AcasăDocument
DECIZIA nr. 173 din 8 aprilie 2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61^1 alin. (1) lit. b) și alin. (2^1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, astfel cum au fost modificate și completate prin art. IV pct. 38 și pct. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice, precum și a dispozițiilor art. VIII alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020
În vigoare
Previzualizare publică. Creează cont gratuit pentru versiuni istorice și notificări.
Jurisprudență și comentarii disponibile în Ortexo Pro.
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61^1 alin. (1) lit. b) și alin. (2^1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, astfel cum au fost modificate și completate prin art. IV pct. 38 și pct. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice, precum și a dispozițiilor art. VIII alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020, excepție ridicată de Societatea Solaris Bus Coach Sp. Z.O.O. din Bolechowo-Osiedle, Owinska, Polonia, în Dosarul nr. 4.911/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.933D/2020.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât: prin stabilirea cauțiunii potrivit prevederilor criticate în cazul unei proceduri de atribuire împărțite pe loturi, nu sunt afectate prevederile constituționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate; autoritatea contractantă stabilește valoarea fiecărui lot, iar participanții la procedură au posibilitatea contestării modalității în care s-a realizat împărțirea respectivă în cadrul contestației cu privire la declanșarea procedurii de achiziție; în ceea ce privește art. VIII alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020, acesta cuprinde norme tranzitorii, legiuitorul făcând distincție în raport cu regimul de drept substanțial sau procedural al noilor dispoziții, rezultând, fără echivoc, faptul că procedura administrativă de atribuire, în curs de derulare, la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență în discuție, rămâne sub incidența legislației în vigoare la data inițierii acesteia, iar sub aspect procesual, reperul este reprezentat de data înregistrării contestației la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor sau la instanța judecătorească.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 4.
Prin Decizia civilă nr. 1.682 din 13 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.911/2/2020, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61^1 alin. (1) lit. b) și alin. (2^1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, astfel cum au fost modificate și completate prin art. IV pct. 38 și pct. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice, precum și a dispozițiilor art. VIII alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020, excepție ridicată de Societatea Solaris Bus Coach Sp. Z.O.O. din Bolechowo-Osiedle, Owinska, Polonia, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 101/2016.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că (i) dispozițiile art. 61^1 alin. (1) lit. b) și alin. (2^1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate și completate prin art. IV pct. 38 și pct. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020, sunt neconstituționale prin raportare la art. 53 din Constituție, deoarece: instituie obligația contestatorului de a depune o cauțiune sub sancțiunea respingerii contestației, însă cauțiunea este stabilită prin raportare la valoarea fiecărui lot, cu o limită maximă separată pentru fiecare lot, în funcție de etapa în care se găsește procedura, împărțire care se face pe baze cantitative sau calitative; stabilesc unele plafoane maxime diferite, în funcție de etapa în care se formulează contestația - înainte sau după data-limită de depunere a solicitărilor de participare/ofertelor/ proiectelor; distincția sau diferența antereferită nu se justifică obiectiv, dată fiind etapa procedurii în care este formulată contestația de către operatorii economici care deja au depus ofertele și care ar face dovada capacității financiare, nefiind atins scopul urmărit de legiuitor, de a evita formularea unor contestații cu rea-credință; măsura nu este proporțională cu situația care a determinat-o, din moment ce nu există riscuri mai mari în etapa după data-limită de depunere a solicitărilor de participare/ ofertelor/proiectelor, care ar putea fi evitate prin condiția depunerii cauțiunii mai mari; sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează și se aplică și în cazul atribuirii contractelor de achiziție publică și a acordurilor-cadru pe loturi, pe baze cantitative, context în care se ajunge ca plafonul maxim al cauțiunii să fie stabilit artificial la o sumă exorbitantă egală cu plafonul maxim stabilit de lege, înmulțit cu numărul de loturi; în măsura în care acestea se aplică și pentru contestațiile aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență antereferite; (ii) prevederile art. VIII alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020 dispun ultraactivitatea legii vechi pentru contestațiile, procesele și cererile aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență în discuție, acestea continuând să se soluționeze potrivit procedurii prevăzute de legislația în vigoare la data la care au fost începute, iar, în măsura în care se interpretează că dispozițiile Legii nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate și completate prin art. IV pct. 38 și pct. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020, se aplică și contestațiilor formulate în proceduri de achiziție începute anterior datei intrării în vigoare a ordonanței de urgență în discuție, acestea sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituție; procedura de atribuire trebuie să fie privită ca un întreg compus atât din procedura administrativă, cât și din procedura administrativ-jurisdicțională și jurisdicțională, astfel că situația juridică creată sub imperiul legii vechi constă în raporturi create între autoritatea contractantă și operatorii economici care au depus ofertele, fiind guvernate de legea veche, inclusiv sub aspectul drepturilor ofertanților de a formula contestații împotriva unui act al autorității contractante. În contextul criticilor de neconstituționalitate este invocată jurisprudența Curții Constituționale în materia principiilor menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate.
punctul 6.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât: (i) legiuitorul a prevăzut obligația consemnării cauțiunii în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor în mod distinct, în funcție de cele două mari etape ale procedurii de achiziție publică, având în vedere și rezultatul parcurgerii acestora, în condițiile în care în cea de-a doua etapă (respectiv etapa de după data-limită de depunere a solicitărilor de participare/ofertelor/ proiectelor) se poate contesta rezultatul procedurii de atribuire, ulterior finalizării procedurii de evaluare a ofertelor și desemnării ofertelor admisibile și/sau câștigătoare, astfel încât riscul producerii unui eventual prejudiciu în dauna autorității publice este evaluat în mod diferit în funcție de valoarea procedurii, etapele parcurse, posibilitatea alocării fondurilor necesare contractului într-un anumit termen-limită etc., aspecte obiective care determină și diferența de tratament juridic sub aspectul cuantumului cauțiunii fixate de legiuitor; (ii) stabilirea cauțiunii în funcție de valoarea fiecărui lot nu poate fi apreciată, în toate cazurile, ca fiind contrară dispozițiilor constituționale, având în vedere că autoritatea contractantă stabilește valoarea distinctă a fiecărui lot, în funcție de obiectul fiecărei proceduri de achiziție și de propriile nevoi, existând posibilitatea ca, anterior depunerii ofertelor în termenul prevăzut de lege, orice potențial candidat să conteste modalitatea în care a fost declanșată procedura de achiziție pentru a critica o pretinsă divizare formală în mai multe loturi, astfel încât să fie evitată concurența liberă, aspect care însă este apreciat de către fiecare posibil ofertant; (iii) persoanele participante la procedurile în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sau a instanței de contencios administrativ și fiscal pot invoca eventuale situații de dificultate financiară sau stabilirea cauțiunii în funcție de alte posibilități prevăzute de dreptul comun, existând și posibilitatea efectivă a contestatorilor de a solicita restituirea cauțiunilor consemnate în condițiile prevăzute expres de lege; (iv) o astfel de obligație este justificată în mod obiectiv și respectă scopul legiuitorului în această materie, în condițiile în care cuantumul cauțiunii nu este unul disproporționat față de valoarea procedurii de achiziție, aspect relevat, de altfel, în mod constant atât în cadrul jurisprudenței Curții Constituționale, cât și a Curții de Justiție a Uniunii Europene; (v) nu poate fi reținută încălcarea principiului neretroactivității legii civile în condițiile în care noile dispoziții procedurale sunt clare și previzibile, fiind, în esență, o aplicare a dreptului comun procedural în această materie, respectiv a art. 24 și 25 din Codul de procedură civilă, noile norme de procedură nefiind aplicabile, sub aspect substanțial, procedurii administrative de achiziție publică declanșate anterior intrării în vigoare a legii noi, ci doar procedurilor administrativ-jurisdicționale sau jurisdicționale începute ulterior intrării în vigoare a acestei noi legi de procedură.
punctul 7.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 61^1 alin. (1) lit. b) și alin. (2^1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, astfel cum au fost modificate și completate prin art. IV pct. 38 și pct. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 iulie 2020, precum și a dispozițiilor art. VIII alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020. Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile criticate au fost modificate, spre exemplu, prin art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 3/2021 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul achizițiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 27 august 2021, având un conținut legislativ diferit. Ținând seama de Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale în redactarea criticată și care au următorul cuprins:
-
Art. 61^1 alin. (1) lit. b) și art. 61^1 alin. (2^1) din Legea nr. 101/2016:
Citat
Alineatul (1)
Pentru soluționarea contestației formulate în condițiile art. 8 sub sancțiunea respingerii acesteia, persoana care se consideră vătămată trebuie să constituie, în termen de maximum 5 zile de la data sesizării Consiliului, o cauțiune stabilită după cum urmează: (...)
litera B)
2% din valoarea estimată a contractului, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute laart. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare,art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările și completările ulterioare,art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de 220.000 lei pentru contestațiile depuse în etapa prevăzută laart. 17 alin. (1) lit. a), respectiv nu mai mult de 880.000 lei pentru contestațiile depuse în etapa prevăzută laart. 17 alin. (1) lit. b). (...)
Alineatul (2^1)
În cazul unei proceduri de atribuire împărțite pe loturi, prevederile alin. (1) se raportează la valoarea estimată a fiecărui lot contestat.“;
-
Art. VIII alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020:
Citat
Alineatul (3)
Contestațiile, procesele și cererile aflate în curs de soluționare în fața Consiliului National pentru Soluționarea Contestațiilor sau, după caz, a instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență continuă să se judece potrivit procedurii prevăzute de legislația în vigoare la data la care au fost începute.
punctul 11.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, având în vedere conținutul motivării excepției de neconstituționalitate, precum și Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reține ca temei de referință și dispozițiile constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și ale art. 129 referitor la căile de atac.
punctul 12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin dispozițiile art. 61^1 alin. (1) lit. b) și alin. (2^1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate și completate prin art. IV pct. 38 și pct. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020, este reconfigurată modalitatea de stabilire a cuantumului cauțiunii în materia atribuirii contractelor de achiziție publică atunci când persoana care se consideră vătămată de un act al autorității contractante sesizează Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor în vederea anulării actului autorității contractante și obligării acesteia la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere ori pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
punctul 13.
Astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2020, cu referire la modificările și completările aduse asupra art. 61^1 din Legea nr. 101/2016, acestea au fost operate tocmai ca urmare a necesității clarificării conținutului acestuia - stabilirea momentului în care se constituie cauțiunea în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, stabilirea unui termen-limită până la data la care se poate depune cauțiunea tocmai pentru a elimina posibilitatea respingerii acțiunii ca inadmisibilă pentru motivul nedepunerii cauțiunii, eliminarea cauțiunii pentru contestații judiciare corelativ cu propunerea de instituire a unei taxe judiciare de timbru, având în vedere că în varianta anterioară a legii nu exista, pentru etapa de atribuire, o valoare stabilită a contractului, aceasta fiind valabilă numai după finalizarea procedurii de atribuire prin semnarea contractului; clarificarea modalității de restituire a recipiselor de constituire a cauțiunii, a termenului de soluționare a acestor cereri și a căilor de atac și a termenelor de formare a acestora; pentru eliminarea împărțirii în funcție de valoarea estimată și valoarea-ofertă câștigătoare; toate cauțiunile se vor raporta la valoarea estimată, fiind stabilite plafoane dacă sunt depuse contestații cu privire la documentația de atribuire sau clarificări/în etapa de evaluare a ofertelor; termene pentru răspunsul autorității contractante cu privire la reținerea cauțiunii și deblocarea acesteia.
punctul 14.
Cu privire la instituirea unei cauțiuni prin legislația ce reglementează remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, respectiv cuantumul acesteia, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că aceasta este rezonabilă, legiuitorul impunând și un prag maxim până la care poate fi fixată cauțiunea, iar opțiunea acestuia este pe deplin justificată. Contractele de achiziții publice presupun, de cele mai multe ori, efectuarea de lucrări publice cu un anumit grad de complexitate. Nu orice operator economic are capacitatea logistică și financiară de a efectua aceste lucrări, mai ales că, de cele mai multe ori, mecanismul de efectuare a lucrărilor presupune investiții inițiale ale operatorului economic ce sunt decontate ulterior de stat. Așadar, operatorii economici nu se află în aceeași situație juridică, ei neavând toți aceeași capacitate economică de realizare a obiectivelor vizate de contractele de achiziții publice. Or, dinamica raporturilor juridice existente în domeniul achizițiilor publice demonstrează că intervenția legiuitorului era necesară, în condițiile în care drepturile procesuale au fost exercitate frecvent cu rea-credință de către operatori economici care nu aveau capacitatea efectivă de a-și executa obligațiile ce rezultau din încheierea contractelor de achiziții publice. Interesul național impune ca statul să poată realiza cu celeritate obiectivele propuse în vederea îmbunătățirii vieții cetățenilor săi, cu respectarea, bineînțeles, a drepturilor și a intereselor legitime ale eventualilor participanți la procedurile de achiziție publică. Prin instituirea cauțiunii legiuitorul a urmărit, pe de o parte, să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, iar, pe de altă parte, să constituie o garanție destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părții împotriva căreia se cere luarea unor măsuri, în condițiile în care cererea celui ce plătește cauțiunea se respinge. Instanța de contencios constituțional a reținut că obiectivele urmărite prin adoptarea de către legiuitor a măsurii criticate se circumscriu unui scop legitim și că instituirea acestei obligații de consemnare a cauțiunii reprezintă o măsură legislativă adecvată, necesară și care păstrează un just echilibru între cerințele de interes general protejate de legiuitor - prevenirea exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale - și interesul individual al justițiabilului de a avea acces efectiv la instanță în vederea folosirii mijloacelor procedurale puse la dispoziția sa (Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 mai 2022, paragraful 20).
punctul 15.
Considerentele mai sus redate sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, în ceea ce privește accesul la căile de atac în materia atribuirii contractelor de achiziție publică, respectiv pe cale administrativ-jurisdicțională sau pe cale judiciară, direct în fața instanțelor judecătorești, neputânduse reține că, în contextual dat, instituirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 ar conduce la încălcarea accesului liber la justiție sau a folosirii căilor de atac în materie, potrivit legii, astfel că excepția de neconstituționalitate, din această perspectivă, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
punctul 16.
În ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece dispozițiile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale în sensul prevăzut de textul constituțional (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26), ci vizează aspecte ce țin de stabilirea unei cauțiuni și a cuantumului acesteia în procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică atât prin raportare la valoarea estimată a contractului, cât și prin raportare la valoarea estimată a fiecărui lot contestat, în cazul unei proceduri de atribuire împărțite pe loturi.
punctul 17.
Referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. VIII alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020, în raport cu prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența sa în materia acestui principiu. Astfel, cu privire la aplicarea legii civile în timp, Curtea a subliniat că aceasta este guvernată de principiul neretroactivității legii civile, principiul aplicării imediate a legii noi și principiul supraviețuirii legii vechi. Principiul neretroactivității legii civile este de rang constituțional, are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, și semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situațiilor juridice născute după intrarea acesteia în vigoare, iar nu situațiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării acesteia în vigoare, se aplică tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi înseamnă că o situație juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit actum) (Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 19). Totodată, Curtea a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune după intrarea ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004). Din această jurisprudență rezultă că retroactivitatea legii privește modificarea unei situații pentru trecut, iar nu reglementarea diferită a unei situații juridice pentru viitor (Decizia nr. 534 din 12 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 25 iulie 2017, paragraful 67).
punctul 18.
Având în vedere că art. VIII alin. (3) face parte dintr-o ordonanță de urgență a Guvernului, Curtea subliniază că, potrivit art. 115 din Constituție, acest tip de acte normative intră în vigoare și produce efecte juridice de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, prevederile sale fiind de imediată aplicare, indiferent dacă reglementează aspecte de drept substanțial sau de drept procedural, dacă în cuprinsul acestora nu se face vreo referire expresă la intrarea în vigoare a normelor ce le edictează sau la posibile efecte, în contextul existenței unui cadru legislativ în vigoare.
punctul 19.
De asemenea, este de remarcat faptul că procedura de atribuire a contractelor prevăzute de legislația achizițiilor publice este o procedură specială ce se desfășoară pe mai multe etape în care există posibilitatea contestării acestor proceduri pe întreg parcursul desfășurării acestora și prin căi alternative, respectiv contestație formulată pe cale administrativ-jurisdicțională (art. 8 din Legea nr. 101/2016), ulterior posibilitatea formulării plângerii - calea de atac împotriva deciziilor Consiliului (art. 29 și următoarele din Legea nr. 101/2016), și contestația formulată direct pe cale judiciară (art. 49 și următoarele din Legea nr. 101/2016). În acest context, Curtea observă că art. VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020 precizează faptul că: procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență rămân supuse legislației în vigoare la data inițierii acestora; prin procedură de atribuire în curs de desfășurare se înțelege orice procedură pentru care s-a transmis un anunț de participare, un anunț de participare simplificat, o invitație de participare sau, după caz, un anunț de concesionare până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență; contestațiile, procesele și cererile aflate în curs de soluționare în fața Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor sau, după caz, a instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență continuă să se judece potrivit procedurii prevăzute de legislația în vigoare la data la care au fost începute; termenul de exercitare a căilor de atac se supune legii în vigoare la momentul la care a fost depusă contestația pe cale administrativ-jurisdicțională sau pe cale judiciară.
punctul 20.
Or, tocmai pentru a se da efectivitate principiului neretroactivității legii civile și securității raporturilor juridice, art. VIII alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020 prevede că, în funcție de procedura în care se află litigiul - contestație, procese și cereri aflate în curs de soluționare în fața Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor sau, după caz, în fața instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, acestea continuă să se judece potrivit procedurii prevăzute de legislația în vigoare la data la care au fost începute.
punctul 21.
Prin urmare, având în vedere considerentele mai sus redate cu privire la principiul neretroactivității legii civile și la regimul juridic al atribuirii contractelor de achiziție publică, al contractelor sectoriale și al contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și al căilor de atac în materie, Curtea constată că art. VIII alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020 nu este contrar art. 15 alin. (2) din Constituție, astfel că excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
punctul 22.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Solaris Bus Coach Sp. Z.O.O. din Bolechowo-Osiedle, Owinska, Polonia, în Dosarul nr. 4.911/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 61^1 alin. (1) lit. b) și alin. (2^1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, astfel cum au fost modificate și completate prin art. IV pct. 38 și pct. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice, precum și dispozițiile art. VIII alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
pentru MARIAN ENACHE,
Paragraf
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
Semnături
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Ionița Cochințu
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuit