AcasăDocument
DECIZIE nr. 277 din 21 martie 2006
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Ioan Vida - preşedinte
Paragraf
Nicolae Cochinescu - judecător
Paragraf
Aspazia Cojocaru - judecător
Paragraf
Constantin Doldur - judecător
Paragraf
Acsinte Gaspar - judecător
Paragraf
Kozsokar Gabor - judecător
Paragraf
Petre Ninosu - judecător
Paragraf
Ion Predescu - judecător
Paragraf
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Paragraf
Ion Tiucă - procuror
Paragraf
Maria Bratu - magistrat-asistent
Paragraf
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, excepţie ridicată de Victor Tatoiu, în calitate de reprezentant legal al minorului Victor Alexandru Tatoiu, în Dosarul nr. 1.987/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Paragraf
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 9 martie 2006, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a amânat pronunţarea la data de 16 martie 2006 şi apoi la data de 21 martie 2006.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.987/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, excepţie ridicată de Victor Tatoiu, în calitate de reprezentant legal al minorului Victor Alexandru Tatoiu.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 32 alin. (1) şi ale art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În argumentarea criticii sale acesta arată că art. 49 alin. (2) din Constituţie garantează copiilor dreptul la alocaţie, indiferent de înscrierea lor într-o formă de învăţământ. Textele de lege criticate contravin acestor prevederi constituţionale, deoarece exclud de la plata alocaţiei de stat copiii care nu urmează o formă de învăţământ obligatoriu. În speţă, minorul Victor Alexandru Tatoiu urmează cursurile şcolii "The American International School of Bucharest", iar la solicitarea adresată Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a i se recunoaşte dreptul la plata alocaţiei de stat pentru copii, această autoritate i-a comunicat că minorul Victor Alexandru Tatoiu nu beneficiază de aceasta, întrucât unitatea şcolară ale cărei cursuri le frecventează nu este inclusă în evidenţa Comisiei Naţionale de Evaluare şi Acreditare a Învăţământului Preuniversitar. Prevederile de lege criticate contravin şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât, potrivit acestora, numai o anumită categorie de copii beneficiază de plată alocaţiei de stat pentru copii. Dispoziţiile legale criticate contravin şi art. 32 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la învăţătură, prin condiţionarea recunoaşterii dreptului copiilor la plata alocaţiei de stat de urmarea unei forme de învăţământ general obligatoriu.
Paragraf
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este întemeiată. În opinia sa textele legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 49 alin. (2) din Constituţie, deoarece condiţionează dreptul copilului de a beneficia de alocaţia de stat de şcolarizarea în cadrul învăţământului general obligatoriu. În acest sens arată că alocaţia de stat pentru copii reprezintă o măsură de protecţie de care trebuie să beneficieze toţi copiii.
Paragraf
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi comunică punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 1 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 sunt constituţionale. Arată că aceste prevederi nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât ele se aplică în mod egal tuturor copiilor care urmează una dintre formele de învăţământ prevăzute de lege. De asemenea, consideră că aceste prevederi nu contravin nici art. 49 alin. (2) din Constituţie, întrucât acestea reprezintă consacrarea la nivelul legii a regulii constituţionale potrivit căreia statul acordă alocaţii de stat pentru copii, ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap, precum şi alte forme de protecţie socială.
Paragraf
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Paragraf
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 1 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999.
Paragraf
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
Paragraf
- Art. 1 alin. (2): "Copiii care urmează una dintre formele de învăţământ prevăzute de lege beneficiază de alocaţie de stat pentru copii până la împlinirea vârstei de 18 ani.";
Paragraf
- Art. 5 alin. (1): "Copiii în vârstă de peste 7 ani care nu urmează, potrivit regulamentelor şcolare, învăţământul general obligatoriu nu beneficiază de plată alocaţiei de stat pentru copii, cu excepţia celor care nu sunt şcolarizaţi din motive de sănătate, dovedite prin certificat medical."
Paragraf
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 32 alin. (1) privind dreptul la învăţătură şi ale art. 49 alin. (1) şi (2) privind protecţia tinerilor şi a copiilor.
Paragraf
Prevederile legale criticate condiţionează acordarea alocaţiei de stat pentru copii de frecventarea uneia dintre formele de învăţământ prevăzute de lege.
Paragraf
În speţă, minorul frecventează cursurile unei şcoli particulare, iar Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu i-a aprobat plata alocaţiei de stat, întrucât unitatea de învăţământ respectivă nu este inclusă în evidenţa Comisiei Naţionale de Evaluare şi Acreditare a Învăţământului Preuniversitar.
Paragraf
Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Paragraf
Dreptul la alocaţia de stat pentru copii a fost reglementat prin Legea nr. 61/1993, în aplicarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Constituţia României, conform cărora "statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap".
Paragraf
Norma constituţională înscrisă în cap. II privind drepturile şi libertăţile fundamentale nu prevede şi nu permite, în definirea subiecţilor dreptului la alocaţiile acordate de stat, nici o altă condiţie în afara aceleia ca beneficiarii să fie copii.
Paragraf
Această consacrare a dreptului copiilor la ocrotire specială, sub forma alocaţiilor acordate de stat fără nici o discriminare, corespunde principiilor generale care stau la baza statului român, prevăzute în art. 1 alin. (2) din Constituţia României, şi prevederilor privind ocrotirea copiilor, cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în alte pacte şi tratate la care România este parte.
Paragraf
Este evident că, prin textele de lege analizate, legiuitorul a urmărit să descurajeze sustragerea copiilor de la pregătirea şcolară, iar pe de altă parte, să împiedice dezvoltarea unor forme de învăţământ neagreate de stat, dar aceste obiective sunt independente în raport cu scopul de ocrotire specială a copiilor avut în vedere de Constituţie prin consacrarea dreptului la alocaţii acordate de stat. Curtea Constituţională reţine în acest sens că atingerea de către stat a unor obiective, chiar şi atunci când acestea sunt de interes general şi necesare, nu se poate face cu încălcarea Constituţiei, a cărei respectare este, potrivit art. 1 alin. (5), obligatorie.
Paragraf
În consecinţă, Curtea Constituţională constată că prin textele de lege care formează obiectul excepţiei se condiţionează acordarea alocaţiei pentru copii de urmarea învăţământului general obligatoriu şi de încadrarea acestora în una dintre formele de învăţământ prevăzute de lege, limitări vădit contrare atât art. 49 alin. (2) din Constituţie, mai sus citat, cât şi prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, conform cărora "cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".
Paragraf
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
Paragraf
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, excepţie ridicată de Victor Tatoiu, în calitate de reprezentant legal al minorului Victor Alexandru Tatoiu, în Dosarul nr. 1.987/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că aceste prevederi sunt neconstituţionale în măsura în care condiţionează acordarea alocaţiei de stat pentru copii de urmarea învăţământului general obligatoriu şi de încadrarea în una dintre formele de învăţământ prevăzute de lege.
Paragraf
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Paragraf
Definitivă şi general obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2006.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Maria Bratu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit