AcasăDocument
DECIZIA nr. 631 din 20 noiembrie 2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 451 alin. (2) și ale art. 488 din Codul de procedură civilă în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 451 alin. (2) și ale art. 488 din Codul de procedură civilă în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 4.186/99/2019* al acestei instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.827D/2020.
punctul 2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 624 din 7 noiembrie 2024. Arată că legiuitorul are competența de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația accesului liber la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.
Paragraf
CURTEA,
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 4.
Prin Decizia nr. 758 din 23 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.186/99/2019*, Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 451 alin. (2) și ale art. 488 din Codul de procedură civilă în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Excepția a fost invocată, din oficiu, de Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale deoarece motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu cuprind ca motiv de recurs critica modalității în care instanța de fond s-a pronunțat în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul.
punctul 6.
Faptul că pe calea recursului nu poate fi analizată proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, întrucât nu s-ar încadra în motivele de casare, aduce atingere dreptului părții interesate de acces la instanță, din perspectiva asigurării unei căi de atac care să vizeze legalitatea soluției privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
punctul 7.
Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, deși una accesorie, poate ridica probleme din perspectiva aplicării, de către instanță, a criteriilor prevăzute de art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă pentru reducerea onorariului avocaților, dar și din punctul de vedere al îndeplinirii condițiilor legale referitoare la răspunderea civilă delictuală.
punctul 8.
Proporționalitatea onorariului avocaților presupune constatări și aprecieri asupra unor chestiuni de fapt referitoare la valoarea sau complexitatea cauzei, activitatea desfășurată de avocat, circumstanțele cauzei, cuantumul sumelor achitate avocatului de către partea care a câștigat procesul, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și comportamentul procesual al părții care a pierdut procesul. Astfel, excluderea de plano a oricărei verificări în fața instanței de recurs cu referire la proporționalitatea cheltuielilor de judecată constituie un obstacol în calea accesului la o instanță, mai ales în contextul în care dezbaterile în fața instanței sesizate cu privire la această chestiune sunt limitate sau chiar absente.
punctul 9.
Așadar, imposibilitatea de a supune analizei instanței de recurs chestiunea proporționalității onorariului avocatului, astfel cum a fost stabilit de instanța a cărei hotărâre se atacă, echivalează cu o îngrădire a dreptului părții interesate de acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime.
punctul 10.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 451 alin. (2) și ale art. 488 din Codul de procedură civilă în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 5 martie 2020. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:
-
Art. 451 alin. (2): „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.“;
-
Art. 488:
Citat
Alineatul (1)
Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
punctul 1.
când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;
punctul 2.
dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
punctul 3.
când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii;
punctul 4.
când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
punctul 5.
când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității;
punctul 6.
când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;
punctul 7.
când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
punctul 8.
când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Alineatul (2)
Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.
punctul 14.
Prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că, „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă, motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă“.
punctul 15.
În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile art. 21 - Accesul liber la justiție din Constituție, astfel cum acestea sunt interpretate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
punctul 16.
Examinând excepția de neconstituționalitate Curtea observă că prin Decizia nr. 624 din 7 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 iulie 2025, paragrafele 17-22, a reținut că, în noul Cod de procedură civilă, recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită pentru motive de nelegalitate și numai în condițiile prevăzute de lege. Prin recurs nu se procedează la o nouă judecată în fond, neavând caracter devolutiv, ci doar se asigură un control de legalitate asupra hotărârii judecătorești atacate. Calea ordinară de atac cu caracter devolutiv este apelul, instanța de control judiciar (de apel) statuând atât în fapt, cât și în drept (art. 476 din Codul de procedură civilă).
punctul 17.
Prin urmare, recursul este un instrument de drept abstract prin care se asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii, în sensul că cetățeanul trebuie să fie încredințat de faptul că i s-a aplicat corect legea la judecata în fond și că au fost respectate normele de ordine publică referitoare la compunerea instanței sau competența instanței, alte reguli de procedură apreciate ca fiind importante, cerințele referitoare la motivarea hotărârii sau autoritatea de lucru judecat, urmând a fi casate hotărârile instanțelor de fond care nu sunt conforme cu regulile de drept aplicabile. Curtea a observat că între motivele de casare prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu se regăsește și modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților.
punctul 18.
În acest sens, Curtea a reținut că onorariul avocațial, convertit în cheltuieli de judecată, poate fi redus, potrivit art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, de către instanța judecătorească, aceasta putând aprecia asupra proporționalității acestora în raport cu obiectul cauzei, valoarea sau complexitatea acesteia ori cu activitatea desfășurată de avocat. Măsura de reducere a onorariului avocatului luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
punctul 19.
Prin urmare, aprecierea asupra proporționalității onorariului avocațial convertit în cheltuieli de judecată se raportează la circumstanțele cauzei și la activitatea prestată de avocat, instanța judecătorească fiind cea care apreciază nemijlocit asupra acestor elemente.
punctul 20.
Așadar, instanța judecătorească cenzurează onorariul avocațial raportat la natura activității efectiv prestate de către avocat, și nu prin interpretarea unor norme legale, motiv pentru care modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată - onorariu avocațial - nu se regăsește reglementată în prevederile art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
punctul 21.
În același sens s-a pronunțat și instanța supremă prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, precitată, în care a reținut, în esență, la paragrafele 34, 36 și 37, că stabilirea cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții, fiind vorba despre o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice. Proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate.
punctul 22.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația accesului liber la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă.
punctul 23.
Nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 17).
punctul 24.
Se mai observă că prin Decizia nr. 760 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 27 februarie 2019, paragraful 18, Curtea a reținut, în esență, că instanța judecătorească certifică, prin posibilitatea intervenirii asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, că onorariul avocatului reprezintă sume de bani reale, necesare, cu caracter rezonabil, în raport cu natura activității efectiv prestate de către avocat.
punctul 25.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 4.186/99/2019* al acestei instanțe și constată că dispozițiile art. 451 alin. (2) și ale art. 488 din Codul de procedură civilă în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Andreea Costin
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit