi 248 din Codul penal, textul art. 248^1 din acelaşi cod oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înţeleagă care sunt faptele incriminate de legiuitor. În speţă, fiind vorba despre forma calificată a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, conduita incriminată este, conform art. 248 din Codul penal, "fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia", elementul material al laturii obiective a infracţiunii reglementate fiind, prin urmare, clar circumstanţiat de legiuitor.
Paragraf
II. În ceea ce priveşte art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, se susţine că aduce atingere dreptului de proprietate privată, precum şi libertăţii economice "în urma unei erori de redactare care poate produce acest efect", în sensul că incriminează fapta materială a administratorului unei societăţi, care foloseşte bunuri în interesul său propriu, fără a preciza care sunt bunurile a căror folosire atrage răspunderea penală. Această critică nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Ca urmare, Curtea nu se poate pronunţa cu privire la o eventuală redactare defectuoasă sau incompletă a textului legal ce face obiectul excepţiei şi nici nu poate face propuneri de lege ferenda.
Paragraf
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf 1
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Elena Condea în Dosarul nr. 16.749/2002 al Judecătoriei Timişoara.
Paragraf 2
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, invocată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie 2006.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Marieta Safta
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit