DECIZIA nr. 32 din 20 ianuarie 2026referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 , 7 , 9 , 13 , 14^1 , ale art. 36 alin. (1) lit. c^1) , ale art. 41^1 , 46 , 48 , 56 , 57 , 59 , 73 , 75-77^1 , 77^3 , 78 și 84-86 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, precum și ale art. I pct. 7 și 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României
În vigoare
Paragraf
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.
punctul 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5, 7, 9, 13, 14^1, ale art. 36 alin. (1) lit. c^1), ale art. 41^1, 46, 48, 56, 57, 59, 73, 75-77^1, 77^3, 78 și 84-86 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, precum și ale art. I pct. 7 și 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 10.069/3/2020 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.275D/2021.
punctul 2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
punctul 3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât criticile formulate se referă la interpretare și aplicare a legii și oportunitatea reglementării, aspecte ce nu intră în competența Curții Constituționale, ci a instanțelor judecătorești și a legiuitorului. De asemenea, autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci își exprimă nemulțumirea cu privire la efectele concrete ale normelor legale asupra situației sale profesionale, aspect care excedează controlului de constituționalitate. Totodată, indicarea unui număr de dispoziții constituționale și convenționale se face în mod generic, fără indicarea unei reale relații de contrarietate între textele legale și constituționale pretins încălcate. În ceea ce privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2020, se arată că aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât vizează alte aspecte decât cele care au format obiectul cererii de chemare în judecată.
Paragraf
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
punctul 4.
Prin Încheierea din 26 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 10.069/3/2020, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5, 7, 9, 13, 14^1, ale art. 36 alin. (1) lit. c^1), ale art. 41^1, 46, 48, 56, 57, 59, 73, 75-77^1, 77^3, 78 și 84-86 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, precum și ale art. I pct. 7 și 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dan Băzăvan într-o cauză având ca obiect obligarea Ministerului Apărării Naționale și a celorlalte structuri responsabile la avansarea în grad a autorului excepției, acordarea de despăgubiri pentru discriminare, restabilirea situației anterioare discriminării și anularea situației create prin discriminare, daune morale pentru lezarea onoarei, demnității și reputației sale, întrucât au refuzat avansarea sa la gradul de locotenent-colonel atât în activitate, cât și în rezervă, precum și plata sporului pentru titlul științific de doctor.
punctul 5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că legiuitorul nu a armonizat statutul cadrelor militare cu realitățile economice și legislative, cu faptul că Armata României este parte din NATO, că România este un stat membru al UE și că, printre altele, România și-a asumat prin semnarea tratatelor și pactelor internaționale respectarea drepturilor fundamentale ale tuturor cetățenilor țării, iar menținerea în vigoare a acestor dispoziții din Legea nr. 80/1995 constituie „o formă mascată a muncii forțate“ ce contravine Constituției și tratatelor internaționale la care România este parte, „lucru și mai pregnant prin emiterea și adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2020“.
punctul 6.
Se afirmă că statutul cadrelor militare nu este un statut în adevăratul sens al cuvântului, ci, mai degrabă, o lege ce îngrădește libertatea de exprimare, ce instituie mai mult teamă categoriei căreia îi este adresată, neoferind posibilitatea reală de apărare sau de contestare a încălcărilor drepturilor fundamentale, pur și simplu se inoculează executarea ordinelor fără a gândi, fără a analiza, fără a sintetiza situația, practic fără a mai oferi cadrului militar (individului, cetățeanului) posibilitatea alegerii celor mai bune opțiuni, acesta trebuind doar „să execute ordinul, fără să-l discute“. Or, în multe studii s-a ajuns la concluzia că automatismele pot crea erori, pot duce la rezultate dramatice și responsabil nu este decât cel care a executat ordinul, așa cum este prevăzut de Codul penal, fiind foarte greu de dovedit că și cel care l-a dat se face la fel de vinovat. Totodată, se instituie o procedură ascunsă prin care militarul este obligat să renunțe și la drepturi constituționale și se îngrădește dreptul fundamental de petiționare, deoarece orice solicitare trebuie făcută în scris sau verbal, potrivit Regulamentului de ordine interioară, nepublicat în Monitorul Oficial al României, adoptat prin ordin al ministrului, răspunsul fiind așteptat 30 de zile, dacă se primește sau nu, iar, în caz de nemulțumire, persoana trebuie să se adreseze cu un alt raport comandantului eșalonului superior și tot așa, astfel încât termenul de soluționare poate depăși 6 luni și poate chiar mai mult; în ceea ce privește discriminarea, aceasta se prescrie într-un an, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dar se depășesc și termenele instituite prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
punctul 7.
Se mai susține, în esență, că art. 5 din Legea nr. 80/1995 contravine dispozițiilor constituționale invocate, întrucât calității de cadru militar (ofițer, maistru sau subofițer) îi incubă, pe lângă îndatoririle suplimentare, și interzicerea/restrângerea exercitării unor drepturi și libertăți, potrivit legii, caz în care determină discriminări între cetățenii țării și chiar între personalul din cadrul aceleiași categorii de militari și nu numai, iar cadrele militare pot cumula funcții, dar nu pot fi remunerate pentru că nu au studii de master de conducere interarme, neputând fi deci numite pe o astfel de funcție sau pe funcții similare prevăzute cu astfel de studii.
punctul 8.
Se menționează că statutul cadrelor militare nu precizează către ce instanțe judecătorești se poate îndrepta cadrul militar lezat în demnitatea și onoarea sa sau care a fost vătămat într-un drept, așa încât în marea lor majoritate dispozițiile criticate contravin unor numeroase dispoziții din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
punctul 9.
Se apreciază că art. 7 din Legea nr. 80/1995 încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și ale art. 4, caz în care duce la discriminări între cetățenii țării, ceea ce determină și încălcarea Declarației Universale a Drepturilor Omului și a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și chiar între personalul din cadrul aceleiași categorii de militari și nu numai. Astfel, se încalcă grav prevederile art. 9 și 15 din Constituție, întrucât în multe situații ordinele de ministru contravin Legii fundamentale, fapt ce determină îngrădirea dreptului la formare profesională continuă, exigență a art. 41 din Constituție, încălcându-se și art. 32 și 16 din Constituție.
punctul 10.
Se mai susține că art. 41^1 din Legea nr. 80/1995 este ambiguu și creează confuzie, așa încât nu se respectă nici Codul muncii și nici Codul civil.
punctul 11.
Cu privire la celelalte dispoziții de lege din cuprinsul Legii nr. 80/1995 se afirmă, în esență, că acestea sunt neconstituționale, întrucât salarizarea se face prin hotărâre a Guvernului și prin ordin al ministrului, ceea ce nu numai că duce la ambiguități, dar, așa cum se întâmplă și în prezent, permite fiecăruia să înțeleagă și să interpreteze legea în propriul mod; atribuie ministrului apărării naționale prerogative de legiuitor în mai toate articolele Legii nr. 80/1995, deoarece i se conferă posibilitatea de avansare a cadrelor militare; instituie discriminări între cetățenii țării, și chiar între personalul din cadrul aceleiași categorii de militari și nu numai; instituie o formă mascată de muncă forțată, ce nu poate fi justificată pe timp de pace; afectează securitatea și sănătatea cadrelor militare și nu există nicio protecție socială; determină, în majoritatea cazurilor, discriminarea, intrând în contradicție cu Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, lăsând la latitudinea unor șefi de direcții echivalarea sau refuzul acesteia, pentru că „legea nu prevede“, deși în Legea educației nr. 1/2011 se stipulează clar modalitatea de credite transferabile, deci de echivalare. De asemenea, autorul consideră că vârsta maximă de pensionare nu trebuie să depășească 55 de ani și cea minimă 45 de ani.
punctul 12.
În final, se apreciază că jurisprudența Curții Constituționale, concretizată prin deciziile nr. 392 din 2 iulie 2014, nr. 637 din 13 octombrie 2015, nr. 803 din 24 noiembrie 2015, nr. 172 din 24 martie 2016, nr. 244 din 19 aprilie 2016 și nr. 818 din 7 decembrie 2017, este aplicabilă și cadrelor militare.
punctul 13.
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, deoarece situația juridică specială în care se află autorul excepției, respectiv calitatea acestuia de cadru militar, a determinat legiuitorul să stabilească anumite reglementări speciale în ceea ce privește relațiile juridice referitoare la raporturile de serviciu și cariera militară.
punctul 14.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
punctul 15.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Paragraf
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
punctul 16.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
punctul 17.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5, 7, 9, 13, 14^1, ale art. 36 alin. (1) lit. c^1), ale art. 41^1, 46, 48, 56, 57, 59, 73, 75-77^1, 77^3, 78 și 84-86 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. I pct. 7 și 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 31 martie 2020.
punctul 18.
Curtea reține că dispozițiile criticate din Legea nr. 80/1995, la data sesizării Curții, reglementau categoriile de militari profesioniști și ghidul carierei militare, îndatoririle și drepturile cadrelor militare, inclusiv dreptul la concediu fără plată, proveniența ofițerilor, maiștrilor militari și a subofițerilor în activitate, acordarea gradelor și înaintarea acestora în gradele următoare și condițiile referitoare la contractele încheiate cu Ministerul Apărării Naționale de persoanele care urmează să devină cadre militare sau de cadrele militare. De asemenea, textele de lege criticate mai prevăd condițiile pentru înaintarea, în timp de pace, a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în activitate în unele grade superioare, aprecierea, încadrarea și promovarea în funcție a cadrelor militare, stabilirea dreptului la despăgubiri pentru cazurile de invaliditate pentru personalul militar și civil, a dreptului la pensie de urmaș, în cazurile de deces produse ca urmare a unor acțiuni militare, prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul și din cauza serviciului, modalitățile de stabilire și acordare a despăgubirilor stabilindu-se prin ordin al conducătorului instituției, și trecerea în rezervă sau direct în retragere a cadrelor militare. Totodată, art. I pct. 7 și 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2020, care prevăd modificarea art. 76 și 85 din Legea nr. 80/1995, stabilesc că pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război mutarea cadrelor militare dintr-o unitate în alta, precum și în cadrul aceleiași unități poate fi efectuată ori de câte ori este nevoie și cadrele militare nu se trec în rezervă în condițiile art. 85 alin. (1) lit. a), a^1), c), d), e), e^1), g), h), i), i^1) și j) din Legea nr. 80/1995.
punctul 19.
Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. c^1) și cele ale art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 au fost modificate prin articolul unic pct. 1 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2024 pentru modificarea și completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 28 martie 2024.
punctul 20.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) privind caracterele statului român, separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale și obligativitatea respectării legilor, art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 9 privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale, art. 10 privind relațiile internaționale, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 17 privind cetățenii români în străinătate, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 privind libertatea individuală, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 25 privind libera circulație, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 privind dreptul la informație, art. 32 privind dreptul la învățătură, art. 36 privind dreptul de vot, art. 37 referitor la dreptul de a fi ales, art. 39 referitor la libertatea întrunirilor, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 42 privind interzicerea muncii forțate, art. 43 privind dreptul la grevă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 51 privind dreptul de petiționare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 61 alin. (1) privind rolul și structura Parlamentului, art. 67 privind actele juridice și cvorumul legal, art. 73 privind categoriile de legi, art. 75 privind sesizarea Camerelor, art. 76 privind adoptarea legilor și a hotărârilor, art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, art. 108 privind actele Guvernului, art. 115 privind delegarea legislativă, art. 118 privind forțele armate, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 126 privind instanțele judecătorești, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 135 privind economia și art. 141 privind Consiliul Economic și Social. Totodată, în temeiul art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și art. 20 alin. (1) din Constituție, referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 1 referitor la obligația de a respecta drepturile omului, art. 5 privind dreptul la libertate și la siguranță, art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 10 privind libertatea de exprimare, art. 11 referitor la libertatea de întrunire și de asociere, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv și art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 7 privind egalitatea în fața legii, art. 8 potrivit căruia orice persoană are dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care încalcă drepturile fundamentale ce sunt recunoscute prin constituție sau lege, art. 13 referitor la dreptul de a circula în mod liber și de a-și alege reședința în interiorul granițelor unui stat, art. 19 privind dreptul la libertatea opiniilor și exprimării, art. 20 referitor la dreptul la libertatea de întrunire și de asociere, art. 23 referitor la muncă și dreptul la salariu, art. 25 privind dreptul la un nivel de trai și art. 26 privind dreptul la învățătură din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
punctul 21.
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate, Curtea reține că, deși autorul acesteia invocă în mod formal încălcarea art. 1 alin. (3)-(5), 4, 9, 11, 15, 16, 17, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 30, 31, 32, 36, 37, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 47, 51, 52, 53, 57, art. 61 alin. (1), art. 67, 73, 75, 76, 78, 108, 115, 118, 124, 126, 129, 135 și 141 din Constituție, precum și a art. 1, 5, 6, 10, 11, 13 și 14 din Convenție și a art. 7, 8, 13, 19, 20, 23, 25 și 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, în realitate acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale și convenționale invocate. Așa fiind, se reține că susținerile autorului excepției nu sunt suficiente pentru a declanșa un control de constituționalitate.
punctul 22.
Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.
punctul 23.
Or, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepției. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, când a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate.
punctul 24.
Prin urmare, având în vedere caracterul general al textelor constituționale și convenționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate.
punctul 25.
Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.
punctul 26.
Ca atare, având în vedere că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate, și anume condiția motivării, cuprinsă în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă, în temeiul art. 29 alin. (1) corelat cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca inadmisibilă.
punctul 27.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Paragraf
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5, 7, 9, 13, 14^1, ale art. 36 alin. (1) lit. c^1), ale art. 41^1, 46, 48, 56, 57, 59, 73, 75-77^1, 77^3, 78 și 84-86 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, precum și ale art. I pct. 7 și 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 10.069/3/2020 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Paragraf
Definitivă și general obligatorie.
Paragraf
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Paragraf
Pronunțată în ședința din data de 20 ianuarie 2026.
Semnături
Paragraf
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Paragraf
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Paragraf
Magistrat-asistent,
Paragraf
Bianca Drăghici
Vrei mai mult?
Accesează jurisprudența, primește notificări la modificări și folosește AI-ul complet.
Începe gratuitCe mai știm despre acest act
- Alertă în ziua în care acest act se modifică
- Zilnic sincronizat cu Monitorul Oficial
Planul Gratuit rămâne disponibil după cele două săptămâni.
