AcasăDocument
DECIZIE nr. 245 din 23 noiembrie 2000
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) teza finala din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Lucian Mihai - preşedinte
Paragraf
Costica Bulai - judecător
Paragraf
Constantin Doldur - judecător
Paragraf
Kozsokar Gabor - judecător
Paragraf
Lucian Stangu - judecător
Paragraf
Ioan Muraru - judecător
Paragraf
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Paragraf
Romul Petru Vonica - judecător
Paragraf
Mariana Trofimescu - procuror
Paragraf
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Paragraf
Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) teza finala din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Savitar" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 953/1999 al Tribunalului Braşov.
Paragraf
La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Paragraf
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca în jurisprudenta sa Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, statuand ca accesul liber la justiţie nu înseamnă şi un acces gratuit, iar regulile de procedura se stabilesc prin lege.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:
Paragraf
Prin Încheierea din 11 aprilie 2000, Tribunalul Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza finala din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de parata Societatea Comercială "Savitar" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 953/1999 al acelei instanţe.
Paragraf
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca prin cerere reconvenţională a cerut obligarea reclamanţilor din acţiunea principala la plata sumei de 196.786.388 lei, iar ulterior, în temeiul art. 132 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă, şi-a redus pretenţiile la suma de 50.000.000 lei, achitand taxa judiciară de timbru calculată la aceasta din urma suma. Cu toate acestea, se arata în motivarea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate, "la termenul de judecată din 7 decembrie 1999, din oficiu, judecătorul cauzei a stabilit obligaţia de a se plati de către reclamantul din cererea reconvenţională o diferenţa de taxa judiciară de timbru de 4.268.228 lei, făcând astfel aplicaţiunea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997". Autorul excepţiei apreciază ca norma juridică indicată de judecător încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, text care "garantează liberul acces la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi intereselor legitime ale oricărei persoane". Or, susţine autorul excepţiei, dreptul care face obiectul acţiunii sale este dreptul de creanta pentru suma de 50.000.000 lei şi de aceea considera că nu poate fi obligat "sa plătească o taxa de timbru calculată la o sumă mai mare decât cea pretinsa". Stabilind ca, în cazul în care nu plăteşte diferenţa de taxa de timbru, acţiunea va fi anulată, textul de lege criticat duce la concluzia ca "exercitarea dreptului liberului acces la justiţie este îngrădită".
Paragraf
Tribunalul Braşov, exprimandu-şi opinia, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind nefondata, textul de lege criticat fiind constituţional, întrucât "nu se încalcă liberul acces la justiţie".
Paragraf
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Paragraf
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca în realitate excepţia de neconstituţionalitate se referă la dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, arătând totodată ca excepţia este nefondata. În susţinerea acestui punct de vedere Guvernul arata ca, potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Or, Legea nr. 146/1997, prin art. 20 alin. (2) teza a doua, dispune ca, "În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se tine seama de reducerea ulterioară". În consecinţa, se arata de către Guvern, instanţa de judecată a procedat în speta conform textului citat, fiind vorba de micşorarea valorii iniţiale pretinse prin cererea reconvenţională. Potrivit opiniei Guvernului, "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru exista calea contestaţiei şi procedura de soluţionare a acesteia, prevăzută de normele de aplicare a Legii nr. 146/1997", astfel ca în cazul dat "este vorba de o problemă de aplicare a unor dispoziţii legale şi nu de neconstituţionalitatea acestora, întrucât dispoziţiile respective îşi au temeiul în prevederi exprese ale Constituţiei".
Paragraf
Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate care formează obiectul acestui dosar.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Paragraf
Curtea constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Paragraf
Prin Încheierea din 11 aprilie 2000 Tribunalul Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza finala din Legea nr. 146/1997, conform cărora "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat".
Paragraf
Curtea, analizând datele ce rezultă din dosarul cauzei şi, în special, din cererea formulată în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, constata însă ca în realitate autorul acesteia a criticat dispoziţiile art. 20 alin. (2) teza finala din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, şi nu pe cele ale art. 20 alin. (1), text care nu conţine decât o singura teza. Dispoziţiile art. 20 alin. (2) au următorul conţinut: "Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului sa achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se tine seama de reducerea ulterioară". Asa cum rezultă în mod evident din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 20 alin. (2) teza finala, care au aplicare în cauza aflată pe rolul instanţei de judecată, nu pot fi disociate de dispoziţiile cuprinse în alin. (1) al aceluiaşi articol, cu care se corelează, întrucât acest din urma text prevede că "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat".
Paragraf
Autorul excepţiei considera ca prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care consacra dreptul privind liberul acces la justiţie, având următorul cuprins: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
litera
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."
Paragraf
Din examinarea comparativa a textului constituţional indicat de autorul excepţiei şi a textului de lege criticat pentru neconstituţionalitate nu rezultă ca dispoziţiile art. 20 alin. (2) teza finala din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru ar contraveni dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, deoarece aceste din urma dispoziţii nu prevăd ca sunt interzise stabilirea taxelor de timbru în justiţie şi plata lor anticipata.
Paragraf
De altfel, problema constituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr. 146/1997, raportate la prevederile art. 21 din Constituţie, a mai fost ridicată în faţa Curţii Constituţionale, care a statuat în mod constant că nu contravine Constituţiei obligarea părţilor din proces la plata taxei de timbru. Astfel, prin Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, Curtea Constituţională a respins o excepţie de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, raportate la dispoziţiile art. 21 din Constituţie. În motivarea deciziei Curtea a reţinut ca, deşi este adevărat ca potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime", aceasta nu înseamnă totuşi ca accesul la justiţie trebuie să fie considerat gratuit. În acest sens s-a arătat ca "Art. 21 din Legea fundamentală nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este aceea a timbrarii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiţiei".
Paragraf
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea acestei jurisprudente, soluţia şi considerentele cuprinse în aceasta decizie îşi menţin valabilitatea şi în speta de faţa.
Paragraf
În consecinţa, prevederea cuprinsă în art. 20 alin. (2) teza finala din Legea nr. 146/1997, care se referă la obligaţia de a se plati taxa judiciară de timbru stabilită la valoarea iniţială prevăzută prin acţiune, fără a se tine seama de reducerea ulterioară, nu contravine dispoziţiei constituţionale invocate în motivarea excepţiei, fiind de domeniul opţiunii legiuitorului, conform art. 138 alin. (1) din Constituţie.
Paragraf
Pentru aceste motive, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 2 alin. (3), al art. 12, al art. 13 lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
Paragraf
CURTEA
Paragraf
În numele legii
Paragraf
DECIDE:
Paragraf
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) teza finala din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Savitar" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 953/1999 al Tribunalului Braşov.
Paragraf
Definitivă şi obligatorie.
Paragraf
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2000.
Paragraf
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Paragraf
LUCIAN MIHAI
Paragraf
Magistrat-asistent şef,
Paragraf
Claudia Miu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit