DECIZIA nr. 455 din 16 octombrie 2025referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 168 alin. (12) din Codul de procedură penală
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 168 alin. (12) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Luminița Maria Jivan în Dosarul nr. 949/1/2020/a1 al Tribunalului Arad - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.117D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea din 8 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 949/1/2020/a1, Tribunalul Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 168 alin. (12) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Luminița Maria Jivan într-o cauză penală aflată în etapa camerei preliminare.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece acordă specialiștilor care efectuează percheziția prerogative nelimitate. Totodată, textul criticat conferă competențe generale, materiale și funcționale în identificarea și administrarea probatoriului unor persoane ce nu au calitatea de organe judiciare, acestea neîncadrându-se nici în categoriile expres prevăzute de art. 55 alin. (1) din Codul de procedură penală.
punctul 6.
Dispozițiile criticate sunt neclare, imprecise și lipsite de previzibilitate, conducând la încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil. Astfel, aceste dispoziții nu sunt corelate nici cu prevederile similare din Codul penal, nici cu cele reglementate în legi speciale, ceea ce este de natură să genereze confuzii, incertitudine și dificultăți în ceea ce privește interpretarea și aplicarea lor. În continuare, face referire la Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, apreciind că activitatea de legiferare presupune că reglementarea relațiilor sociale prin lege și prin celelalte categorii de acte normative se realizează cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului românesc. Făcând referire la Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007, susține că norma criticată nu este accesibilă, precisă și previzibilă.
punctul 7.
Tribunalul Arad - Secția penală, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.
punctul 8.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 9.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că soluția legislativă potrivit căreia percheziția informatică se realizează de un specialist în domeniul informatic ori de un lucrător al poliției specializat reprezintă expresia realității că doar o persoană cu suficiente cunoștințe de specialitate poate realiza această activitate în condiții optime. Face referire la Decizia nr. 315 din 17 mai 2016. Arată că dispozițiile art. 168 alin. (12) din Codul de procedură penală nu pot fi interpretate decât în sensul că activitatea specialistului se rezumă la asigurarea sprijinului tehnic, prin utilizarea cunoștințelor de specialitate, precum și a mijloacelor tehnice adecvate în vederea cercetării, descoperirii, identificării și strângerii probelor digitale.
punctul 10.
De altfel, așa cum prevăd dispozițiile atacate, activitatea specialistului se desfășoară în prezența procurorului sau a organului de cercetare penală, care va coordona și orienta activitatea specialistului. Depășirea limitelor de competență poate fi cenzurată în procedura camerei preliminare, ocazie cu care este analizată legalitatea probelor și a actelor de urmărire penală. Apreciază că Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016 referitoare la lipsa de claritate și previzibilitate a sintagmei „alte organe specializate ale statului“ nu își găsește aplicabilitate cu privire la prezenta excepție.
punctul 11.
Făcând referire la art. 116 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, la art. 6 și art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și la art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, arată că noțiunea de specialist din afara organelor de urmărire penală poate desemna acei specialiști din categoria celor autorizați de către Ministerul Justiției la care face referire Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, însă în lipsa acestora poate fi și altă categorie de specialiști, noțiunea utilizată de legiuitor și lipsa îngrădirilor dând această posibilitate, criteriile principale de selecție fiind profesionalismul, probitatea morală și imparțialitatea.
punctul 12.
În final, apreciază că legea procesual penală conține o serie de garanții de natură să ofere protecție împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viață privată, dintre care menționează autorizarea percheziției de către judecător, prezența suspectului sau inculpatului, a avocatului, posibilitatea ca persoana percheziționată să fie asistată/ reprezentată de o persoană de încredere.
punctul 13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 14.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 15.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 168 alin. (12) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Percheziția în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează de un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, în prezența procurorului sau a organului de cercetare penală.“
punctul 16.
Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la cerințele de calitate a legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 26 alin. (1) privind viața intimă, familială și privată. Totodată, în temeiul art. 20 din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
punctul 17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit art. 168 alin. (1) din Codul de procedură penală, prin percheziție în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se înțelege procedeul de cercetare, descoperire, identificare și strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice și proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informațiilor conținute de acestea.
punctul 18.
Potrivit art. 168 alin. (12) din Codul de procedură penală, percheziția în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează de un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, în prezența procurorului sau a organului de cercetare penală. În ceea ce privește sintagma „specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora“, Curtea observă că aceasta este utilizată de către legiuitor și în dispozițiile aplicabile în materia dispunerii efectuării expertizei sau a constatării. Astfel, potrivit art. 172 alin. (10) din același act normativ, constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.
punctul 19.
În acest context, Curtea reține că atât percheziția în sistem informatic, cât și constatarea tehnico-științifică sunt reglementate ca fiind procedee probatorii, astfel că un termen, o noțiune sau o sintagmă utilizate în articole diferite din cadrul aceleiași legi procesual penale nu poate avea o semnificație diferită decât dacă legiuitorul îi conferă expres un alt sens.
punctul 20.
Curtea, în jurisprudența sa, a constatat că, în limbajul normativ, aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni, iar dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat ori poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ ce îl instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu pentru actele normative din aceeași materie (Decizia nr. 682 din 6 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1050 din 11 decembrie 2018, paragraful 32, Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, paragraful 16). Totodată, Curtea a statuat că o noțiune legală poate avea un conținut și un înțeles autonom diferite de la o lege la alta, cu condiția ca legea care utilizează termenul respectiv să îl și definească (Decizia nr. 513 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 19 iulie 2017, paragraful 32, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 49).
punctul 21.
Așa fiind, Curtea constată că cele reținute prin Decizia nr. 741 din 14 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 8 iulie 2024, Decizia nr. 437 din 28 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 12 noiembrie 2018, Decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 23 februarie 2017, și Decizia nr. 504 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1193 din 16 decembrie 2021, cu referire la sintagma „specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora“ cuprinsă în dispozițiile art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește aceeași sintagmă ce se regăsește în dispozițiile de lege criticate în prezenta cauză.
punctul 22.
Astfel, deși norma procesual penală criticată nu definește sintagma „specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare“, prin legislația în vigoare legiuitorul a stabilit domeniile de competență ale specialiștilor ce urmează să își desfășoare activitatea în cadrul organelor judiciare, condițiile de numire a acestora și statutul lor, așa încât nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5).
punctul 23.
Sintagma „specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare“ din cuprinsul dispozițiilor Codului de procedură penală vizează persoane cu o înaltă calificare în varii domenii de competență, și anume specialiști în domeniul prelucrării și valorificării informațiilor, economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, care sunt încadrați, în condițiile legii, în structura organelor judiciare în vederea clarificării unor aspecte tehnice sau de specialitate în activitatea de urmărire penală (Decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016, precitată, paragrafele 24-26, și Decizia nr. 461 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 5 octombrie 2020, paragraful 18).
punctul 24.
Totodată, aceștia își desfășoară activitatea sub îndrumarea procurorului, în condițiile în care art. 5 alin. (2) din același cod prevede că organele de urmărire penală au obligația de a strânge și de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului. Astfel, desfășurarea activității acestor specialiști sub directa conducere și supraveghere și sub controlul nemijlocit al procurorilor nu echivalează cu lipsa de obiectivitate sau de imparțialitate a specialiștilor respectivi. Mai mult, soluția legislativă este firească, de vreme ce procurorul supraveghează întreaga urmărire penală (Decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016, precitată, paragraful 21, și Decizia nr. 851 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 25 februarie 2021, paragraful 36).
punctul 25.
În ceea ce privește sintagma „sau din afara acestora“, instanța de contencios constituțional observă că aceasta nu este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, pe motiv că legiuitorul nu menționează, în mod concret, care sunt specialiștii din afara organelor judiciare care sunt angrenați, în cadrul urmării penale, în efectuarea diverselor operațiuni prevăzute de Codul de procedură penală. Normele procesual penale nu permit o enumerare exhaustivă a tuturor specialiștilor din afara organelor judiciare, interpretarea textului de lege revenind organelor judiciare.
punctul 26.
Principiul legalității, consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, impune legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a fi aplicate, în scopul asigurării posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale, fără a pretinde însă recurgerea la liste exhaustive, întrucât tehnica de reglementare vizează, în principal, categorii și formule generale.
punctul 27.
În ceea ce privește critica referitoare la conferirea de către legiuitor a unor prerogative nelimitate specialiștilor care efectuează percheziția informatică, Curtea reține că mijloacele de probă ce rezultă în urma efectuării percheziției informatice pot fi contestate de către părțile interesate, atât în cadrul procedurii în camera preliminară, prin invocarea de excepții referitoare la legalitatea și temeinicia actelor de urmărire penală, cât și în etapa judecății, conform dispozițiilor procesual penale referitoare la administrarea probelor.
punctul 28.
Astfel, având în vedere că dispozițiile art. 342 din Codul de procedură penală, care reglementează obiectul camerei preliminare, se referă, printre altele, la „legalitatea administrării probelor“, Curtea a reținut că fac obiect al verificării în procedura camerei preliminare toate actele de urmărire penală prin care sau administrat probele pe care se bazează acuzația, pentru a se asigura, în acest fel, garanția de legalitate, independență și imparțialitate. Curtea a reținut, totodată, că verificarea legalității, inclusiv a loialității - componentă intrinsecă a legalității -, și a administrării probelor de către organele de urmărire penală implică controlul realizat de judecătorul de cameră preliminară cu privire la modul/condițiile de obținere și folosire/administrare a probelor. Judecătorul de cameră preliminară este competent să analizeze, din oficiu sau la cerere, probele și actele, prin prisma respectării dispozițiilor legale, nelegalitățile constatate urmând a fi sancționate în măsura și cu sancțiunea permisă de lege.
punctul 29.
Curtea a constatat că în cadrul procesului penal se poate contesta legalitatea atât a mijlocului de probă, cât și a procedeului probatoriu prin care au fost obținute înregistrările. Totodată, Curtea, având în vedere obiectul procedurii de cameră preliminară, a subliniat că judecătorul de cameră preliminară trebuie să realizeze o verificare minuțioasă, exclusiv prin prisma legalității, a fiecărei probe și a mijlocului prin care aceasta a fost administrată. În consecință, Curtea a reținut că verificarea legalității și a loialității demersului judiciar din faza de urmărire penală privind administrarea probelor exclude o cercetare judecătorească formală. Cu alte cuvinte, demersul judiciar realizat de judecătorul de cameră preliminară trebuie să fie caracterizat prin efectivitate, aceasta obținându-se, în primul rând, prin realizarea unui cadru legislativ adecvat, clar și previzibil (a se vedea Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 17 iunie 2020, paragrafele 35, 37 și 38).
punctul 30.
În continuare, Curtea reține că judecata se realizează de către o instanță independentă și imparțială, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate, iar judecătorul își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, verificând, evaluând și coroborând probele care nu au valoare prestabilită.
punctul 31.
De altfel, Codul de procedură penală consacră sistemul liberei aprecieri a probelor, în baza căruia judecătorul va aprecia liber mijloacele de probă administrate în cauză, neexistând o ordine de preferință referitor la forța probantă a acestora. Totodată, organele judiciare au dreptul să aprecieze în mod liber atât valoarea, cât și credibilitatea fiecărei probe administrate; probele nu au o valoare a priori stabilită de legiuitor, importanța acestora rezultând în urma aprecierii lor de către organele judiciare consecutiv analizei ansamblului materialului probatoriu administrat în mod legal și loial în cauză. În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei se dispun doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
punctul 32.
De altfel, Curtea reține că dispunerea condamnării are loc doar atunci când acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, aspect de natură să confere procesului penal un caracter echitabil, în condițiile în care, potrivit art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
punctul 33.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Luminița Maria Jivan în Dosarul nr. 949/1/2020/a1 al Tribunalului Arad - Secția penală și constată că dispozițiile art. 168 alin. (12) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Daniela Ramona Marițiu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
