DECIZIA nr. 43 din 18 februarie 2025referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006 , precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative
În vigoare
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, în interpretarea dată prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Florin Sora, de Ioan Jecan și de Ștefana Corina Pișpiriș și Alin Vonica în dosarele nr. 44.970/3/2016, nr. 44.052/3/2016 și nr. 41.979/3/2016 ale Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care formează obiectul dosarelor conexate nr. 2.262D/2019, nr. 861D/2021 și nr. 1.734D/2021 ale Curții Constituționale.
punctul 2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată. La data respectivă, Curtea Constituțională a conexat dosarele nr. 861D/2021 și nr. 1.734D/2021 la Dosarul nr. 2.262D/2019 și a amânat succesiv pronunțarea asupra cauzei pentru datele de 15 octombrie 2024, 7 noiembrie 2024, 17 decembrie 2024, 4 februarie 2025, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii și, după caz, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv în temeiul art. 57 și al art. 58 alin. (1) din aceeași lege, și apoi, potrivit art. 51 alin. (1) teza întâi și art. 57 din legea menționată, pentru data de 18 februarie 2025, când a pronunțat prezenta decizie.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
punctul 3.
Prin încheierile din 13 iunie 2019, 29 iunie 2020 și 9 noiembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 44.970/3/2016, nr. 44.052/3/2016 și, respectiv, nr. 41.979/3/2016, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, în interpretarea dată prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepția a fost ridicată de Florin Sora, de Ioan Jecan și de Ștefana Corina Pișpiriș și Alin Vonica în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri referitoare la obținerea despăgubirilor cuvenite pentru imobile preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist și care nu mai pot fi restituite în natură persoanelor îndreptățite.
punctul 4.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se critică prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2017 și cum au fost interpretate prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sub aspectul calculării despăgubirii cuvenite pentru imobilele preluate în mod abuziv de statul român în perioada comunistă prin raportare la caracteristicile tehnice și la categoria de folosință pe care acestea le aveau la data preluării. În acest sens, se arată, în esență, că la adoptarea Legii nr. 165/2013 legiuitorul a avut ca scop prevalența restituirii în natură, dar și echitatea, respectiv eliminarea oricărui criteriu de discriminare între cei care pot beneficia de restituirea în natură a imobilelor și cei care, în imposibilitatea restituirii în natură, pot beneficia doar de măsuri compensatorii, printre care și acordarea de despăgubiri sub formă de puncte. În acest sens se arată că, în ipoteza restituirii în natură, persoanelor îndreptățite li se restituie imobilele care, în mod evident, prezintă caracteristicile tehnice și categoria de folosință actuale (de exemplu, un imobil care la data preluării era situat în extravilan, dar ulterior, la data restituirii, se află în intravilanul unei localități, ca urmare a extinderii acestui intravilan prin hotărâri ale autorităților locale). În cazul persoanelor îndreptățite pentru care restituirea în natură nu este posibilă și care au dreptul doar la măsuri compensatorii prin acordarea de puncte, evaluarea cu luarea în calcul a caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință „de la momentul preluării“ nu poate fi decât inechitabilă și discriminatorie.
punctul 5.
Se mai precizează că intenția inițială a legiuitorului a fost de a repara gravele prejudicii aduse dreptului de proprietate al cetățenilor cărora le-au fost preluate în mod abuziv aceste bunuri. Astfel, regula generală era ca bunurile să fie restituite în natură, în starea în care se află, evident cu luarea în calcul a caracteristicilor tehnice și a categoriei de folosință de la data restituirii. Ca atare, nu are importanță categoria de folosință de la data preluării, ci actuala categorie de folosință, principiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și al Legii fondului funciar nr. 18/1991 fiind acela ca restituirea să se facă în natură, pe vechiul amplasament, iar în cazul în care aceasta nu este posibilă, să se acorde bunuri echivalente, de aceeași valoare, sau despăgubiri reale și efective. De altfel, și Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, care a fost aplicabilă anterior Legii nr. 165/2013, a prevăzut aceeași manieră de evaluare, însă de către un evaluator autorizat, care evalua imobilele în funcție de categoria de folosință de la data evaluării și de prețul de piață în baza Standardelor internaționale de evaluare. Totodată, Legea nr. 165/2013 a prevăzut evaluarea în baza grilei notariale valabile în anul 2013, pentru a exista un mecanism unitar și previzibil de evaluare. În ambele situații, atunci când nu a existat posibilitatea de restituire în natură a imobilului, s-au avut însă în vedere categoria de folosință și caracteristicile tehnice ale imobilelor de la momentul restituirii în echivalent, și nicidecum de la data preluării de către stat, așa cum s-a impus prin Legea nr. 111/2017.
punctul 6.
Așadar, persoanele îndreptățite sunt discriminate în fața autorității publice competente Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor I, în condițiile în care, pentru unele, evaluarea imobilelor s-a făcut în funcție de caracteristicile tehnice și categoria de folosință de la data emiterii deciziei de despăgubire, iar pentru altele, în funcție de caracteristicile tehnice și categoria de folosință de la data preluării.
punctul 7.
Prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a ajuns la interpretarea normei în vigoare la data introducerii acțiunii prin raportare la o prevedere legală intervenită ulterior, în cursul litigiului, ca urmare a modificării art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 prin Legea nr. 111/2017, ceea ce, în opinia autorilor excepției, atrage retroactivitatea normei noi sau a deciziei Înaltei Curți date în dezlegarea problemei de drept arătate. Se susține că adăugarea la lege, în sensul de a prevedea aplicarea acestei decizii de interpretare și proceselor în curs, este o formă clară de intervenție de tip legislativ, care nu constituie atributul Înaltei Curți, ci doar al legiuitorului. Totodată, s-a ajuns ca prin decizia de interpretare menționată să se eludeze principiul constituțional al neretroactivității legii civile și principiul legalității. Or, în procesele în curs la data intrării în vigoare a Legii nr. 111/2017 nu poate fi reținută decât incidența legii vechi, respectiv a efectelor prevăzute de forma Legii nr. 165/2013 în vigoare la data emiterii actului litigios și a introducerii acțiunii pendinte la data intervenției legislative, care nu prevedeau evaluarea prin raportare la categoria de folosință a imobilului de la data preluării imobilului, condiție introdusă ulterior prin Legea nr. 111/2017. Aplicarea retroactivă a formei modificate a legii produce o vătămare evidentă persoanelor îndreptățite la măsuri compensatorii, expuse astfel la diminuarea valorii despăgubirilor cu privire la care aveau o așteptare legitimă la data promovării acțiunii.
punctul 8.
Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale invocate de autorii excepției.
punctul 9.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 10.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
punctul 11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1080 din 20 decembrie 2018.
punctul 14.
Textul de lege criticat avea, la data ridicării excepției de neconstituționalitate, următorul conținut normativ: „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“
punctul 15.
Prin decizia menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat, la pct. 1 din dispozitiv, că „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare se realizează prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și categoriei de folosință la data preluării acestuia, prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nefiind aplicabile“, iar la pct. 2 din dispozitiv că „Dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016, se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate“.
punctul 16.
În prezent, ca urmare a modificărilor operate prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 9 iulie 2021, „Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte și se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia. Un punct are valoarea de un leu.“
punctul 17.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației puterilor în stat și principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 15 privind universalitatea și neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind principiul egalității, art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea egală a dreptului de proprietate, indiferent de titular, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți, art. 78 - Intrarea în vigoare a legii și art. 126 - Instanțele judecătorești. Prin raportare la art. 20 din Constituție, este invocat și art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
punctul 18.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în cauza de față, se critică, în esență, caracterul inechitabil al despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate în mod abuziv în timpul regimului comunist și care, din diverse motive, nu pot fi restituite în natură. Sub acest aspect, Curtea reține că Legea nr. 165/2013 consacră principiul prevalenței restituirii în natură a acestor bunuri către persoanele îndreptățite, cărora le-a fost recunoscut dreptul la restituire în natură. Când situația concretă a imobilului în discuție nu permite restituirea în natură, persoanele îndreptățite vor beneficia de măsuri reparatorii care pot consta fie în compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate, după caz, în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 sau de Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, fie în compensarea prin puncte.
punctul 19.
În ceea ce privește măsura compensării prin puncte, Curtea reține că aceasta a fost instituită prin Legea nr. 165/2013, numărul acestora calculându-se corespunzător valorii imobilului preluat abuziv, iar valoarea fiecărui punct acordat este de un leu. Acordarea punctelor ce vor constitui despăgubirea cuvenită, obținută prin transformarea ulterioară în bani a valorii acestora, se realizează prin decizie a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. Modalitatea de evaluare a imobilului ce constituie obiectul deciziei a variat în timp, Legea nr. 165/2013 suferind mai multe modificări. În redactarea inițială, legea menționată stabilea că evaluarea imobilului se realizează prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare, fără să facă nicio altă detaliere suplimentară. În anul 2017 a fost adoptată Legea nr. 111/2017 care a introdus un reper nou în ceea ce privește modalitatea de evaluare, potrivit căruia aceasta trebuie făcută prin luarea în considerare a caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării imobilului, raportarea la acest moment temporal fiind criticată de autorii prezentei excepții de neconstituționalitate.
punctul 20.
În jurisprudența sa privitoare la dispozițiile din Legea nr. 165/2013 referitoare la procedura de evaluare a imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada 1945-1989 în vederea restituirii acestora, în natură sau în echivalent, Curtea Constituțională a reținut în mod constant că acestea constituie modalitatea prin care legiuitorul român a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv din Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. De asemenea, Curtea Constituțională a observat că prin hotărârea-pilot menționată a fost lăsată statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere (de exemplu, Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din data de 28 ianuarie 2015, paragraful 19, Decizia nr. 568 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1125 din 23 noiembrie 2020, paragraful 26, Decizia nr. 188 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 16 iulie 2021, paragrafele 24-28, sau Decizia nr. 249 din 14 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 26 august 2024, paragraful 22).
punctul 21.
Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României (paragraful 127), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 și următoarele].
punctul 22.
Totodată, în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a observat că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).
punctul 23.
Mai mult, Curtea a reținut prin numeroase decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragraful 24, că, deși printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăților, se numără și plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referință al evaluării [respectiv grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin comparație cu sistemul utilizat sub imperiul legislației anterioare, și anume al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005), potrivit căreia evaluarea imobilelor se realiza prin aplicarea Standardelor internaționale de evaluare]. Curtea Constituțională a observat că, deși această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obținute de către persoanele îndreptățite, aceasta este o măsură proporțională cu scopul legitim urmărit - constând în menținerea echilibrului bugetar -, putând avea, sub aspectul consecințelor produse, valențele unei plafonări. Prin decizia menționată, instanța de contencios constituțional a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituție.
punctul 24.
În acest context jurisprudențial, Curtea s-a pronunțat asupra art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în redactarea criticată în prezenta cauză, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Este vorba despre Decizia nr. 798 din 4 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2021, paragraful 23, și Decizia nr. 188 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 16 iulie 2021, paragraful 31. Prin deciziile menționate, Curtea a considerat că soluția legislativă criticată, instituind evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare prin raportare la caracteristicile tehnice ale acestuia și la categoria de folosință existentă la data preluării, nu reprezintă o măsură de plafonare a măsurilor reparatorii acordate prin actul normativ criticat, ci, în realitate, constituie o transpunere legislativă a principiului restitutio in integrum, scopul urmărit fiind acela ca măsura reparatorie acordată să corespundă cu valoarea reală a imobilului, prin raportarea obiectivă la datele tehnice de identificare ale acestuia de la data preluării abuzive. De asemenea, Curtea Constituțională a confirmat considerentele Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în ceea ce privește neretroactivitatea aplicării legii noi, constând într-o nouă modalitate de evaluare a imobilelor, în procesele aflate pe rolul instanțelor, în considerarea principiului aplicării imediate a legii noi (Decizia nr. 794 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 2 martie 2020, paragrafele 29 și 30, și Decizia nr. 568 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1125 din 23 noiembrie 2020, paragrafele 31-33).
punctul 25.
Ulterior pronunțării acestor decizii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat Hotărârea din 8 noiembrie 2022 în Cauza Văleanu și alții împotriva României, prin care, analizând mecanismul de restituire după trecerea unui interval de timp considerabil de la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, a constatat, în esență, că acesta „continuă să nu fie în totalitate efectiv și convingător de coerent astfel încât să nu impună reclamanților o sarcină excesivă“. Printre elementele principale care au determinat instanța de la Strasbourg să ajungă la această concluzie s-a numărat și „faptul că autoritățile nu s-au asigurat că despăgubirile acordate sunt în mod rezonabil legate de valoarea actuală a imobilelor“ (paragraful 262).
punctul 26.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat (paragraful 235 din Hotărârea menționată) că principiul care stă la baza Legii nr. 165/2013, astfel cum a fost adoptată ca răspuns la Hotărârea-pilot Maria Atanasiu și alții, a fost cel al restituirii în natură în cazul tuturor imobilelor, iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, una din soluțiile subsidiare a fost, alături de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui imobil echivalent, acordarea unei despăgubiri calculate în conformitate cu legea. Curtea europeană a reținut că legiuitorul român a ales astfel o soluție care excludea stabilirea unui plafon direct al despăgubirilor, întrucât despăgubirea trebuia calculată în conformitate cu valoarea minimă de piață a imobilului, astfel cum era stabilită în grilele notariale din 2013, și plătită în tranșe. Această alegere a fost considerată de Curte conformă cu Convenția (a se vedea Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții, citată anterior, paragraful 120).
punctul 27.
În continuare, instanța europeană a remarcat (paragraful 236 din hotărârea pronunțată în Cauza Văleanu și alții împotriva României, precitată) că, în anul 2017, după adoptarea hotărârii pronunțate în Cauza Preda și alții împotriva României, legiuitorul român a adăugat la criteriile de evaluare, pe lângă data intrării în vigoare a legii ca fiind cea relevantă pentru evaluare (prin aplicarea grilei notariale valabile la acel moment - n.n.), amplasamentul și caracteristicile tehnice ale imobilului, astfel cum erau la momentul exproprierii (preluării abuzive - n.n.). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că aceste criterii, împreună cu întârzierile îndelungate din partea autorităților în a finaliza cererile de despăgubire, pot face ca nivelul despăgubirii să nu mai fie aliniat în mod rezonabil la valoarea reală a imobilului, în absența altor elemente capabile să compenseze, cel puțin parțial, perioada lungă în care reclamanții au fost privați de imobilele lor [a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 22 decembrie 2009 pronunțată în Cauza Guiso-Gallisay împotriva Italiei (reparație echitabilă), paragraful 103], însă, mai întâi și înainte de toate, perioada lungă în care au încercat să își recupereze imobilele de la intrarea în vigoare a legilor privind retrocedarea.
punctul 28.
În această privință, Curtea a luat act (paragraful 237 din hotărârea pronunțată în Cauza Văleanu, precitată) de decizia legiuitorului național de a garanta că nivelul despăgubirilor rămâne legat în mod rezonabil - chiar dacă la un nivel minim - de valoarea de piață a proprietății la momentul emiterii deciziei de despăgubire. Instanța europeană a observat că, în conformitate cu actuala versiune a dispoziției relevante, despăgubirile se calculează în funcție de evaluările stabilite de camera notarilor în anul anterior deciziei de despăgubire, dar totuși având în vedere amplasamentul și caracteristicile tehnice ale proprietății relevante la momentul exproprierii (preluării abuzive - n.n.).
punctul 29.
Totodată, Curtea de la Strasbourg a reținut (paragraful 288) că noul sistem de evaluare, care se bazează însă, în parte, pe date care erau pertinente în urmă cu peste 50 de ani, prin urmare, la un moment în care statul pârât nu era obligat prin Convenție, poate ridica probleme dificile și controversate în practică, din cauza informațiilor uneori insuficient de relevante cu privire la descrierea exactă a imobilului în momentul exproprierii, din cauza, inter alia, evoluțiilor urbane inerente care au avut loc între timp, care trebuie să fi avut un impact cel puțin asupra categoriei de utilizare a terenurilor.
punctul 30.
În plus, instanța europeană a arătat (paragraful 239) că nu poate să piardă din vedere faptul că, dacă restituirea în natură ar fi fost posibilă, reclamanții ar fi primit posesia asupra unui imobil care ar fi inclus cel puțin o parte din dezvoltările care ar fi avut loc în timp, fie cu caracter general (politica de planificare urbană), fie cu caracter special (de exemplu, redezvoltări sau renovări); rezultă că, pentru ca despăgubirea acordată să rămână echivalentă cu valoarea imobilului în natură, aceasta nu poate ignora astfel de evoluții.
punctul 31.
Față de aceste statuări categorice ale Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională constată că, în cauza de față, se justifică admiterea excepției de neconstituționalitate și constatarea neconstituționalității sintagmei „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia“ din cuprinsul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 111/2017. În mod obiectiv există o diferență între valoarea imobilului pe care persoana îndreptățită o obține atunci când restituirea se face în natură, cu toate caracteristicile constructive și urbanistice de la data când acesta reintră în posesia persoanei îndreptățite, pe de o parte, și valoarea pe care ar obține-o în cazul în care imobilul nu mai poate fi restituit efectiv, în natură, ci se acordă despăgubiri, calculate însă prin raportare la caracteristicile tehnice ale imobilului și la categoria de folosință pe care acesta le avea la data preluării abuzive, nesocotindu-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 44 alin. (2) din Constituție.
punctul 32.
Așa cum a remarcat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legiuitorul român și-a schimbat recent viziunea asupra modului de calcul al despăgubirii, renunțând la aplicarea grilei notarilor valabile pentru anul 2013, adică anul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - criteriu de calcul criticat frecvent și vehement în practică -, și a modificat sistemul de evaluare a imobilelor, permițând ca acesta să se adapteze permanent la evoluția pieței, adoptând un alt criteriu, și anume raportarea la grila notarială valabilă pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (prin Legea nr. 193/2021). În pofida acestei reorientări legislative care dă satisfacție principiului echității sistemului de restituire a imobilelor preluate de stat în mod abuziv în perioada comunistă, s-a menținut raportarea la caracteristicile tehnice ale imobilului și la categoria de folosință la data preluării, ceea ce denotă o incoerență legislativă, care contravine caracteristicilor statului de drept, consacrat prin art. 1 alin. (3) din Constituție, precum și principiului legalității, statuat în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
punctul 33.
Această concluzie este susținută și reconfirmată și printr-o decizie recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în aceeași cauză - Văleanu și alții împotriva României -, de data aceasta cu privire la satisfacția echitabilă ce trebuie recunoscută și acordată reclamanților din cauza în care s-a constatat, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2022, încălcarea art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Este vorba despre Hotărârea din 7 ianuarie 2025, pronunțată în Cauza Văleanu și alții împotriva României, prin care, reiterând observațiile referitoare la ineficacitatea sistemului de despăgubiri statuat prin Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 111/2017, Curtea de la Strasbourg a și stabilit cuantumul exact al despăgubirilor pe care statul român urmează să îl plătească reclamanților, raportându-se la valoarea imobilelor stabilită prin grilele notariale valabile pentru anul 2024, respectiv momentul pronunțării hotărârii, precum și la starea actuală a imobilelor, iar nu la cea de la momentul preluării abuzive (paragraful 116).
punctul 34.
Pentru a proceda astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a accentuat din nou că, pentru ca despăgubirea acordată să rămână echivalentă cu valoarea în natură a imobilului, aceasta trebuia să țină cont de evoluțiile care au avut loc în timp cu privire la imobilul în discuție, fie ele de natură generală (politica de urbanism), fie de natură mai particulară (de exemplu, reamenajări sau recondiționări). De asemenea, Curtea a mai indicat că luarea în considerare a locației și a specificațiilor tehnice ale proprietății la momentul privării de proprietate ar putea avea ca rezultat ca valoarea despăgubirii să nu mai fie corelată în mod rezonabil cu valoarea reală a proprietății (paragraful 111 din Hotărârea din 7 ianuarie 2025).
punctul 35.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai subliniat (paragraful 114 din hotărârea menționată) că, pentru a pune în aplicare, acolo unde este cazul, dreptul tuturor reclamanților la despăgubiri în conformitate cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autoritățile naționale implicate în procedurile de restituire ar trebui să țină seama de elemente precum starea proprietății (de exemplu, locația și specificațiile tehnice) la momentul deciziei de acordare a despăgubirilor sau, dacă plata integrală a respectivei despăgubiri se face în mai mult de un an de la data emiterii deciziei de compensare, la momentul plății complete.
punctul 36.
Totodată, Curtea europeană a precizat, o dată în plus, la paragraful 115, că, pentru a se asigura că persoanelor îndreptățite li se plătește o despăgubire adecvată, aceasta trebuie calculată astfel încât să rămână în mod rezonabil în raport cu valoarea de piață a proprietății la momentul plății efective a sumei integrale sau, după caz, a primei tranșe din suma integrală.
punctul 37.
Ca atare, pentru a stabili valoarea justei satisfacții acordate prin Hotărârea din 7 ianuarie 2025, Curtea de la Strasbourg a arătat (paragraful 116) că, în aprecierea a ceea ce ar constitui o satisfacție echitabilă pentru reclamanții din cauză în ceea ce privește prejudiciul material, Curtea a avut, în esență, ca punct de referință principal, evaluările stabilite de camera notarilor pentru anul 2024, acordând prioritate stării actuale a proprietății în cauză, în măsura în care aceste informații sunt disponibile la dosarul cauzei, iar nu stării imobilului de la momentul privării de proprietate.
punctul 38.
Curtea Constituțională constată că aceste noi statuări ale Curții Europene a Drepturilor Omului susțin cu și mai multă fermitate ideea neconstituționalității modului de calcul al despăgubirii cuvenite prin luarea în considerare a caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia.
punctul 39.
În ceea ce privește Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că „Dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016 (aprobată prin Legea nr. 111/2017), se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate“, Curtea Constituțională apreciază că nu poate fi examinată separat de textul a cărui neconstituționalitate urmează să fie constatată în cauza de față, absorbindu-se în conținutul normativ al acestuia, prin simplul fapt că este o decizie de interpretare a respectivelor prevederi legale. Astfel, odată constatată neconstituționalitatea textului interpretat, decizia Înaltei Curți își pierde individualitatea, existența sa fiind indisolubil legată de cea a textului a cărui aplicare o clarifică.
punctul 40.
În concluzie, Curtea constată că sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia“, cuprinsă în dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, încalcă dispozițiile constituționale și convenționale care garantează și ocrotesc dreptul de proprietate privată.
punctul 41.
Curtea reamintește cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 8 noiembrie 2022 în Cauza Văleanu și alții împotriva României, paragrafului 273, în sensul că, „având în vedere amploarea problemei recurente în cauză și punctele slabe și deficiențele identificate ale mecanismului general de restituire“, printre care, conform paragrafului 262 din hotărârea citată, se numără și faptul că „autoritățile nu s-au asigurat că despăgubirile acordate sunt în mod rezonabil legate de valoarea actuală a imobilelor“, instanța europeană de contencios al drepturilor omului a considerat că „este esențial ca statul pârât să continue eforturile consecvente și să adopte măsuri suplimentare adecvate, în vederea alinierii legislației și practicii sale la constatările Curții în prezenta cauză și la jurisprudența sa relevantă, pentru a asigura conformitatea deplină cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 46 din Convenție“.
punctul 42.
În acest context, Curtea Constituțională subliniază că, față de considerentele hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, Parlamentul trebuie să reconfigureze prevederile relevante în materie astfel încât să realizeze corecția necesară pentru a reglementa soluții legislative adecvate în ceea ce privește criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirilor. Un astfel de demers este indispensabil în vederea stabilirii unui just echilibru între, pe de o parte, interesul persoanelor îndreptățite la obținerea de despăgubiri într-un cuantum rezonabil și satisfăcător, care să nu frizeze derizoriul, dar care, în același timp, să evite îmbogățirea fără justă cauză, și, pe de altă parte, să țină seama de capacitatea financiară a statului de a susține plata despăgubirilor. În condițiile în care, de la data pronunțării de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a primei hotărâri în Cauza Văleanu (8 noiembrie 2022) s-a scurs un interval de timp considerabil, Curtea remarcă lipsa de implicare a Parlamentului sub acest aspect, pasivitatea sa în ceea ce privește elaborarea unor norme care să răspundă celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și care să contracareze situațiile în care nivelul despăgubirii nu mai este aliniat în mod rezonabil la valoarea reală a imobilului, în absența altor elemente capabile să compenseze, cel puțin parțial, perioada lungă în care reclamanții au fost privați de imobilele lor (paragraful 236 din Hotărârea din 8 noiembrie 2022 în Cauza Văleanu și alții împotriva României). Această inactivitate pe plan legislativ în scopul transpunerii în soluții normative a considerentelor de principiu statuate prin hotărârea menționată, prin modularea/ajustarea corespunzătoare a criteriilor de stabilire a despăgubirilor, generează consecințe constând atât în riscul nerealizării sau realizării cu mare întârziere a creanțelor față de stat ale persoanelor îndreptățite la despăgubiri, cât și în afectarea previzibilității bugetare a statului, ca urmare a variabilității și eterogenității reperelor avute în vedere în cadrul expertizelor judiciare dispuse de la caz la caz, în cursul proceselor aflate pe rolul instanțelor învestite cu soluționarea litigiilor generate de nerealizarea finalității reparatorii a legislației (a se vedea, cu privire la consecințele negative ale absenței intervenției legiuitorului, mutatis mutandis, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022, paragrafele 18-20, sau Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022, paragraful 53).
punctul 43.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
Paragraf
Admite excepția de neconstituționalitate invocată de Florin Sora, de Ioan Jecan și de Ștefana Corina Pișpiriș și Alin Vonica în dosarele nr. 44.970/3/2016, nr. 44.052/3/2016 și, respectiv, nr. 41.979/3/2016 ale Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia“, cuprinsă în dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, este neconstituțională.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 18 februarie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
MARIAN ENACHE
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Valentina Bărbățeanu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
