DECIZIA nr. 4 din 15 ianuarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Gicu Cojocaru în Dosarul nr. 2.852/62/2015*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 701D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În esență, arată că aceasta vizează o problemă de interpretare și aplicare a legii, deoarece autorul excepției invocă pretinsa neclaritate rezultată din faptul că două instituții diferite au interpretat diferit dispoziția legală criticată.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea din 9 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.852/62/2015*/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gicu Cojocaru într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Curtea de Apel Brașov prin care sa respins cererea de anulare a raportului de evaluare a incompatibilității emis în 2015 de Agenția Națională de Integritate.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate din Legea nr. 161/2003 sunt neconstituționale, fiind lipsite de claritate și previzibilitate, deoarece legiuitorul nu a explicat cum funcționează incompatibilitatea prevăzută de acestea, în cazul în care mai multe autorități publice locale solicită ca același funcționar public să își desfășoare activitatea în cadrul lor. Se arată că formularea unui act normativ trebuie să permită persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte, sens în care se invocă jurisprudența Curții Constituționale privind interpretarea art. 1 alin. (5) din Constituție referitor la exigențele de calitate a legii. De asemenea, se susține că dispozițiile criticate încalcă și dreptul la muncă și dreptul de a fi ales. În final, se arată că nici instanța de fond, nici Agenția Națională de Integritate nu au constatat că incompatibilitatea este doar atunci când se exercită un mandat de consilier local și de funcționar în același aparat propriu al consiliului local, mențiune expresă în art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
punctul 6.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, iar autorul excepției urmărește, în realitate, ca instanța constituțională să procedeze la o interpretare a acestora. Mai arată că, în raport și cu jurisprudența Curții Constituționale, este necesară și justificată instituirea unui sistem de interdicții, în vederea garantării principiilor care trebuie să domine exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice, respectiv imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public. Tocmai pentru realizarea principiilor de bază ale administrației publice locale este necesar ca legea să stabilească o serie de interdicții, pentru a garanta integritatea persoanelor care ocupă funcții în cadrul administrației publice locale și pentru a se evita un conflict între modurile în care se realizează autonomia locală.
punctul 7.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Analizând susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că acesta critică dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, dispoziții în vigoare la data întocmirii raportului de evaluare de către Agenția Națională de Integritate, raport a cărui anulare constituie obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a statuat că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, instanța de contencios constituțional se va pronunța asupra dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, dispoziții care au următorul cuprins: „Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică.“
punctul 11.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta privind exigențele de calitate a legii, art. 37 privind dreptul de a fi ales și art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii.
punctul 12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat, cu valoare de principiu, că reglementarea incompatibilităților reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut că încetarea mandatului intervine în temeiul legii în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții sau calități incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 336 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017, paragraful 19).
punctul 13.
Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, prin Decizia nr. 455 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 18 ianuarie 2023, paragrafele 36-38, Curtea a reținut că art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 este formulat cu o precizie suficientă, care permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă întro măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Relativ la categoria funcționarilor publici, Curtea a statuat că aceștia desfășoară activități care implică exercitarea unor prerogative de putere publică, atribuțiile și responsabilitățile acestora sunt stabilite în temeiul legii, cu scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome (Decizia nr. 188 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 7 iunie 2016, paragraful 23, și Decizia nr. 396 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 18 octombrie 2017, paragraful 21). Având în vedere toate aceste argumente, Curtea a constatat că dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu contravin art. 1 alin. (5) din Constituție.
punctul 14.
La paragraful 39 al Deciziei nr. 455 din 25 octombrie 2022, precitată, Curtea a reiterat jurisprudența sa potrivit căreia importanța și necesitatea reglementărilor în materia combaterii corupției și promovării integrității în sectorul public, în cadrul sistemului normativ național, sunt cunoscute și acceptate, aceste reglementări reprezentând răspunsul la o cerință reală a societății românești și o componentă de bază a dialogului României cu partenerii săi europeni, în cadrul procesului de evaluare a modului de îndeplinire a obligațiilor asumate de aceasta ca stat membru al Uniunii Europene. Din rațiuni de prevenire a faptelor de corupție de către anumite categorii de personal, anume individualizat, legiuitorul este liber să instituie în sarcina acelui personal obligații suplimentare, tocmai în considerarea activității pe care acesta o desfășoară, activitate de o anumită natură și importanță (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 154 din 17 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 20 iunie 2022, paragraful 20, Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, paragraful 38, Decizia nr. 1.412 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, sau Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009).
punctul 15.
Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 37 din Constituție, prin Decizia nr. 495 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 24 noiembrie 2014, paragraful 28, Curtea a reținut că, odată cu instituirea interdicției exercitării simultane a două funcții considerate incompatibile, dintre care cel puțin una are caracter electiv, legiuitorul a conceput un mecanism care să permită exercitarea deplină și nestingherită a dreptului de a fi ales. Astfel, potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului alesului local, iar în conformitate cu art. 91 alin. (3) din aceeași lege, alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Prin urmare, prevederile de lege criticate nu constituie o piedică în calea posibilității persoanelor aflate în ipoteza normelor de a candida și de a fi alese în funcții de demnitate publică.
punctul 16.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
punctul 17.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, Curtea constată că incompatibilitatea reglementată de textul de lege criticat nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, de vreme ce activitatea funcționarilor publici trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora și a asigurării transparenței și imparțialității în exercitarea funcțiilor publice (a se vedea, mutatis mutandis, referitor la incompatibilitățile aleșilor locali, Decizia nr. 39 din 30 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 23 aprilie 2024, paragraful 30).
punctul 18.
În final, referitor la celelalte susțineri ale autorului excepției, Curtea constată că acestea vizează modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor criticate, coroborate cu cele ale art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, aspecte care intră în competența de soluționare a instanțelor judecătorești, neconstituind veritabile critici de neconstituționalitate.
punctul 19.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gicu Cojocaru în Dosarul nr. 2.852/62/2015*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Ioana Marilena Chiorean
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
