DECIZIA nr. 493 din 19 mai 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XIV alin. (2) raportate la art. I pct. 15 din Legea nr. 14/2025 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991 , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative
În vigoare
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XIV alin. (2) din Legea nr. 14/2025 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Mirela Arion în Dosarul nr. 42.939/3/2024 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.589D/2025, dosar la care au fost conexate, în ședința publică din 20 ianuarie 2026, dosarele Curții Constituționale nr. 2.018D-2.021D/2025, nr. 2.170D-2.174D/2025 și nr. 2.658D/2025, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Cristian Guțu, de Igor Friptu, de Dumitru Drețcari, de Nadejda Volina, de Viorica Andronachi, de Maxim Obadă, de Nicolae Tulei, de Dorina Butuc, de Oxana Orliogo și, respectiv, de Oleg Dremov în dosarele nr. 29.149/3/2024, nr. 29.148/3/2024, nr. 41.495/3/2024, nr. 41.945/3/2024, nr. 30.961/3/2024, nr. 31.130/3/2024, nr. 31.136/3/2024, nr. 31.150/3/2024, nr. 33.017/3/2024 și, respectiv, nr. 42.368/3/2024 ale Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
punctul 2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2026, cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, după caz, Curtea a amânat succesiv pronunțarea pentru datele de 4 martie 2026, 1 aprilie 2026, 16 aprilie 2026, 14 mai 2026 și, respectiv, 19 mai 2026, când a pronunțat prezenta decizie.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
punctul 3.
Prin Încheierea din 8 aprilie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 42.939/3/2024, și prin sentințele civile nr. 4.854 și nr. 4.853 din 9 mai 2025, nr. 4.687 și nr. 4.690 din 6 mai 2025, nr. 5.027, nr. 5.028, nr. 5.029, nr. 5.030 și nr. 5.031 din 15 mai 2025 și nr. 5.358 din 22 mai 2025, pronunțate în dosarele nr. 29.149/3/2024, nr. 29.148/3/2024, nr. 41.495/3/2024, nr. 41.945/3/2024, nr. 30.961/3/2024, nr. 31.130/3/2024, nr. 31.136/3/2024, nr. 31.150/3/2024, nr. 33.017/3/2024 și, respectiv, nr. 42.368/3/2024, Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XIV alin. (2) din Legea nr. 14/2025 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.
punctul 4.
Excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate de Mirela Arion, de Cristian Guțu, de Igor Friptu, de Dumitru Drețcari, de Nadejda Volina, de Viorica Andronachi, de Maxim Obadă, de Nicolae Tulei, de Dorina Butuc, de Oxana Orliogo și, respectiv, de Oleg Dremov în cauze prin care aceștia au acționat în judecată Autoritatea Națională pentru Cetățenie (denumită în continuare ANC) pentru refuzul de a soluționa cererile de redobândire a cetățeniei române.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că Legea nr. 14/2025, prin art. I pct. 15, a extins termenul inițial de 5 luni prevăzut pentru soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei la 2 ani. În aceste condiții, normele legale criticate, care prevăd că dispozițiile noii legi privind procedura acordării cetățeniei române se aplică și cererilor înregistrate la ANC și aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a noii legi, sunt neconstituționale întrucât contravin principiului neretroactivității legii civile.
punctul 6.
Această regulă, care garantează securitatea juridică și întărește încrederea cetățenilor în sistemul de drept, este consfințită atât prin art. 15 alin. (2) din Constituție, cât și prin art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, acest din urmă text prevăzând fără echivoc aplicarea noilor reguli de procedură doar proceselor inițiate după intrarea în vigoare a noii legi.
punctul 7.
Or, deși în toate cauzele în care s-a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate cererile de chemare în judecată a ANC pentru refuzul soluționării cererilor de redobândire a cetățeniei au fost depuse la instanță chiar și cu 12 luni înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 14/2025, Tribunalul București, în cauzele soluționate după aceste moment, a respins cererile reclamanților pe motiv că nu se încadrează în dispozițiile legii noi, în timp ce alte cereri cu același obiect, depuse de asemenea sub imperiul legii vechi, au fost admise prin hotărâri judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 14/2025. În practica judiciară au apărut astfel discrepanțe între cereri identice, depuse, atât la ANC, cât și la instanță, sub regimul vechii legi, discrepanțe generate exclusiv de momentul pronunțării hotărârilor judecătorești, ceea ce ridică serioase semne de întrebare privind echitatea aplicării legii și principiul neretroactivității acesteia. Astfel de decizii evidențiază efectele negative ale aplicării retroactive a legii, contrar principiului neretroactivității, și subliniază grave incoerențe în soluționarea cererilor similare, afectând profund încrederea justițiabililor în sistemul juridic.
punctul 8.
Autorii excepției consideră că pentru o aplicare unitară a principiului neretroactivității legii civile este absolut necesară intervenția Curții Constituționale, care trebuie să stabilească standarde clare privind aplicabilitatea noii legi, care, în teorie, nu ar trebui să afecteze situațiile create anterior intrării în vigoare a acesteia, cu atât mai puțin în cazurile în care au fost deja inițiate acțiuni judiciare. Această intervenție ar garanta respectarea principiului neretroactivității legii, ar restabili încrederea în sistemul juridic și ar oferi coerență și predictibilitate în aplicarea normelor legale. În acest sens, este indicată exemplificativ Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
punctul 9.
Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ apreciază, în toate cauzele, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul normativ criticat nu încalcă principiul neretroactivității legii, acest principiu referindu-se la situația în care o lege modifică situații trecute, definitiv stabilite sau acte care și-au epuizat toate efectele în trecut, precum și atunci când atinge consecințele deja trecute și efectele deja realizate ale unui act cu efecte succesive.
punctul 10.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 11.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată.
punctul 12.
În sensul inadmisibilității excepției, se arată că dispozițiile de lege criticate se referă la procedura de soluționare a cererilor de acordare a cetățeniei române, fiind, prin urmare, norme procedurale de imediată aplicare procedurilor administrative aflate în desfășurare la momentul intrării lor în vigoare, dacă legea nouă nu prevede ultraactivitatea legii vechi. O astfel de soluție nu prezintă caracter de noutate în materia dobândirii sau redobândirii cetățeniei române, un exemplu similar fiind art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991. Potrivit jurisprudenței Curții (Decizia nr. 148 din 18 martie 2014), principiul neretroactivității legii civile este indisolubil legat de procesul de interpretare și aplicare a legii, iar criticile de neconstituționalitate formulate în cauză vizează, în realitate, aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale și justifică respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.
punctul 13.
În subsidiar, se consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se precizează că autorii excepției apreciază în mod eronat natura termenului de 5 luni stabilit de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 14/2025, acesta nefiind un termen stabilit pentru emiterea unei soluții definitive, de respingere sau admitere a cererii de acordare sau redobândire a cetățeniei române, ci doar un prim termen fixat în vederea verificării îndeplinirii condițiilor necesare de acordare sau redobândire a cetățeniei române. În funcție de necesitatea lămuririi unor aspecte suplimentare, Comisia pentru cetățenie poate stabili termene ulterioare, primul termen de 5 luni nefiind deci unul definitiv, ci doar de dinamizare a procedurii.
punctul 14.
Or, în locul unor termene specifice fiecărei etape procedurale, textul criticat instituie, cu caracter de noutate, un termen de 2 ani, care este însă unul global, în cursul căruia întreaga procedură de soluționare a cererilor de redobândire trebuie finalizată și care poate fi prelungit în mod excepțional, o singură dată, cu 6 luni. Astfel, nu se pot reține criticile de neconstituționalitate care acuză un conflict al legilor în timp, în sensul încălcării principiului neretroactivității, situația succesiunii în timp a celor două legi creând doar aparența unui asemenea conflict. De altfel, în doctrina de specialitate s-a remarcat că principiile de drept intertemporal aplicabile în materia normelor de procedură civilă - noul Cod de procedură civilă - au fost revăzute și revizuite, consacrându-se, la fel ca în cazul normelor civile (noul Codul civil), principiul supraviețuirii legii vechi situațiilor în curs. Art. 126 alin. (2) din Constituție lasă legiuitorului posibilitatea de a aprecia, în limita respectării art. 15 alin. (2) din Constituție, cu privire la principiul aplicării imediate a legii procesuale noi și la principiul supraviețuirii legii procesuale vechi, care pot cunoaște unele excepții, derogări, mai mult sau mai puțin întinse și, după caz, cu titlu general sau particular.
punctul 15.
Or, potrivit principiilor care guvernează aplicarea legii civile în timp, legea nouă este aplicabilă, fără a fi retroactivă, și situațiilor juridice aflate în derulare, așa cum sunt cererile de dobândire/redobândire a cetățeniei române înregistrate la ANC și aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a legii criticate.
punctul 16.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
Paragraf
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 17.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 18.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispozițiile art. XIV alin. (2) din Legea nr. 14/2025 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 12 martie 2025, având următorul conținut normativ: „(2) Dispozițiile prezentei legi privind procedura acordării cetățeniei române sunt aplicabile și cererilor pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei române, înregistrate la Autoritatea Națională pentru Cetățenie până la data intrării în vigoare a prezentei legi și aflate în curs de soluționare la această dată.“
punctul 19.
Din examinarea motivării excepției Curtea reține că aceste dispoziții sunt criticate în considerarea termenului prevăzut de art. I pct. 15 din aceeași lege, cu referire la art. 15 alin. (10) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „Comisia întocmește raportul privind verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea cetățeniei române într-o perioadă de cel mult 2 ani de la data înregistrării cererii la secretariatul tehnic al Comisiei.“ Prin urmare, obiectul excepției îl reprezintă, în realitate, dispozițiile art. XIV alin. (2) raportate la art. I pct. 15 din Legea nr. 14/2025.
punctul 20.
Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) cu referire la obligativitatea respectării legilor și principiul securității juridice, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, ale art. 21 privind dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, interpretate conform art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală și prin prisma exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 52 alin. (1) cu referire la dreptul unei persoane vătămate de o autoritate publică.
punctul 21.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia sunt nemulțumiți de modalitatea în care instanța judecătorească a interpretat și a aplicat noile dispoziții ale Legii nr. 21/1991, introduse prin Legea nr. 14/2025, în litigiile în care a fost reclamată/reclamat nesoluționarea/refuzul soluționării de către ANC în termenul de 5 luni, aplicabil, anterior intrării în vigoare a noii legi, cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate în temeiul art. 11 din Legea nr. 21/1991, instanța considerând, în temeiul textului legal criticat, că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 14/2025, a devenit imediat aplicabil noul termen de 2 ani, introdus prin art. I pct. 15 din Legea nr. 14/2025, motiv pentru care aceste cereri au fost respinse.
punctul 22.
Curtea observă că Legea nr. 14/2025 modifică în mod semnificativ Legea nr. 21/1991, atât sub aspect substanțial, cât și procedural. Dispozițiile art. XIV din Legea nr. 14/2025 conțin norme juridice de aplicare, prin care se precizează regimul juridic aplicabil, pe de o parte, normelor de drept material și, pe de altă parte, normelor de drept procedural.
punctul 23.
În acest sens, alin. (1) al art. XIV se referă la normele de drept material, precizând că pentru cererile aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a noii legi, condițiile de dobândire a cetățeniei române sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data depunerii cererii. Cu privire la normele de drept procedural, dispozițiile alin. (2) al art. XIV - criticate în cauză -, legiuitorul menționează în mod expres că acestea se aplică și asupra cererilor anterior înregistrate, dar aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a noii legi.
punctul 24.
Așadar, Curtea reține că dispozițiile art. XIV alin. (2) din Legea nr. 14/2025 nu fac decât să pună în operă principiul aplicării imediate a legii noi, expresie a principiului universal de drept tempus regit actum, astfel încât noile dispoziții procedurale de modificare sau completare a legii de bază - Legea nr. 21/1991 - să se aplice imediat, nu doar cererilor ce vor fi înregistrate începând cu data intrării în vigoare a noii legi, ci și cererilor anterior înregistrate, dar aflate în curs de soluționare la această dată.
punctul 25.
Aplicarea legii civile în timp este guvernată de principiul neretroactivității legii civile, principiul aplicării imediate a legii noi și de principiul supraviețuirii legii vechi. Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că principiul aplicării imediate a legii noi, respectiv de la data intrării acesteia în vigoare, are semnificația aplicării legii noi în mod firesc asupra tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare (facta futura), asupra actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, dar și asupra efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia) (Decizia nr. 134 din 19 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 10 iulie 2024, paragraful 17). Or, de principiu, cererile înregistrate la ANC și aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Legii nr. 14/2025 se încadrează în categoria facta pendentia, întrucât, deși s-au născut sub imperiul legii vechi, aceste situații juridice nu s-au stins, nu și-au consumat sau epuizat efectele juridice, ci se află în curs de soluționare, deci de constituire/definitivare a acestor efecte juridice. Aceste situații nu se încadrează în facta praeterita pentru a se putea pretinde supraviețuirea legii vechi în privința efectelor lor juridice.
punctul 26.
Prin urmare, Curtea reține, pe de o parte, că prevederile art. XIV alin. (2) raportate la art. I pct. 15 din Legea nr. 14/2025, potrivit cărora noul termen de 2 ani se aplică inclusiv cererilor de redobândire a cetățeniei române aflate în curs de soluționare de către ANC la data intrării în vigoare a acestei legi, nu relevă o reală chestiune de neconstituționalitate intrinsecă, proprie normelor legale menționate, acestea exprimând, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, opțiunea legiuitorului în privința regulilor procedurale aplicabile la un moment dat într-o materie. Pe de altă parte, Curtea observă că, datorită naturii lor procedurale, aceleași norme implică în mod inevitabil operațiunile de identificare, interpretare și aplicare a legii în timp, evident, cu obligația respectării exigențelor art. 15 alin. (2) din Constituție, respectiv a principiului neretroactivității și a principiului aplicării imediate a legii noi, în acord și cu jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
punctul 27.
Or, operațiunile juridice de identificare, interpretare și aplicare a unui text legal incident într-o speță țin de atributul exclusiv al autorității administrative competente (în cauză, ANC) și al instanței judecătorești învestite cu soluționarea cererilor în materie de cetățenie, Curtea Constituțională neavând nicio competență în aceste privințe. Totodată, părțile nemulțumite de soluția instanței judecătorești competente au la dispoziție calea de atac prevăzută de art. 19 alin. (4) din Legea nr. 21/1991, iar în cazul unei practici judiciare neunitare sau divergente, așa cum susțin autorii excepției, revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, și nu Curții Constituționale, să își exercite rolul constituțional prevăzut de art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală pentru a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25).
punctul 28.
În concluzie, având în vedere că în cauză critica de neconstituționalitate a prevederilor art. XIV alin. (2) raportate la art. I pct. 15 din Legea nr. 14/2025 vizează, în realitate, modalitatea de interpretare și aplicare a acestor texte de către organele administrative competente și autoritatea judecătorească, în raport cu circumstanțele specifice fiecărui litigiu în care a fost invocată excepția, Curtea constată, în temeiul art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, că, astfel cum a fost formulată, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
punctul 29.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XIV alin. (2) raportate la art. I pct. 15 din Legea nr. 14/2025 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Mirela Arion, de Cristian Guțu, de Igor Friptu, de Dumitru Drețcari, de Nadejda Volina, de Viorica Andronachi, de Maxim Obadă, de Nicolae Tulei, de Dorina Butuc, de Oxana Orliogo și, respectiv, de Oleg Dremov în dosarele nr. 42.939/3/2024, nr. 29.149/3/2024, nr. 29.148/3/2024, nr. 41.495/3/2024, nr. 41.945/3/2024, nr. 30.961/3/2024, nr. 31.130/3/2024, nr. 31.136/3/2024, nr. 31.150/3/2024, nr. 33.017/3/2024 și, respectiv, nr. 42.368/3/2024 ale Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 19 mai 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent-șef,
Paragraf
Claudia-Margareta Krupenschi
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
