AcasăDocument
DECIZIA nr. 771 din 11 decembrie 2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Ioan Petrescu în Dosarul nr. 12.925/193/2019 al Tribunalului Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.558D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât reglementarea procedurii contravenționale, inclusiv în materia căilor de atac, nu intră în domeniul legii organice, ci în domeniul legii ordinare, iar Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 a fost emisă în baza unei legi de abilitare a Guvernului, în conformitate cu dispozițiile art. 115 alin. (1) și (2) din Constituție. Se invocă generic jurisprudența constituțională prin care contravențiile au fost considerate fapte de drept administrativ, nefiind infracțiuni, prin urmare nu sunt incidente prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, iar căile de atac sunt considerate operațiuni procedurale, care nu țin de organizarea instanțelor, conchizând-se că din niciun punct de vedere nu se impunea emiterea unei legi organice.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea din 12 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 12.925/193/2019, Tribunalul Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția a fost ridicată de Ioan Petrescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de apel formulate împotriva sentinței civile prin care a fost respinsă o plângere.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât procedura de contestare a procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții și căile de atac în materia contravențională, reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, nu sunt legiferate prin acte normative de rangul legii, ci printr-o ordonanță simplă a Guvernului. Or, prevederile constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2) și art. 129 stabilesc că reglementarea competenței instanțelor judecătorești și procedura de judecată, inclusiv exercitarea căilor de atac, trebuie realizate prin lege adoptată de Parlament, puterea executivă nesocotind astfel principiul fundamental al supremației Constituției, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
punctul 6.
Tribunalul Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că legiuitorul poate stabili căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești și prin acte normative cu caracter inferior legilor și că stabilirea căii de atac a apelului ce poate fi exercitat în cadrul unui dosar prin care se solicită verificarea legalității și temeiniciei unui proces-verbal de contravenție, prin ordonanță, nu încalcă dispozițiile constituționale.
punctul 7.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care au următorul cuprins: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă executarea hotărârii.“
punctul 11.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind supremația Constituției, în art. 73 alin. (1) cu privire la categoriile de legi pe care le poate adopta Parlamentul [indicat, din eroare, ca fiind art. 70 alin. (1)], în art. 126 alin. (2) privind competența instanțelor judecătorești și în art. 129 privind folosirea căilor de atac.
punctul 12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul este nemulțumit de faptul că legiuitorul a stabilit printr-o ordonanță a Guvernului procedura de contestare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, precum și căile de atac în materie contravențională, fără că acestea să fi fost legiferate direct de Parlament, printr-o lege. Asupra acestor aspecte, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că noțiunea de „lege“ are mai multe înțelesuri în funcție de distincția ce operează între criteriul formal sau organic și cel material.
punctul 13.
Potrivit primului criteriu, legea se caracterizează ca fiind un act al autorității legiuitoare, ea identificându-se prin organul chemat să o adopte și prin procedura ce trebuie respectată în acest scop. Această concluzie rezultă din coroborarea dispozițiilor constituționale ale art. 61 alin. (1) teza a doua, conform cărora „Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a țării“, cu cele ale art. 76, 77 și 78, potrivit cărora legea adoptată de Parlament este supusă promulgării de către Președintele României și intră în vigoare la trei zile după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în conținutul său nu este prevăzută o altă dată ulterioară. Criteriul material are în vedere conținutul reglementării, definindu-se în considerarea obiectului normei, respectiv a naturii relațiilor sociale reglementate. În ceea ce privește ordonanțele Guvernului, elaborând astfel de acte normative, executivul exercită o competență prin atribuire care, prin natura ei, intră în sfera de competență legislativă a Parlamentului. Prin urmare, ordonanța Guvernului nu reprezintă o lege în sens formal, ci un act administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele pe care le produce, respectând sub acest aspect criteriul material.
punctul 14.
În consecință, întrucât un act juridic normativ, în general, se definește atât prin formă, cât și prin conținut, legea în sens larg, deci cuprinzând și actele asimilate, este rezultatul combinării criteriului formal cu cel material. Sub aspect material, ordonanțele Guvernului conțin norme de reglementare primară, având o forță juridică asimilată cu a legii (Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragrafele 62 și 63). Fiind vorba despre norme având același nivel de reglementare, Parlamentul le poate aproba, respinge sau aproba cu modificări, expresie a unei competențe partajate a celor două autorități și a unui control pe care Parlamentul îl exercită asupra actelor de legiferare ale Guvernului.
punctul 15.
Curtea a reținut că transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului (delegarea legislativă prin adoptarea unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice) ori pe cale constituțională, prin adoptarea unor ordonanțe de urgență, în situații extraordinare și numai sub control parlamentar (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, Decizia nr. 283 din 17 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 6 iunie 2023, paragraful 86, și Decizia nr. 3 din 28 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 19 iunie 2025, paragraful 19). Astfel, relațiile sociale pot fi reglementate primar inclusiv prin ordonanțe ale Guvernului (Decizia nr. 498 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 26 iulie 2018, paragraful 57). Totodată, Curtea reține că ordonanțele Guvernului, adoptate în temeiul delegării legislative, sunt acte normative care cuprind norme cu caracter primar, de domeniul legii.
punctul 16.
Aplicând aceste considerente în cauza dedusă judecății, Curtea constată că Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 are ca temei art. 107 din Constituție, în forma anterioară revizuirii, și art. 1 pct. IV.9 din Legea nr. 324/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 27 iunie 2001. Curtea reține că ordonanța a fost adoptată potrivit procedurii consacrate pentru delegarea legislativă, în acord cu prevederile constituționale în forma anterioară revizuirii.
punctul 17.
Curtea constată că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care reglementează calea de atac a apelului împotriva hotărârii care soluționează o plângere, indicând instanța competentă, forma apelului și efectul suspensiv al acestuia, sunt conforme dispozițiilor art. 115 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice“.
punctul 18.
Mai mult, potrivit art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală, și constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
punctul 19.
Având în vedere că nu s-a constatat încălcarea principiilor și valorilor constituționale, astfel cum acestea sunt consacrate de Constituție, Curtea nu poate reține nici încălcarea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
punctul 20.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 73 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că acestea nu au aplicabilitate în cauză. Prin urmare, nu poate reține criticile formulate.
punctul 21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Petrescu în Dosarul nr. 12.925/193/2019 al Tribunalului Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Tribunalului Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Ioana-Cristina Vida
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit