DECIZIA nr. 22 din 15 ianuarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 alin. (2) și ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin-Viorel Melinescu în Dosarul nr. 575/185/2021 al Judecătoriei Bălcești și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.729D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosarul cauzei de către autorul excepției de neconstituționalitate, prin care solicită admiterea acesteia și judecarea cauzei în lipsă.
punctul 4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, având în vedere că sunt invocate preponderent chestiuni de interpretare și aplicare a legii.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
punctul 5.
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 575/185/2021, Judecătoria Bălcești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Marin-Viorel Melinescu cu ocazia soluționării unei contestații la executare formulate împotriva unei încheieri de respingere a plângerii privind o ordonanță de clasare.
punctul 6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală au un caracter prea larg, întrucât expresia „contestația sau cererea“ generează ambiguitate cu privire la tipul de cerere vizat. Apreciază că această formulare generală permite interpretări variate și lasă instanței judecătorești libertatea de a-i da sensul pe care îl consideră potrivit, motiv pentru care solicită redefinirea textului de lege criticat. Totodată, menționează că este sancționat și vătămat prin lipsa căii de atac împotriva plângerii respinse în camera preliminară, conform art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.
punctul 7.
Judecătoria Bălcești apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, potrivit art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, obligația de a suporta cheltuielile de judecată revine exclusiv persoanei ale cărei cereri au fost respinse. O astfel de reglementare nu restrânge accesul liber la justiție și nu aduce atingere egalității în drepturi sau celorlalte drepturi constituționale invocate de autorul excepției, ci reprezintă modul în care legiuitorul a ales să stabilească responsabilitatea pentru cheltuielile ocazionate de respingerea cererii. De asemenea, face trimitere la jurisprudența instanței de contencios constituțional, care a constatat constituționalitatea textului de lege, menționând Decizia nr. 747 din 21 noiembrie 2019 și Decizia nr. 87 din 23 februarie 2016.
punctul 8.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 9.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este, în principal, inadmisibilă, iar în subsidiar, neîntemeiată. Arată că autorul excepției s-a mărginit să enumere o serie de dispoziții constituționale, despre care a afirmat că ar fi încălcate de dispozițiile legale criticate, fără să arate concret în ce constă contradicția între acestea și Constituție, sens în care excepția este inadmisibilă. Asupra criticii de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Invocând jurisprudența Curții și subliniind că dispoziția legală supusă excepției de neconstituționalitate prevede obligația de a achita cheltuielile judiciare avansate de stat, în situația reglementată, pentru toate persoanele, fără a institui vreo excepție, concluzionează că textul criticat nu încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție.
punctul 10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, conform încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală. Curtea reține că, la stabilirea obiectului excepției de neconstituționalitate, are în vedere nu doar textele de lege menționate în actul de sesizare, ci și conținutul criticilor formulate și voința reală a autorului excepției (în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006, Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, sau Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017, paragrafele 16 și 17). Astfel, din notele scrise ale acestuia, Curtea observă că sunt criticate și dispozițiile legale referitoare la calea de atac în procedura camerei preliminare, în concret, prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 275 alin. (2) și ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, care au următoarea redactare:
-
Art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală: „(2) În cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea.“;
-
Art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală: „(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) este definitivă.“
punctul 13.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, în art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, în art. 52 alin. (1) și (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și în art. 124 alin. (1) și (2) privind principiul înfăptuirii justiției în numele legii și cel al imparțialității justiției.
punctul 14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia susține că este sancționat și vătămat prin lipsa căii de atac împotriva plângerii respinse în camera preliminară, potrivit art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.
punctul 15.
Referitor la dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală - care vizează lipsa unei căi ordinare de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară pronunță una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) ale art. 341 din Cod -, Curtea s-a mai pronunțat asupra acestora, atât în sensul respingerii ca neîntemeiate, în cazul contestațiilor cu privire la soluțiile de respingere a plângerii (de exemplu, Decizia nr. 552 din 17 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 4 mai 2023), cât și în sensul respingerii ca inadmisibile, în cazul excepțiilor ridicate în cereri de revizuire, cu titlu de exemplu fiind Decizia nr. 636 din 13 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 7 aprilie 2023.
punctul 16.
Curtea reține că aceste dispoziții nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția, întrucât speța privește o contestație la executare, formulată în urma respingerii plângerii autorului excepției împotriva unei ordonanțe de clasare și la care acesta a fost obligat la plata sumei de 150 de lei. Acest tip de acțiune nu poate avea ca obiect încheierile pronunțate în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, procedură reglementată de prevederile art. 341 din Codul de procedură penală.
punctul 17.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (...) privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei (...)“. Astfel, o excepție ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, la rândul ei, inadmisibilă, întrucât, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o atare cauză, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la cauza respectivă.
punctul 18.
Rezultă că o atare excepție de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluționarea cauzei, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, paragraful 18, și Decizia nr. 406 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 4 noiembrie 2019, paragraful 15).
punctul 19.
Așadar, ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.
punctul 20.
Totodată, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate, în acest sens fiind, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 87 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 22 aprilie 2016, Decizia nr. 742 din 21 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din data de 23 ianuarie 2020, sau Decizia nr. 329 din 30 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 22 septembrie 2023.
punctul 21.
Curtea constată că, prin Decizia nr. 87 din 23 februarie 2016, antereferită, paragrafele 15 și 16, a statuat că soluția legislativă criticată și în prezenta cauză este echivalentă cu reglementarea anterioară din art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, asupra căreia instanța constituțională s-a pronunțat deja în numeroase rânduri, în sensul respingerii excepțiilor ca neîntemeiate (a se vedea Decizia nr. 171 din 23 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 16 iulie 2001, Decizia nr. 752 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, și Decizia nr. 206 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009).
punctul 22.
În ceea ce privește susținerea autorului excepției potrivit căreia stabilirea cheltuielilor judiciare, în ipotezele reglementate de art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, ar fi lăsată la aprecierea instanței judecătorești, Curtea a arătat, prin Decizia nr. 87 din 23 februarie 2016, paragraful 18, că determinarea acestor cheltuieli se realizează în conformitate cu prevederile art. 272-275 din Codul de procedură penală, pe baza unor criterii legale, de natură obiectivă, stabilite distinct pentru fiecare categorie de astfel de cheltuieli. Aceste reglementări exclud orice apreciere subiectivă sau arbitrară a instanței de judecată. În final, Curtea a concluzionat că reglementarea legală actuală prevede un mecanism strict, obiectiv și transparent pentru determinarea cheltuielilor judiciare, eliminând posibilitatea oricărei aprecieri subiective sau arbitrare din partea instanței de judecată.
punctul 23.
De asemenea, prin Decizia nr. 752 din 18 septembrie 2007, precitată, Curtea a constatat că niciun text constituțional nu consacră principiul gratuității actului de justiție. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea responsabilă pentru producerea acestora. Curtea a mai subliniat că, în cazurile referitoare la declararea apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, în procesul penal, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea, aspect ce nu împiedică părțile interesate să se adreseze justiției și să se prevaleze, fără nicio îngrădire, de toate garanțiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 21 din Legea fundamentală.
punctul 24.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței, considerentele și soluția care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
punctul 25.
Cu privire la normele constituționale prevăzute la art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, Curtea observă că, în motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia se rezumă doar la a reda textele din Constituție, fără a arăta, în mod concret, în ce constă contrarietatea textului de lege atacat cu aceste prevederi constituționale. Curtea Constituțională nu se poate substitui autorului excepției în formularea unor critici de neconstituționalitate, cu atât mai mult cu cât prevederile constituționale invocate nu susțin prin ele însele neconstituționalitatea textului de lege criticat, astfel încât criticile de neconstituționalitate nu pot fi reținute (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 62 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 7 aprilie 2015, paragraful 27).
punctul 26.
În ceea ce privește solicitarea autorului excepției de redefinire a textului de lege criticat, Curtea constată că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, o atare solicitare excedează competenței Curții, respectiv aceea de a se pronunța numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Așa fiind, instanța de contencios constituțional nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea de noi prevederi celor instituite și nici nu își poate asuma rolul de a crea sau de a modifica o normă juridică, pentru că altfel s-ar transforma într-un legislator pozitiv, încălcând art. 61 alin. (1) din Constituție.
punctul 27.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
punctul 1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin-Viorel Melinescu în Dosarul nr. 575/185/2021 al Judecătoriei Bălcești.
punctul 2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Judecătoriei Bălcești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Alina Oprișan
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
